Despre Ana Maria Rusu, cunoscută ca Profa de Muzică, am aflat căutând pe net modalități diferite de a îi învăța pe copii diferite noțiuni și concepte, care încă sunt predate în același fel în care se făcea acum 30 ani, când eram eu copil. Am vizionat clipuri de la orele ei de muzică și m-am tot minunat cât de fain poți transforma o informație teoretică, neatrăgătoare, atunci când vrei asta și te preocupă cu adevărat.
Îmi amintesc de profu` meu de muzică din generală și de cât de plictisitor era și el și ora de muzică. Doimi, optimi, note desenate goale, pline, cheia sol și portative chinuitoare este cam tot ce îmi amintesc despre o materie ce ar trebuie să fie de-a dreptul fascinantă. Muzica. Adică, să fim serioși, cui nu îi place muzica?! Cu toții ascultăm muzică, fie că este rap, pop, latino, muzică clasică, manele sau alte genuri muzicale. Poate chiar am cochetat cu vreun instrument la un moment dat, însă ne-a dat de furcă teoria.
Acum, începând încă de la grădiniță, orele de muzică sunt folosite pentru a face suplimentar la matematică sau română, pentru a face vreo pregătire pentru un concurs la care copiii este musai să participe. Copiii nu înțeleg și nu trăiesc importanța muzicii, pentru că nu o conștientizăm nici noi, adulții din viața lor. Părinți, educatori, profesori.
Pe Ana Maria mi-am dorit să o cunosc, ba chiar m-am gândit cât de bine s-ar potrivi ceea ce face ea la evenimentele noastre de coaching pentru copii. Și cum Universul are propriul mod de a face lucrurile să se întâmple, am avut oportunitatea și plăcerea de a participa weekend-ul trecut la un atelier de Jocuri Muzicale organizat de Cantus Mundi și susținut de Ana Maria Rusu, care a gasit modul prin care copiii nu numai să învețe muzică, ci să se conecteze și interconecteze prin muzică.
O sală plină de adulți, profesori, învățători, educatori dornici să învețe un alt mod de a preda muzică decât cel clasic, cu toții ne-am jucat de-a muzica preț de 3 ore.
Primul instrument din recuzită cu care am făcut cunoștință a fost hârtia de copt, pe care am folosit-o să ținem ritmul pe Polka Fierarului de Strauss. Apoi a venit rândul colilor de hârtie colorată, care au dansat în mâinile noastre pe Pizzicato.
Ana Maria ne-a invățat apoi să facem păsărele din colile de hârtie și să le folosim pentru a crea o poveste muzicală pe Waltz of Roses și să ne bucurăm în același timp de ritmurile de vals. Când a venit rândul săculeților cu fasole, improvizați în șosete subțiri de damă, aveam cu toții întipărit wow pe întreaga față. Ana Maria ne-a arătat și cum fac copiii povești pe ritmul muzicii. Se pregătesc acasă, spunea ea, și vin cu adevărate compoziții desprinse de cele mai multe ori din viața lor.
Am trecut apoi la tuburile muzicale BoomWhackers. Fiecare tub, de grosimi si lungimi diferite, reprezintă o notă muzicală. Sarcina noastră era să bătem din tuburi pe ritmul unei melodii, fiecare atunci când îi venea rândul și să ne sincronizăm bineînțeles. Un adevărat efort atât individual cât și de echipă.
- Copiii se descurcă mult mai bine, nu vă faceți griji! Ne încuraja Ana Maria. Problema este la noi, nu la ei. De fapt, toate problemele sunt la noi, nu la ei.
Nu aș fi putut să o spun mai bine.
Mi-ar fi plăcut să învâț și eu muzică așa! Uitându-mă la filmările pe care ni le-a arătat Ana Maria la curs și căutând altele pe pagina ei de Facebook ”Mai multă Educație Muzicală în școli”, am văzut copii de clasa întâi, copii de gimnaziu și de liceu care, la orele Anei Mariei se joacă, învață muzică și nu numai. Căt de tare este să înveți muzică așa!
Ana Maria a găsit o modalitate fascinantă de a preda teorie muzicală. Nu simți că ești la o oră de învățare. Doar te joci. Și, nu-i așa, astfel ar trebui să fie toate orele copiilor noștri! Învățare prin joacă și prin experimentare directă. Ne povestea Ana Maria cum copiii pun formulele de la matematică sau fizică pe ritmuri de rap, pentru a le putea memora mai ușor.
Într-un moment, într-o țară în care educația se face la fel ca acum 30 ani, o profesoară de muzică din Bârlad a reușit să facă din ora de muzică o plăcere pentru copii, un motiv de bucurie și în anumite cazuri un motiv de a veni la școală în ziua respectivă. Bravo Ana Maria! Bravo tuturor profesorilor, învățătorilor, educatorilor dedicați să facă din orele lor mai mult decât o lungă și plictisitoare predare despre. Și Da, SE POATE!
Despre Ana Maria Rusu și minunatele ei ore de muzică puteți citi pe pagina ei de Facebook și pe pagina Mai multă Educație Muzicală în Școli. Și puteți nu doar citi, ci și vedea și învăța cum face ea.
Iar ”Musication” scris pe YouTube vă va duce la sute de melodii pe care le puteți folosi drept model pentru a putea trăi, nu preda, muzica cu copiii.
Cât despre proiectul Cantus Mundi ”Unim Lumea prin Muzică”, acesta vrea să ridice gradul de conștientizare legat de importanța muzicii în viețile noastre cât și legat de importanța orelor de muzică în școală. Este o şansă oferită copiilor de a descoperi muzica, de a se apropia unii de alţii dincolo de orice bariere sociale, de a se desprinde de realitatea virtuală pentru a învăţa să comunice unii cu alţii faţă în faţă, împărtăşind plăcerea şi bucuria de a cânta împreună.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Foarte multe persoane - chiar profesori - nu sesizează diferenţa dintre EDUCAŢIA MATEMATICĂ şi materia numită MATEMATICĂ.
Cultură generală este prin definiţie generală, adică puţin din de toate. Cultura generală nu are legătură cu studiul unei materii.
Cultura generală reprezintă BAZELE, materia reprezintă APROFUNDARAE. Bazele reprezintă 1+1, studiul depăşeşte acest stadiu şi - mai ales - se bazează pe liberă alegere. Niciun olimpic nu participă forţat la olimpiade, în timp ce elevii obişnuiţi sunt nevoiţi să înghită o matematică indigestă, cu mult peste limitele culturii generale.
Numeroase sisteme de învăţământ au despărţit de mulţi ani bazele de studiu. Faci educaţie matematică - un puţin necesar, plus istoria matematicii, jocuri matematice etc. - şi separat, dacă vrei, poţi face un modul de performanţă pe matematică (olimpiadă sau orice altceva). La noi e ca în comunism: totul cu forţa.
Lecţia de bază a comunismului a una singură: băgatul pe gât cu forţa. Învăţământul românesc este un monument dedicat forţei.
2. Nu de note intrebam, ci de faptul ca, asa cum spune autoarea cel putin, orele de muzica sunt folosite acum pentru a se lucra suplimentar la mate sau romana pentru concursuri! Nu pentru programa de scoala - asta m-a surprins. Si atunci ma intreb: cum se poate asta, totusi? Se da la o parte profa de muzica si zice : "Dar va rog! Materia mea nu este atat de importanta precum olimpiada de mate faza pe sector! Va rog, poftiti doamna profesoara de matematica si luati-mi locul." ??
Vrei sa memorezi teorema lui Pitagora pe ritm de rap? Foarte bine.
Dar când va trebui să o aplici, nu te mai ajută muzica.
Ai o problemă în față. Ce teoremă trebuie să aplici? Ce algoritm trebuie să folosești?
Ce faci? Începi să cânți? Mai degrabă să fluieri a pagubă!
A fi bun în școală la matematică nu înseamnă a ști pe de rost teoria, ci să ai iscusința de a aplica. Or asta se obține prin exercițiu, după multe ore de lucru.
Însă, dacă un profesor reușește să transforme REZOLVAREA problemelor într-o joacă, asta ar fi ceva deosebit!
Trebuie să găsim alte soluții pentru a învăța copii să rezolve probleme.
"cei care la fiecare solutie gasesc o problema"
Veți râde, dar există un mod de rezolvare în care se pornește de la soluție (concluzie) și se ajunge la datele problemei (ipoteza/premise) - metoda deductivă a logicii, larg utilizată în matematică și fizică.
Deci da, pornind de la o soluție se poate găsi o problemă. Păzea!
Însă nu este de ajuns să înveți niște lucruri elementare, indiferent de modalitate.
Greul vine când se aprofundează teoria și mai ales când se trece la aplicarea cunoștințelor în practică, adică rezolvarea de probleme.
Ori aici nu mai merge cu "la la la".
Nu văd cum se poate "învăța" formula atracției universale pe ritm de rap.