Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Bărbatul care a plecat. „- Parcă muncesc nonstop. Acum am o casă mare. Și rate la casa mare. Am mașină nouă. Și rate la mașina cea nouă...”

Corporatist, birou

(Foto Guliver/Getty Images)

- Hei! Unde alergi așa grăbit? Încotro? l-am întrebat, văzând că se plimbă agitat, de colo colo, prin casă.

- Trebuie să ajung la birou! Sunt deja în întârziere. E 8 și 10. Trebuia să fiu deja la serviciu. De 10 minute. Și eu nici măcar nu am ieșit din casă!

A scos un oftat prelung. Colțurile gurii i s-au lăsat în jos, fruntea i s-a încrețit, iar ochii i-au rămas ațintiți în pământ.

- Bănuiesc că de mâncat nici nu mai încape vorba, am spus încet. Poate auzea. Sau poate nu.

- Nu, nu am mâncat. Nici nu mai știu de când nu am mai mâncat de dimineață. Beau o cafea, pe fugă, în drum spre muncă și cam asta e, mi-a spus. A urmat o pauză lungă. S-a oprit din mers și a continuat:

- Știu, o să îmi spui că aveam obiceiul asta. Sănătos de altfel. Mâncam de dimineață. Acum însă se pare că nu o mai fac.

Se închidea la șireturile pantofilor negri, de obicei atât de lustruiți încât îi puteai folosi lejer pe post de oglindă. Așa erau odată. Azi însă nu.

S-a oprit.

- Știi ceva?! A spus.

M-am uitat lung la el, întrebător, deși m-am prins că era o întrebare mai mult retorică.

- Ce?! am îngânat.

- De fapt, aveam multe obiceiuri acum ceva timp. Mult timp. Aveam obiceiul să mă duc la piscină de două ori pe săptămână ca să înot. Aveam obiceiul să plec la fiecare șase luni într-o vacanță. Scurtă ce-i drept. Patru-cinci zile. Într-un loc nou, unde nu mai fusesem niciodată. Aveam obiceiul să mă plimb seara cu bicicleta. Aveam obiceiul să îmi fac câte o baie în cadă, să stau vreo jumătate de oră în apă și să mă relaxez, a continuat.

Era un soi de furie amestecată cu tristețe, cu melancolie, ce ieșea din el precum aburii dintr-o oală cu apă în clocot.

- Aveam multe obiceiuri frumoase. Care mă făceau să mă simt bine. Acum nu mai am nici unul. Pentru că nu mai am timp...

Preț de două-trei minute a tăcut. Am tăcut și eu. Nu l-am mai văzut pe Mircea de vreo cinci-șase ani. Mereu ne-am înțeles bine și chiar dacă stăm departe unul de celălalt, între noi a fost mereu o prietenie specială.

L-am privit și l-am susținut. Cu privirea. Cu sufletul. Cu prezența.

- Nu mai am timp pentru mine deloc, Ella. Parcă muncesc nonstop. Acum am o casă mare. Și rate la casa mare. Am mașină nouă. Și rate la mașina cea nouă. Am de plătit școala lui Andrei. După serviciu trebuie să îl iau pe Andrei de la afterschool și să îl duc la baschet. Asta marțea. Joia face șah și sâmbăta merge la mate și la engleză. Parcă eu nu mai sunt pe nicăieri...

- Și dacă ai fi, totuși?! Unde ai fi? L-am întrebat după un moment de tăcere.

- Pe malul unui lac. Ascultând liniștea. Golindu-mi mintea și umplându-mi sufletul de energie. Uneori parcă îmi este dor de mine...

A sărit în sus ca ars și a pus mâna pe telefon.

- Bună, Ioana.Te rog anulează-mi întâlnirile de astăzi. Am ceva urgent de rezolvat.

A pus telefonul în buzunar, a zâmbit și m-a pupat pe obraz.

- Mulțumesc! Ne vedem diseară! A închis ușa cu un gest de nerăbdare și a plecat...

De multe ori suntem atât de prinși de ceea ce facem, încât uităm ceea ce este cel mai important. Uităm de noi. Uităm să fim. Uităm de nevoile noastre. Nu mai avem timp să ne oprim și să ne întrebăm. Pentru ce alerg? Unde vreau să ajung? Sau, cum mă întreba tata mereu: Care-i scopul?!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • OK, trebuie sa adaug si asta... daca nu faci imprumut sa cumperi/construiesti o casa, atunci platesti chirie (asta daca nu vrei sa stai cu parintii ca un virgin la 40 de ani), caz in care nu iti investesti banii, ii investesti in imobilul altei persoane, si nu vei recupera acei bani dati pe chirie niciodata.

    Idem cu masina in rate, daca nu ai la ciorap banutii sa o cumperi cu banu' jos, atunci mergi cu transportul in comun sau cu bicicleta acolo unde trebuie sa ajungi :)

    Simplu. nu?
    • Like 0
  • Asta-i noul mod de a "te da mare?", ca nu vad unde-i problema... Casa mica sau mare, rata la banca sau chirie, tot 8 ore pe zi lucrezi si tot trebuie sa platesti. Si se pare ca oful mai mare este ca iti mananca timpul copilul, pai cine te-a pus sa-l faci ? :)))

    Sau poate ca oful este ca nu ai casa moka de la stat si nu esti bugetar sa inchei ziulica de nemunca la ora 2-3 PM si sa o incepi la 10 AM?!

    Ma indoiesc sa fie asa, nici macar bugetarii nu au timp, si nici macar cei care nu au rate ipotecare nu au timp.

    Ora 8 si 10 si la 8 trebuia sa fii la muca si tot tu te vaiti ?! :))))

    Absolut absurd acest articol... multe cuvinte, muuuulte si goale toate...
    • Like 0
  • Si cu burta plina si cu sufletu-n rai nu merge. Fiecare opteaza. Vrei casa mare, masina , scoala privata pt copii? Pai cine sa le plateasca ?
    • Like 3
  • catalin check icon
    Și totuși cine este Ella? Soția, fosta soție, amanta? Mircea e la el acasă? Unde e Andrei la ora 8 și zece? Dacă merge singur la școală înseamnă că poate merge și la restul activităților. Dacă Mircea avea o întâlnire la 8 cu CEO?
    • Like 0
  • Alien check icon
    Eu cred ca suntem o generatie de papa lapte care se plange cam mult si cam degeaba. Numarul de ore muncite scade constant (cel putin in Europa), iar confortul creste (nu ma refer la plasme, ci de exemplu la masini de spalat care sa te scuteasca de munca si acasa). Chiar credeti ca muncim mai mult decat parintii sau bunicii nostri, si traim in mod obiectiv mai prost?
    In schimb pentru copiii am senzatia ca exista o tendinta invers, astia chiar sunt mai stresati, cu programe mai lungi si mai incarcate, uneori mai incarcate si decat a adultilor.
    • Like 8
    • @ Alien
      Programele sunt in mare cam aceleasi, dar daca parintii ii duc la baschet, sah, mate, engleza, eventual chitara si pian, normal ca au un program foarte incarcat.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Pai parintii care se plang de stress au impresia ca un copil care se joaca "pierde timpul"....
      • Like 7
    • @ Alien
      Exact, adica am ajuns sa ne vaitam ca lucram 8 ore pe zi si trebuie sa avem grija si de copiii nostri dupa?! Absolut jenibil! :)))

      Si daca nu aveai rate la masina si la casa, nu tot trebuia sa muncesti 8 ore pe zi sa iti castigi existenta? :)))
      • Like 1
  • nicu check icon
    Problema e mai complexa.
    Prin ratele platesti in prezent obiecte, bunuri, cu bani pe care ii vei face in viitor, practic iti consumi viitorul, acum. Iar banii pe care ii faci sunt sume arbitrare, "fiat money", fara o valoare reala, rezultata din raportul bani/bunuri; statul creeaza bani, fiindca vrea sa "stimuleze" o ramura a economiei (gen prima casa) si asa bancile au de lucru (cu bani imaginari), in constructii e de lucru, economia duduie iar "barbatul care a plecat" munceste ca un sclav, fiindca totul devine prea scump pentru momentul prezent iar viitorul ii pare o sursa inepuizabila.
    • Like 3
    • @ nicu
      Alien check icon
      Asa e. Pe de alta parte metoda banilor imaginari daca e facuta cu cap poate sa ajute si sa creeze bogatie "reala". Te imprumuti "din viitor" ca sa poti finanta o chestie care sa te faca mai productiv si sa creezi bogatie suplimentara. Cumpar un tractor pe credi, cu banii imaginari ai bancii, insa cartofii produsi la anul cu el sunt mult mai multi decat daca as fi continuat sa muncesc cu sapa si nu sunt deloc imaginari, si cu ei pot plati si creditul. Iar fabrica de tractoare cu banii (intial imaginari) luati de la mine poate cumpara un robot nou cu care sa fabrice si mai multe tractoare "reale".
      Totul e insa ca banii aia imaginari sa alimenteze o economie reala si nu o schema Ponzi sau escrocherii financiare.
      • Like 4
    • @ Alien
      nicu check icon
      Si pe cine pui tu paznic la banii astia si pe cine judecator care sa-ti spuna daca e caritas sau economie keynesiana? In cine ai incredere? Pe cine pui garant ca visul socialist nu sfarseste iar intr-un gulag? - (daca vrei iti explic legatura). Capitalismul cu bani imaginari se numeste Monopoly. Utopie!
      • Like 1
    • @ nicu
      Alien check icon
      Pai ce legatura are visul socialist cu fiat currencies, care in timpurile moderne sunt o "inventie" americana din timpul razboiului rece, si mai mult, aprobata de conservatori? Visul socialist ar fi sa nu mai ai bani deloc, si sa primesti totul pe baza nevoii si a calitatii de cetatean al raiului respectiv :D
      Sincer n-am idee care-s mecanismele de control. Nu-s specialist in domeniu. Cred ca daca au functionat timp de aproape jumatate de secol idea in sine nu e rea, chiar daca poate ar putea fi poate imbunatatita.
      Nivelul urmator sunt poate cryptocurrencies si/sau tranzactiile bazate pe blockchain, Algorithm is law, si nu avem nevoie de "intermediari de incredere" de genul bancilor.
      Sau poate nu, apare alta inventie. Insa nu cred ca ne putem intoarce la bani convertibili.
      • Like 2
    • @ nicu
      check icon
      În economia de piață, tu ești propriul tău paznic.
      Faci un împrumut dacă:
      - banii împrumutați îți folosesc pentru a dezvolta ceva ce îți va aduce, sau măcar așa speri tu, niște încasări mai mari decît rata de plătit pt împrumut. Sigur că e complicat de estimat așa ceva, dar dacă ar fi simplu, toată lumea ar face-o.
      - vrei, tînăr fiind, să te bucuri de o casă mare, o mașină frumoasă etc de la începutul vieții de adult. Dezavantajul este exact acesta: procedînd astfel îți vinzi ”libertatea” (ratele trebuiesc plătite no matter what). Alternativa este să strîngi bani în cont și. la 50+ de ani, să-ți iei aceleași chestii (dar, la acestă vîrstă, s-ar putea să nu te mai intereseze). Însă aici se cuvin 2 paranteze:
      a) un joc ”fericit” al pieței. Cei care au făcut împrumuturi pe termen lung (20-30 de ani) în vremea în care salariile (în $ sau euro) erau f mici (pre-2004, aș zice) dar cînd ȘI PREȚURILE erau f. mici (cu 10k $ cumpărai apartament 3 camere). Ei au făcut o investiție f bună (bravo lor). La polul opus se află cei care au făcut după 2007 împrumuturi în franci elvețieni (că altfel nu se calificau pt împrumut!) și au cerut imediat ajutor (plătit de tot restul cetățenilor) cînd francul a explodat.
      - ești suficient de dement încît să crezi că evoluția unei anume valute îți va permite să-ți plătești ratele și încă să-ți mai rămînă ceva (au existat și cazuri d-astea).
      • Like 2
    • @ Alien
      nicu check icon
      Socialismul se manifesta de fiecare data cand statul\guvernul intervine in economie si ii schimba traictoria fireasca. Intotdeauna pentru un motiv "nobil", din grija pentru popor. Prima casa este un program de tip socialist care mentine artificial preturile ridicate ale locuintelor prin inundarea pietei imobiliare cu bani ieftini. De unde bani ieftini? Din pix.
      • Like 1
    • @ nicu
      Alien check icon
      Pai dupa definitia asta, cam toate tarile cu apa calda sunt raiuri socialiste. Unele mai bune (gen US of A), altele mai proaste in care interventiile sunt ca exemplu dat de tine.
      • Like 0
  • Crabu check icon
    Care-i scopul?
    Te uiti pe facebook, vezi viata "perfecta" a unui prieten si, atunci, iti pierzi stapanirea de sine de ciuda si frustrare!
    • Like 1
    • @ Crabu
      Faina replica. :) Doar as mai adauga ca la randul sau acel prieten de pe Facebook posteaza acolo o viata falsa. In realitate si el este la fel de in rahat ca si astalaltu' care citeste
      • Like 1
    • @ Sergiu F.
      Crabu check icon
      Asa este, pentru ca am pus intre ghilimele cuvantul perfecta!
      • Like 0
    • @ Crabu
      check icon
      Ăsta e cazul de manual (sau ar trebui să fie) pt zicala ”prostia se plătește”!
      • Like 0
  • mike mike check icon
    Nici un scop. Muncesti pentru altii si-i imbogatesti pe altii. Evident castigi si tu, insa n-ai timp sa te bucuri de nimic, de casa, masina, de lumea in care traiesti. Asta este lumea occidentala, te stoarce de idei pana la epuizare, te plateste bine, iti ofera toate conditiile pentru a trai bine, insa iti rapeste cel mai pretios lucru, si anume timpul.
    De aceea s-a "inventat" si alternativa pentru acest sistem occidental, si anume cel estic, socialist, rusesc, bazat pe relatii, imbogatire rapida fara multa munca si program "flexibil" (10:00AM-16:30 PM).
    Prefer sa-mi stoarca cineva creierii pe 5000 EUR decat sa traiesc ca un parazit de sovietic.
    • Like 0
    • @ mike
      Alien check icon
      Intrebarea e daca preferi sa muncesti 10-12h/zi pentru 5000€ sau sa muncesti 7h/zi pentru 3000€ si sa ai o casa mai mica si o masina de poate de 7 ani, nu de 2. Personal nu cred ca exista un raspuns universal la intrebare, depinde de varsta, de cat de pasionant e jobul, de situatia familiei, etc. Ambele faze au rolul lor, important e ca fiecare sa stie ce vrea si sa nu incurce prioritatile.
      • Like 4
    • @ Alien
      Eu am negociat cu sefii sa muncesc mai multe de acasa. Fac cam o ora si 15 minute pana la munca. In felul asta economisesc 2 ore jumate zilnic. Si scap si de traficul infenral si stresant din Bucuresti. Cand conduci zilnic ajungi sa-i urasti pe toti cei din masinile din jurul tau...Am scapat si de asta.
      • Like 1
    • @ Alien
      check icon
      Cred că e evident totuși că mesajul lui mike e unul ironic (ca răspuns la situația din Ro, unde sunt vehiculate destul de des asemenea idei stupide)
      • Like 1
    • @ mike
      mike, suntem unici, fiecare alege.
      Eu m-am mutat aproape de scoala/metrou si fac maxim 30min pana la munca. E o alegere. Din pacate jobul nu permite part time (cerut) si nici acasa (cerut) asa ca e interesant sa ma uit dupa alte joburi. DIn pacate multi viseaza parazitismul sovietic.
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult
text: Gabriela Hobeanu / voce: Claudiu pândaru
sound-bars icon