Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mario Vargas Llosa: cel mai frumos adevăr al minciunilor

Mario Vargas Llosa

Mario Vargas LLosa în nov 2005/ foto: Jordi Boixareu / Zuma Press / Profimedia

Mario Vargas Llosa a fost, înainte de toate, un cititor. A semnat una dintre cele mai frumoase cărți despre alte cărți, Adevărul minciunilor și un curs de scriitor, Scrisori către un tânăr romancier, mascat sub forma unor epistole în care aduce un omagiu scrisului.

Cei care au astăzi 40-50 de ani au citit un Llosa tradus impecabil în limba română, în perioada liceului. Pe vremea când eram la liceu, îmi amintesc că scrisesem editurii Humanitas (care-l publica) întrebând când va apărea Adevărul minciunilor — era listat la „în curs de apariție”, dar lipsea din librării. Nici nu mă așteptam la un răspuns, dar un redactor mi-a scris înapoi cu o dată exactă.

A fost – și a rămas– jurnalist, cu o curiozitate care nu s-a stins până la sfârșit. Într-un interviu, Llosa povestea că lucrul la un roman dura câte 3-4 ani, de aceea era foarte atent cu timpul său, unul dintre personajele-cheie ale tuturor cărților sale.

Și-a susținut doctoratul în 1971, cu un eseu despre deicidul comis de Garcia Marquez în Un veac de singurătate, cândva prieten.

Verile, citindu-i cărțile, mă plimbam în minte prin cartierul Miraflores din Lima sau mă teleportam în Anzi cu Lituma, acel personaj dezorientat și lucid care apare în mai multe romane.

A fost, poate, cel mai „european” scriitor latinoamerican, cu reședința la Madrid, acceptat în Academia Franceză în 2023. În discursul său de recepție, a spus că literatura e necesară pentru a preveni „controlul absolut al celor puternici”. Nu ca gest moral, ci ca un act de supraviețuire a imaginației.

Am trimis-o pe mama la coadă pentru autograf cu un exemplar din Războiul sfârșitului lumii, poate cea mai bună carte a sa, pentru că voiam să păstrez distanța față de scriitorul meu preferat.

Sigur, Conversație la catedrală rămâne și ea pe raftul Llosa din orice librărie. Pentru mine însă, Mătușa Julia și condeierul rămâne cartea lui cea mai vie. Și Orașul și câinii – romanul de debut – e o lecție despre cum începi, când nu ai altă cale decât scrisul.

În 2010, Comitetul Nobel a motivat astfel decizia de a-i acorda premiul pentru literatură: „pentru cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile pătrunzătoare ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului”. Nu e puțin lucru, dar nici nu spune tot.

A scris și despre dictaturi, Sărbătorea țapului, și despre cinismul celor care vor să salveze lumea. A scris Elogiu mamei vitrege, o carte jucăușă și ireverențioasă, Pantaleón și vizitatoarele, cu un umor perfect echilibrat cu o ironie fină, și Peștele în apă, una dintre cele mai sincere autobiografii ale unui scriitor implicat politic.

Dacă a existat un adevăr în minciunile lui Llosa, acela era mereu unul incomod. Dar era acolo, însoțit de speranță. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon bani - card

Cu siguranţă că banii sunt o componentă importantă a vieţii curente, nu doar a adulţilor ci şi a adolescenţilor, sau chiar copiilor, începȃnd de la o vȃrstă destul de fragedă. Toţi vedem banii ca sursa de asigurare a traiului de zi cu zi, dar oare este aceasta singura lor funcţie? Cu siguranţă nu, şi pentru că subiectul psihologiei banilor este destul de complex, am decis să îl detaliez, nu în unul, ci într-o serie de articole. foto: Profimedia

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu Inquam

România fierbe de un an. A fiert politic, apoi instituțional, bugetar și, în cele din urmă, economic. În doar 12 luni, economia și societatea au intrat într-o spirală a degradării. Iar în centrul acestui haos se află Guvernul Ciolacu — un guvern care a reușit să cheltuiască peste 70 de miliarde de euro în plus, fără să lase urme clare de dezvoltare sau de bunăstare! Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult
Text: Ștefan Turcu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon