Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului”

Una dintre prietenele mele cele mai bune avea 13 ani atunci când, plimbându-se cu bicicleta, a căzut şi s-a lovit foarte grav. A ajuns la spital vomitând, urlând de durere şi abia ţinându-se pe picioare. De la secţia de Pediatrie i-au spus că, având 13 ani, se încadrează la adulţi şi au trimis-o frumuşel în celălalt capăt al spitalului. La adulţi, medicul a refuzat să o primească în cabinet, ţipând la mama ei şi spunându-i că este un caz de Pediatrie şi că nu are ce să caute acolo. 

Asistentele i-au spus să se ducă acasă, că nu are nimic şi că e răsfăţată. Îi era din ce în ce mai rău iar mama sa, disperată şi trimisă de la o secţie la alta cu pacientul nimănui, cel care nu se încadra nici la adulţi, nici la copii, a răbufnit. A refuzat să plece şi, cu intransigenţă, a cerut ca fiica ei să fie consultată. Într-un final, a ajuns la Chirurgie unde au băgat-o în operaţie de urgenţă. 

Avea hemoragie internă deoarece ghidonul bicicletei îi perforase ficatul. Prietena mea a avut norocul nu de un salvator – înger cu chip de medic, nici de un spital ultramodern şi ultraperformant din România unde „au de toate”, ci de o mamă încăpăţânată care a luptat pentru viaţa fiicei sale, la propriu. Pentru prietena mea, diferenţa dintre viaţă şi moarte a făcut-o intransigenţa mamei sale. Din păcate, mama prietenei mele este excepţia şi asta nu pentru că alţi părinţi nu îşi doresc binele propriilor copii, ci pentru că sunt dezinformaţi şi intoxicaţi de un sistem medical care nu suportă probe şi contrazicere. 

Am avut norocul să nu am de prea multe ori nevoie de servicii medicale până acum. Dar în rarele ocazii când am ajuns la spital, m-am pregătit ca pentru o luptă. M-am înarmat cu încăpăţânare, mi-am repetat în minte de sute de ori pe drumul către spital că nu trebuie să mă las intimidată şi m-am întărit mental să lupt pentru drepturile mele. 

Nu a existat o singură dată în care această pregătire să se dovedească a fi inutilă. Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului şi că nu e treaba mea să îmi dau cu părerea. Am stârnit şocul şi indignarea asistentelor, a medicilor şi a celorlalţi pacienţi care nu concepeau că doctorul nu se încadrează în categoria „crede şi nu cerceta”. Pentru mine, însă, nimic nu face parte din acea categorie. Orice sistem trebuie să suporte cercetarea şi să ofere probe. Nu există axiome atunci când vorbim de viaţa unui om.

Am citit mult, în ultima vreme despre investigaţia Gazetei în cazul spitalului Malaxa, precum şi despre investigaţia celor de la Casa Jurnalistului în cazul doctorului Gheorghe Burnei. Cavalerul de Malta şi Chirurgul Îngerilor. Eminentul şi Salvatorul. Primul a delapidat fondurile dedicate bolnavilor, al doilea a distrus vieţile a zeci de copii prin experimente neautorizate. Şi cum a fost posibil să se ajungă aici? Cum a fost posibil ca un impostor care tratează o simplă luxaţie la şold crăpând bazinul unui copil şi punându-i un implant din ceramică şi sticlă, să fie considerat cel mai bun ortoped din România, „medicul care face miracole”? Societatea în care Mengele devine Sfântul Petru, iar Burnei Dumnezeu – aceasta este distopia adusă în cotidian de lipsa de responsabilitate a celor care ar trebui să aibă funcţia de control într-o societate.

Mama Amirei, tânăra din investigaţia celor de la Casa Jurnalistului, şi-a dus copilul la doctorul Burnei deoarece a văzut la televizor că este cel mai bun din ţară. Iar în acest moment, vina nu mai este doar a medicului de la Marie Curie. 

Este, în aceeaşi măsură a televiziunilor (şi aici nu vorbim despre televiziuni care prezintă filmuleţe „făcute” de hackerii Anonymus), acelea care nu fac o minimă verificare înainte de a elogia şi de a hrăni cultul personalităţii unui individ, condamnând, astfel, zeci de copii ai căror părinţi, oameni simpli şi bine intenţionaţi, au naivitatea să creadă cele văzute la televizor. De asemenea, este vina colegilor de breaslă care, ştiind toţi situaţia, au tăcut mâlc din laşitate. Împăratul gol care defilează în fata supuşilor şi nimeni nu are curajul de a-i spune că este gol, iar toţi îi admiră veşmântul imaginar – aceasta este povestea doctorului Burnei şi a colegilor săi de breaslă care, indignaţi, o întreabă pe mama Amirei de ce şi-a dus copilul la Burnei. De ce nu şi l-ar fi dus? Televiziuni serioase i-au elogiat meritele şi l-au transformat în zeitate, în timp ce aceia care ştiau situaţia, singurii care ar fi putut demasca impostura, au tăcut.

Raoul Giradet vorbeşte despre patru mituri care pun bazele dominaţiei politice – mitul Conspiraţiei, mitul Salvatorului, mitul Vârstei de Aur şi mitul Unităţii. Conspiraţia înseamnă să identifici o Organizaţie, să îi atribui interese oculte şi să pui în seama ei orice se întâmplă rău, de la tragedii, la corupţie. Salvatorul este un soi de Mesia politic care poate rezolva orice şi căruia societatea îi construieşte un altar, înălţându-i imnuri şi elogii. Vârsta de Aur o reprezintă societatea străveche, perfectă din punctul de vedere al organizării şi al atributelor morale ale celor care o compuneau. 

Am devenit extrem de vulnerabili şi am ajuns să uităm prima regulă de bază a supravieţuirii – informează-te, pune totul sub semnul întrebării şi caută dovada înainte de a acţiona. Am uitat că avem dreptul de a cere şi a doua şi a treia opinie, de a întreba de ce ni se recomandă un anumit tratament precum şi care sunt riscurile acestuia.

În final, Unitatea înseamnă securitate, apărarea împotriva invaziei imaginare, în timp ce divergenţa de opinie este considerată nefastă deoarece dezbină indivizii. Soroş, Vlad Ţepeş, dacii şi străinii – iată cum, toate cele patru mituri identificate de Giradet se regăsesc în societatea românească, acest sistem din care partea raţională a fost extirpată, bucată cu bucată, din fiecare domeniu şi înlocuită rapid cu dezinformarea, conspiraţia şi cultul personalităţii.

„Trăim într-o lume desacralizată, dar nu demitizată”, spunea, cândva Eliade. Mitul a supravieţuit, s-a metamorfozat şi s-a îmbrăcat în veşminte contemporane. Însă, fără esenţa sacră, el devine nu doar o formă fără fond, ci şi o armă îndreptată către capetele oamenilor pe care aceştia o transformă în imaginarul colectiv în coroană cu nestemate. Dar glonţul rămâne pe ţeavă. Prometeu înseamnă evoluţia omenirii nu doar pentru că a dat focul oamenilor. Ci pentru că s-a răzvrătit în faţa voinţei zeilor, pentru că a luptat cu natura sa duală, pentru că gestul său a fost, în primul rând, un sacrificiu sacru. Golit de esenţa sacră, de semnificaţia luptei supraomeneşti, precum şi de valoarea sacrificiului său, Prometeu devine o impostură. Iar acest fenomen al desacralizării mitului şi redării sale într-un mod mimetic în societatea contemporană a dat naştere imposturii nu doar în domeniul politic, ci în oricare alt domeniu. Astfel au luat naştere Burnei, Secureni, Bănicioi, ale căror personalităţi umflate cu pompa au ajuns colosale şi au sufocat, încet şi în secret, pe toţi aceia din jurul lor.

Acum un an şi ceva, ţipam în stradă, disperaţi, demoralizaţi şi revoltaţi. Strigam „Corupţia ucide!”. Astăzi mă întreb dacă, nu cumva, dezinformarea ucide, de fapt. Dacă nu ea este aceea care dă naştere corupţiei, pregătind terenul. Dacă televiziunile care l-au elogiat pe Burnei ar fi făcut o minimă cercetare, poate că o serie de copii nu ar mai fi fost măcelăriţi. Dacă Bănicioiu nu ar fi ieşit pe post spunând că au de toate la spitale şi că răniţii de la Colectiv pot fi trataţi la fel de bine şi în ţară, poate că ar fi fost salvate câteva vieţi. Dacă Secureanu nu ar fi primit onoruri, elogii şi monumente, poate că oamenii din jurul lui ar fi găsit mai devreme curajul să vorbească despre abuzurile acestuia şi poate că, astfel, sumele considerabile cheltuite de acesta în interes propriu, ar fi ajuns la bolnavii care aveau nevoie de ele. Dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat pentru că societatea românească a fost supusă, zeci de ani, la o lobotomie lentă. La fel cum, ani de zile am aşteptat americanii să vină să ne salveze de comunism, acum ne găsim eroii zâmbind dulce pe ecranele televizoarelor, fără a vedea mormanul de cadavre pe care s-au căţărat şi din vârful căruia zâmbesc suav.

Aşa am devenit extrem de vulnerabili şi am ajuns să uităm prima regulă de bază a supravieţuirii – informează-te, pune totul sub semnul întrebării şi caută dovada înainte de a acţiona. Am uitat că avem dreptul de a cere şi a doua şi a treia opinie, de a întreba de ce ni se recomandă un anumit tratament, precum şi care sunt riscurile acestuia. Iar asta nu se întâmplă doar în domeniul medical, ci în oricare alt domeniu. În momentul în care îţi ceri dreptul la informare primeşti nu doar mustrările personalului de specialitate, ci şi ale altor oameni, aflaţi în aceeaşi situaţie ca şi tine, dar învăţaţi să funcţioneze pe bază de ordine şi nu de recomandări. Astfel iau naştere situaţii în care un copil cu hemoragie internă e mustrat pentru că e răsfăţat şi trimis acasă să se calmeze. Iar diferenţa dintre viaţă şi moarte aici o face doar intransigenţa individului în faţa unui sistem care, din ce în ce mai mult, începe să semene cu o lege marţială. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un articol bun! si care reprezinta o parte a realitatii LUMII in care traim. Si o problema extrem de sensibila la nivel mondial, nu doar la noi.E dificil de comentat pt ca munca medicilor e dificila si speciala dar din pacate pt noi, ca pacienti, si ei sunt oameni.Si nu exista om sa nu greseasca, deci, si ei mai gresesc. Nu stiu daca exista vreun loc pe acest pamant unde sa se fi gasit solutia ideala in asemenea cazuri. Ar fi de dorit pt ambele parti, atat pt noi, pacientii, cat si pt ei. E drept ca inca multi se cred mici D-zei refuzand categoric sa colaboreze cu pacientii si de aici apar si mai multe greseli, am trecut si eu personal prin asemenea experiente. Profesia de medic este total diferita de toate celelalte profesii, este mai presus de oricare alta profesie, e mai mult decat atat, e o menire sau de fapt asta trebuie sa fie.Si dupa cum nu toti au menirea...nu sunt toti medici de la inceput pana la sfarsit.
    Cat despre faptul ca televiziunea dezinformeaza, era de apreciat daca v
    -ati fi referit la toate mijloacele de informare,noi, cei multi, stim ca absolut toate dezinformeaza , ne este tot mai greu, daca nu imposibil, sa alegem adevarul sau macar o parte a acestuia... Dar in Romania e mai grav decat atat. Din pacate presei si televiziunii romanesti ii lipseste ceva, ceva ce eu cred ca este absolut esential in aceasta interminabila perioada de tranzitie din care Romania refuza categoric sa iasa, ba mai mult tine cu dintii de asta. Spun asta pt ca multi au comentat presupunand ca toate aceste probleme le avem datorita educatiei comuniste, chiar si dumneavoastra ati scris ca ,,societatea romaneasca a fost supusa zeci de ani la o lobotomie lenta,,.Toate acestea sunt adevarate dar adevarul are intotdeauna doua fete. Partea cea mai importanta lipseste. Eu cred ca atata timp cat oamenii inca sunt convinsi ca la noi in est e altfel, ca noi suntem ,,altfel,, , ca la noi doar se procedeaza asa, ca doar la noi oamenii sunt invatati sa functioneze pe baza de ordine si nu de recomandari.... atata timp cat noi credem ca ,,DOAR LA NOI,, cum sa fim capabili sa mai avem reactii, ce sa mai vorbim de a cauta solutii.Din cauza presei si a televiziunii multi dintre romani au o parere atat de falsa despre restul lumii si sistemele din alte tari, ca tot suntem nebuni dupa sisteme,e ca si povestea cu orbii si elefantul ...si atunci...cine seamana vant, culege furtuna. Sa nu mai vorbesc de ceata , pe asta o culegem noi, cei de rand.
    • Like 0
  • Bun articolul. Mă opresc însă la acel sfat - apel remarcabil de banal (în aparență):
    "informează-te, pune totul sub semnul întrebării şi caută dovada înainte de a acţiona." Prin multe alte părți ar părea banal, de-a dreptul normal, subînțeles,...
    Doar că, pentru a pune măcar ceva sub semnul întrebării e nevoie nu doar de o minimă curiozitate ci și de spirit critic.
    Iar asta-i aproape de neimaginat câtă vreme școala și întregul nostru sistem/eșafodaj "face totul" pentru a elimina chiar și urmele native de curiozitate și gândire critică ale elevilor (prin supraîncărcare informațională cu date și texte care trebuie memorate și nu analizate sau discutate), când în locul studiului și înțelegerii se cere reproducerea fidelă a unor comentarii stupide, când ponderea plagiatorilor din sistemul nostru de învățământ continuă să crească (în dauna măruntelor dezvăluiri și încercări blocate de retragere a câtorva doctorate), când atâtea canale TV în loc de știri, întrebări, relatări ne îndoctrinează cu "opinii ferme"...
    • Like 1
  • Fortuna check icon
    Unchiul meu a murit in urma unei erori medicale combinate cu o mizerie crunta + ciuperca in saloanele spitalului. A urmat (printre altele) o reclamatie la colegiul medicilor, cu o scena suprarealista: medicul reclamat intra in sala, seful comisiei se ridica si ... se imbratiseaza! Evident, mortul a fost de vina.
    • Like 2
    • @ Fortuna
      Nu pot să dau like la așa ceva... de ce n-ați depus plîngere pt ucidere din culpă la poliție? Iar la șeful comisiei pt favorizarea infractorului?
      • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Fortuna check icon
      Au vrut sa faca plingere, dar li s-a spus "doar pentru un caz nu deschid actiune, trebuie sa depuna mai multi plingere" (!!!). Asta in conditiile in care au fost foarte multe cazuri de imbolnavire si un singur deces (din ce stim noi). Dar multi erau speriati, cum sa souna ceva "contra lu' don' doctor"! In concluzie, cum am spus, mortul a fost de vina.
      • Like 0
  • În principiu, trebuie să recunoaștem că trăim într-o etapă în care societatea e divizată, cel puțin în această parte a lumii extrasă din imperiul socialisto-comunist (pe care-l numesc astfel pentru că în realitate n-a fost nici una nici alta) în care rezistența eșaloanelor descăunate și a impostorilor care nu renunță sau încearcă să se instaleze pe locurile temporar vacante pe care răzvrătirile inițiale și ulterioare au încercat să le înlăture de pe pozițiile decizionale, trăim un coșmar continuu, mai degrabă o etapă de alienare în stadiu proliferatoriu decât una de reașezare în normalitate. Pe toate palierele întâlnim indivizi care încearcă să ne vândă la preț redus falsuri de toate categoriile, asemănătoare cu tratamentele bolilor incurabile prin excluderea totală a celor clasice sau, de ce nu, prin inventarea sau reinventarea unor hapuri prezentate ca revoluționare, deși ele au mai fost încercate și respinse din practică în urmă cu decenii datorită faptului că s-au dovedit incompatibile cu materia constituțională a speciei noastre biologice ori a stadiului de organizare socială la care specia a ajuns printr-o îndelungă perioadă de selecție. Zic și eu astfel, căutând să înțeleg de ce e atât de complicat pentru organismele de echilibru ale societății nu reușesc să mențină controlul beneficiind de experiența seculară.
    • Like 2
  • check icon
    Evident, nici un om de bun simț, categorie în care mă includ (cu sau fără modestie) cere ca activitatea unui specialist să fie analizată cu profesionalism și seriozitate. Cum nu sînt medic și cu atît mai puțin unul specializat în domeniul doctorului aici analizat (spre deosebire de ziarista noastră care, precum văd, se pricepe la orice), nu mă pot pronunța asupra activității sale. Altfel spus, dacă doctorul analizat aici a făcut sau nu bine poate fi evaluat de niște experți cel puțin la nivelul său, nu de ziariști. Cred că ziariștii, dacă se doresc astfel, ar trebui să invoce argumente mai serioase, nu că așa a spus Gigel, Anișoara ori Bulă. Ce legătură are cazul cu cele spuse la final, anume că acum un an strigam „corupția ucide”?! (oricum, clișeul, lansat de sus, din polul plus, nu are nicio legătură, de fapt, cu tragedia de la Colectiv).
    Doamnă autoare, chiar ne credeți niște idioți care putem înghiți asemenea maculatură? Ori faceți o anchetă serioasă, ca un jurnalist profesionist, ori, dacă nu, duceți-vă la plimbare. Pa.
    • Like 5
    • @
      Domnule, în mod normal accept orice opinie şi nu mă supără când oamenii nu sunt de acord. Mă îmbogăţeşte, pentru că pot să accesez mai multe perspective.
      Dar dvs. nu aveţi una acum, din păcate. În primul rând că nu faceţi o distincţie între articol de opinie şi investigaţie. Investigaţia completă, împreună cu toate dovezile, aşa cum am enunţat în articol, le veţi găsi pe www.casajurnalistului.ro în articolele semnate de Luiza Vasiliu căreia îi aparţine investigaţia şi care are tot respectul meu pentru numeroasele dovezi găsite. Sunt multe, consistente şi definitive. Ceea ce spuneţi dvs. este ca şi cum aţi acuza un istoric specializat în analiza războiului că nu prezintă dovezi că a existat Bătălia de la Călugăreni. Treaba istoricului în acest caz este să analizeze, faptul că bătălia a existat a fost deja demonstrat. Dacă nu cunoaşteţi demonstraţia, vă informaţi. În al doilea rând, în cel mai recent episod al acestei investigaţii apărut astăzi vă este prezentată o femeie a cărei fiică a murit în timpul operaţiei efectuate de Burnei. Conform raportului medico-legal, operaţia nu era în beneficiul pacientului, iar decesul a survenit în urma greşelii chirurgului. Ieşind din sala de operaţie şi dându-i mamei această veste, doctorul Burnei adăugă: „Oricum murea. Sunteţi tânără, mai faceţi unul”.
      Vă invit respectuos să nu va mai îndoiţi de inteligenţa nimănui fără să vă informaţi în prealabil. Puteţi să vă îndoiţi liniştit după ce v-aţi informat, aţi cercetat şi aţi rămas la aceeaşi concluzie. Altfel, demonstraţi doar comoditate intelectuală. O seară bună.
      • Like 9
    • @ Maria Ruxandra Burcescu
      check icon
      Stimată autoare, sînt onorat că îmi și răspundeți. Ca aproape toți jurnaliștii români, răspundeți supărată, ca și cum a fi criticat este o insultă, dovadă că nu aveți nici experiența dialogului, nici a unei păreri diferite.
      Comparația dintre cele ce scrieți dv. și bătălia de la Călugăreni este, cum să vă spun ca să nu vă supărați... Dat fiind că vă supărați oricum, indiferent cum v-aș spune, o spun de-a dreptul: este o comparație proastă, ca să nu folosesc un epitet mai dur.
      Dv. nu ați înțeles, cred, un lucru: eu nu-i iau apărare doctorului cu pricina, dacă s-a comportat așa (nu am dovezi, dar admit că așa a vorbit, mulți doctori sînt duri în limbaj, vezi serialul cu House și o știu și din proprie experiență) nu poate fi lăudat. Eu am protestat pentru modul ușurel, vulgar și superficial cu care analizați viața unui om. Acuma, că ați și răspuns, ba chiar ați comparat cele scrise de mine cu bătălia de la Călugăreni, ei bine, stimată doamnă, la bună vedenie și la scris mai bun, ce să vă urez altceva? Și mai ușor cu orgoliul rănit, că nu ați descoperit nimic colosal ca să fiți lăudată, mai ușurel cu pianul pe scări și cu infatuarea, că nu impresionați pe nimeni.
      Da, m-am îndoit de inteligența mea, în primul rînd (am dreptul, da?), am avut impresia că vă considerați cititorii niște idioți, lucru pe care îl continuați și în răspuns. Vă rog să credeți că mulți sîntem (mult) mai inteligenți decît cei care scriu aici tîmpenii. Nu e obligatoriu să și răspundeți, dar dacă o faceți, faceți-o cu decență și, v-aș recomanda, cu mai multă modestie. chiar nu aveți motiv să mă/ne tratați de sus. Dacă vă deranjează comentariile, le puteți elimina.
      P.S. Și, la o adică, de ce n-aș avea voie să mă îndoiesc de competența dv.? Aveți vreo patalama emisă de vreo autoritate absolută că orice scrieți este blagoslovit?
      • Like 2
    • @ Maria Ruxandra Burcescu
      Fals. Vă băgaţi în lucruri unde nu aveţi expertiză.
      • Like 1
  • Se face atata caz in articol despre elogierea in presa a unor medici fara a se cerceta daca au merite, dar in acelasi timp jurnalista arunca cu vorbe grele si acuzatii grave asupra unui medic pe baza unui singur caz relatat. As vrea sa vad presa face o minima cerecetare la spital, cu colegii medicului, cu asistente, cu fosti pacienti, cati sunt multumiti, cati sunt suparati si de ce, daca e mai eficient sa incerce si materiale si proceduri "neomologate" -de catre cine?- bazandu-se pe anii de scoala si de practica, sau sa medicul sa sstepte ani de zile comitete si comisii de prin ministre care sa certifice o procedura, un material sau un instrument medical? Fara astea nu pot decat sa am indoieli cu privire la buna-credinta sau la inteligenta autorului articolului. Asta ca tot are un eseu despre manipulare in continut.
    • Like 4
    • @ Viorica Ionita
      cati copii trebuie sa omori sau sa le distrugi viata sa fii in criminal in romania?

      • Like 7
    • @ Bogdan Guta
      Orice medic, dar in special un chirurg, are si nereusite, greseli sau chiar decese. Asta nu il demonizeaza automat, ci trebuie analizata cu obiectivitate intreaga lui activitate si pentru greseli sa plateasca legal si moral.
      • Like 0
    • @ Viorica Ionita
      sunt medici chirurgi ce nu au niciun deces in 10 ani de cariera. Ortopedia chirurgicala e o sectiune unde rata de deces in alte tari e f. mica, nu e traumatologie (post accidente de motociclete), si nici neurochirurgie.
      • Like 4
    • @ Bogdan Guta
      Dacă nu eşti medic taci din gură.
      • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Depinde ce operează. Dacă pune silicoane, poate să nu aibă decese.
      • Like 0
    • @ Gheorghita Zbaganu
      Dar sunt pacient prietene. Iar matale dc ai treaba cu medicina, iti recomand un control.
      • Like 3
    • @ Gheorghita Zbaganu
      neurochirurg sau ortoped e bun pentru evaluare?
      • Like 1
    • @ Viorica Ionita
      Dacă citeați ancheta în întregime ați fi aflat că nu este vorba doar de un singur caz. Și că, asupra cazului în discuție s-au pronunțat mai mulți medici de specialitate de la noi, plus cei de la un spital din Italia: operația a fost un experiment și inutilă. Deci, pînă la urmă credem în specialiști sau doar ne prefacem și divinizăm în continuare figuri mesianice?
      • Like 2
    • @ Gheorghita Zbaganu
      este in romania un neurochirurg ce la peste 3000 operatii nu are niciun deces.
      • Like 0
  • Sunt student medical și, în general, știu că presa română pune foarte mult accent pe ceea ce este rău. Am văzut News Feed-ul de pe Facebook plin de postări cu domnul doctor Burnei. Probabil că este adevărat. Da, sunt dezamăgit de faptele lui, în special dacă sunt adevărate. Nu îl cunosc. Însă, ce mă îngrijorează cel mai mult este suprageneralizarea tuturor celor care citesc/privesc astfel de articole ale presei. Oamenii tind acum să spună mai des: "Uite ce se întâmplă în România. În România medicii sunt incompetenți." Și asta din cauza numeroaselor articole postate, din cauza mass-mediei care promovează cu plăcere negativismul și cu mare dezgust și plictiseală intervențiile bune aplicate de medici excepționali multor altor pacienți. Sunt demotivat nu neapărat de știre în sine, ci de faptul că oamenii suprageneralizează. Dacă un om este corupt, toți sunt așa. Această afirmație mi se pare lipsită de inteligență. Mă aștept să mi se spună că sunt incompetent înainte să devin medic măcar, chiar dacă eu îmi fac treaba cum trebuie. Facultatea de Medicină nu mă învață cum să mă apăr de cititori îndoctrinați de negativismul mass-mediei. Contraziceți-mă dacă greșesc, dar cred că este firesc ca printre miile și zecile de mii de medici să se mai găsească unul corupt, pentru că nu toți fac treaba asta pentru a salva vieți. Însă, cei care vedeți asta, nu suprageneralizați. Nu toți doctorii sunt corupți sau își bat joc de pacienți. Televizorul încearcă să pună întreaga atmosferă medicală în corupție. Cercetați și nu generalizați. Vă rog. Generația tânără medicală are nevoie de încurajările tuturor pentru că șase ani pe băncile facultății poate însemna groază.
    • Like 6
    • @ ScienceFreak
      ce imi scapa din logica si discursul tau este urmatorul aspect: sa fii acuzat de exeprimente neautorizate in medicina, este echivalentul unei tentative de crima cu premeditare. dar ma rog, banuiesc ca nu este ceva grav, nu?
      • Like 8
    • @ Bogdan Guta
      Exista niste asigurari de malpraxis pt asemenea cazuri ! Trebuie sa fim precauti si sa vedem ca nici acuzatia nu e totuna cu condamnarea ! La noi in subreda noastra democratie nici nu mai spun ca si condamnarile pot fi date "cu dedicatie" , dar asta mai mult in domeniul politic ! Desi condamnarea acelei asistente pt moartea copiilor in incediul de la spital a fost facuta si ea la presiunea mass-mediei mai mult ! Deci o porcarie de justitie si in alte domenii !
      • Like 0
    • @ Bogdan Guta
      Dacă ți se pare că nu empatizez cu săracii pacienți chinuiți de dr. Burnei, atunci te înșeli. Eu doar mi-am exprimat un alt punct de vedere. Îți înțeleg întrebarea ironică dar nu prea te legi de ideile mele principale prezentate în discurs. Nu am pus accent pe faptele dr. Burnei, pentru că sunt deja judecate. Îți pun doar o întrebare. Când ai văzut ultima dată că mass-media a lăudat sistemul medical prin intermediul unui doctor? Toți suntem porniți pe negativ. Crezi că dacă mass-media nu ar mai publica articole cu dr. Burnei, el ar scăpa de acuzații? Nu. Dar cred că de acum încolo, măcar o săptămână, se va vorbi numai de acest doctor criminal și de acolo se va ajunge din nou la faptul că toți doctorii sunt incompetenți, criminali, șpăgari. Ne bagă pe toți sub o umbră. Și toți doctorii din România sunt puși în aceeași oală. Când, de fapt, numai despre dr. Burnei și faptele lui era vorba. Înțelegi unde bat? În alte țări, malpraxisul este mai ascuns. Nu este dat pe față ca să vadă toata lumea din țară. Și tot în acele țări, doctorii sunt lăudați de presă. Nu puși într-o umbră a unui doctor criminal.
      • Like 2
    • @ ScienceFreak
      Florin A check icon
      Felcitari pentru raspuns, pentru comentarii. Sunt din sistemul medical mai (de) mult decat tine. Se pare ca cei dinafara sistemului nu vor sa inteleaga cat rau face linsajul public. Sunt foarte de acord ca vinovatii trebuie pedepsiti, insa de ce sa lovieasca in felul asta intr-un sistem care este deja prost? Au ce sa puna in loc? Cand isteriei mediatice, " ia uite ce ne fac nenorocitii, sa plateasca" se va instala o atitudine ponderata si constructiva: "ce e de facut sa nu se repete?" , "ce mecanism de sanctiune se poate face si cum?"
      Nu, din pacate nu vedem asta si atitudinea cat si mentalitatea in tara noastra, vorbesc a majoritatii, si dureros sa constat a presei, chiar a celei bune, lasa mult de dorit. Ne isterizam, tipam, linsam, iesim in strada.
      Nici una din tarile civilizate nu practica linsajul public, pentru ca nu este constructiv.
      O societate care isi ia cu mascatii o personalitate pe care chiar ea a recunoscut-o prin pozitie, isi neaga orice autoritate si principii.

      Cat despre autoarea articolului nu inteleg de ce l amesteca pe Secureanu care era manager cu Burnei care este profesor. Este grava si daunatoare confuzia celor doua pozitii (chiar daca da bine la publicul manios).
      Pe alta parte din punctul de vedere al pacientului, este adevarat, este foarte bine sa ceara mai multe pareri, sa fie informat si tot ce spune. Insa ma tem ca efectul articolului va fi altul, in tara noastra "educata": pacientii vor "bate din picior" in cabinete, iar efectul nu va fi unul pozitiv...

      As vrea sa nu am dreptate, insa linsajul asta mediatic nu va aduce nimic bun sistemului public, din contra....

      Si o mica observatie, de ce majoritatea coplesitoare a like-urilor sunt pentru comentarii care infiereaza? Asta spune multe, in sensul celor de sus si din pacate si mai rau...

      Succes tinere...
      • Like 3
    • @ ScienceFreak
      draga student medical, cand ai timp si curiozitate, poti citi si dosare medicale. Ca asta: http://casajurnalistului.ro/oricum-murea/
      • Like 2
    • @ ScienceFreak
      În primul rând, așa cum nu toți medicii sunt corupți nici toți cei care citesc niște știri negative nu generalizează.

      Nu este vina presei că sunt foarte probleme în România, inclusiv în sistemul de sănătate. Treaba lor este să le prezinte, oricât de multe ar fi. Nu spun că unii nu au tendința să forțeze nota, dar dincolo de asta faptele rămân fapte și asta este ceea ce contează.

      Mai grav decât faptul că unii jurnaliști exagereză spre negativism este că oamenii corecți din sistemul medical devin complici sau chiar apărători ai celor iresponsabili și corupți.
      Ei ar trebui să fie primii care să apere actul medical și să-și igenizeze breasla. Ca să respecți pacientul trebuie să te respecți în primul rând pe tine și propria meseria și să nu permiți comportamente abuzive și criminale.

      Nu spun că trebuie să răstignim un medic pentru câteva operații eșuate contrabalansate de zeci / sute reușite, dar când observi o tendința a unui medic spre un comportament abuziv și iresponsabil atunci el trebuie sancționat, chiar de colegii săi.

      Voi cei tineri ar trebui să puneți și mai multă presiune pe sistem decât o fac jurnaliștii, pentru că un medic care nu își face treaba sau și-o face prost, ocupă un loc pe viață ( și asta poate fi și o metaforă morbidă ), un loc pe care voi l-ați putea ocupa pentru a face bine.

      Este important că totuși în societatea românească am început măcar să discutăm despre problemele pe care le avem și nu le mai ascundem sub preș. Provocarea este să nu cădem în extreme și să păstrăm un ton echilibrat și constructiv. Cu toții cred că ne dorim un sistem medical performant și sănătos, și medicii de bunăcredința și cetățenii. Suntem parteneri nu dușmani, dușmanii sunt corupții, să nu uităm asta.
      • Like 3
    • @ Claudia Olteanu
      Dumneavoastra stapaniti notiunea de "dosar medical"?
      • Like 0
    • @ Florin A
      Toti care ati stiut sau stiti lucruri de genul asta si nu luati atitudine sunteti COMPLICI ...In unele cazuri chiar sunteti mai vinovati.Poate unii din cei exemplificati ,nu mai sunt ,,capabili" sa judece corect si omeneste. Poate nu mai au discernamant...
      • Like 0
    • @ ScienceFreak
      unde iti dau dreptate este faptul ca intr-adevar este un dezechilibru intre mediatizarea nereusitelor si esecurilor cand vine vorba de doctori. probabil si in alte domenii. insa, as vrea sa iei in calcul o analogie din sistemul de invatamant: lauda cu olimpicii romani, care este foarte prezenta in media, conduce la falsa impresie ca avem un invatamant performant. nu are sens sa insir aici toate statisticile "nasoale" legate de invatamant, fiindca banuiesc ca esti un om informat despre cum stam in lume, eu la capitolul acesta.
      revenind, la fel de prost stam si cu sanatatea, codasi in multe zone. acest caz din pacate este similar ca importanta si gravitate precum hexifarma: cazul a fost construit, atentie, pe baza a aprox 50 de plangeri. 50! iti dai seama cat si ce a trebuit ca omul acesta sa fie macar investigat? corect, o sa aflam la nivel de lege/judecata daca este sau nu repsonsabil de capetele de acuzare. si dupa cum spuneam ca si hexipharma, tot o media negativa a scos la iveala niste probleme in sistem si nu doctorii. din punctul meu de vedere, acum e momentul breslei sa isi spele fata, nu a reusitelor individuale. adu-ti aminte de asistenta cu viermii de la spitalul de arsi...
      • Like 1
    • @ Florin A
      as fi de acord cu tine, daca voi cei din sistemul medical v-ati lupta ptr pacientii vostri, insasi cu el- sistemul, dar nu o faceti, aceasta este realitatea. linsajul mediatic e bolnav in sine, dar iata ca in perceptia noastra a celor din afara sistemului, conduce la ceva.
      apoi, gandeste-te si altfel: noi din afara sistemului medical, va dam un cec in alb (nu comentez daca e bine sau nu sistemul de asigurari acum) ca sa aveti grija de noi. dam un cec in alb si ajungem obiectul unei rulete rusesti, care nu este deloc amuzanta.

      ps: cei din breasla vad ca promoveaza aceeasi atitudine: nu te pricepi -taci din gura! sau, nu avem pozitivism noi pacientii etc. ma intreb oare, e atat de greu de inteles ca nu e nimic pozitiv in a muri, precum si nimic de inteles dupa?
      • Like 0
    • @ Bogdan Guta
      Pentru ca sunt din/sub sistem:
      -pacientul de obicei nu "se pricepe" la medicina, unii inteleg asta si asculta argumentele medicului, altora trebuie sa le explic "de ce nu se pricep" ca apoi sa priceapa si solutia medicala potrivita pentru fiecare. Munca in plus, cu beneficii pentru medic si pacient si muuulta rabdare, pe bani putini si timp putin.
      - nu ne-ati semnat noua, medicilor, un cec in alb, ci sistemului de asigurari de sanatate care ne plateste.
      - dilema medicului: daca ma lupt cu sistemul (pentru probleme financiare, birocratie, organizare, etica medicala) nu mai am timp sau reduc timpul pentru pacienti (care si asa e putin si nu ajunge pentru tot ce as putea face)
      • Like 0
  • Nu e niciun „sindrom Burnei”. Breasla medicală e o castă aparte, de obicei se împrietenesc și se cuplează între ei, în plus sunt foarte solidari când unul din ei este atacat.

    Cred că nu trebuie neglijată nici cealaltă fațetă - pacientul care se informează de pe internet și are impresia că ar trebui să vorbească de la egal la egal cu un medic cu experiență...

    Ce mă deranjează pe mine personal este că în multe cazuri comunicarea cu pacientul este foarte indiferentă, distantă, detașată de problemele lui, dar se schimbă foarte mult dacă plătești în plus, adică... scoți plicul.
    Asta mi-ar place să se rezolve cumva în mai bine.
    • Like 7
  • De fapt, aici este o problema des intalnita in sistemul medical romanesc, care am gasit-o in occident:
    1. sunt unii doctori ce se cred dumnezei si siguri pe ei iau decizii fara discutie cu alti colegi, echipa.
    2. sunt doctori care decid fara sa explice bolnavului alternativele.
    3. pacientul nu este informat despre riscuri si sanse. Pe principiul: taci si inghite.
    4. procedurile mai putin invazive sunt ignorate datorita lipsei de profit (de la big pharma). Cel ami bun exemplu e faptul ca 60% din decese sunt cauzate de boli cardiovasculare si pot fi imbunatatite din calitatea vietii dar doctorii de familie nu au niciun fond alocat pentru a discuta cu fiecare familie in parte, dupa caz. Nu! ca asta nu aduce niciun comision, niciun procent, nicio vanzare.
    5. sunt sigura ca fiecare pacient sau apartinator roman mai poate adauga aici alte puncte si alte constatari.
    • Like 8
    • @ Claudia Olteanu
      Majoritatea medicilor care practica in prezent in Romania, chiar si cei mai tineri, nu au fost educati pentru un sistem medical deschis, justificabil fata de oricine/orice. Este ca o noua meserie pe care trebuie sa o invatam. Am fost educati sa investigam, sa diagnosticam, sa tratam.
      Calitatea si cerintele medicinei au crescut, drepturile la servicii medicale a crescut, diagnosticarea bolilor a crescut (o data cu numarul de boli si de bolnavi), tratam bolile mult mai devreme si chiar le prevenim. Este o incarcare mult mai mare in sistem, finantarile cresc, dar sub ritmul diagnosticarii si tratarii. Sistemul este subdimensionat, needucat sau antieducat pentru a functiona minim optimal si constructiv.
      In ceea ce priveste etica medicala, tema acestui articol, este aproape imposibil sa nu gresesti in aceste conditii. Ne straduim (cei care intelegem) sa nu gresim major (do not harm) dpdv medical, ca sa nu mai vorbim, in ochii pacientilor care nu inteleg ce limba vorbim.
      Am remarcat un alt articol in care se spunea ca nu avem empatie pentru pacient si un comentariu in care se spunea ca nu era destul de grav bolnav daca a observat asta (fiind intr-un serviciu de urgenta). Punctul de vedere al pacientului (publicului) vs punctul de vedere al medicului. Mai ales in momentul "comiterii" adica atunci, pe loc, cand trebuie sa le faci pe toate deodata: anamneza, examinare fizica, analize, diagnostic si tratament, iar pacientul trebuie/vrea sa se simta bine cat mai repede. Cateodata a-ti fi salvata viata si a te simti mai bine nu coincid, prioritate avand prima.
      Condamn comportamentele medicale neetice (care produc daune temporare sau permanente, inclusiv deces, precum si conditionarea actului medical) aplicate premeditat si repetat.
      Si, sincer, nu inteleg de ce nu se interzice bacsisul in restaurante, unde pretul vietii e mic, iar pretul burtii e mare!
      • Like 0
  • Acest comentariu este dedicat in totalitate autoarei: Ruxandra Burcescu.

    Ușor de aruncat cu noroi, mai greu e să speli.
    Știai că orice chirurg are și nereușite. De ce s-a trezit acea fată după 18 ani, nu prea e cusută cu ață albă?
    Ai întrebat măcar 1% sau măcar 0,1% din cei peste 20000 de pacienți ce părere au despre acest impostor? Te-ai dus la coadă la ușa lui să asculți poveștile oamenilor care au ajuns la el și de ce doresc în continuare tot la el?

    Spui că ai citit mult despre caz și înțeleg că deja ești un guru al medicinei ortopedice și știi ce trebuia făcut în anul de grație 199x toamna, știi ce avea la dispoziție atunci și ce a greșit?

    "şi-a dus copilul la doctorul Burnei" ai idee măcar ce cazuri ajung la el? Crezi că ajung simple fracturi sau alte cazuri simple? Toate cazurile din toată țara refuzate de alți medici vin la Marie Curie.
    Știi cum e să îți zică un medic să te duci acasă că nu are ce face și copilul tău așa va rămâne toată viața sau mai rău?

    Aș vrea să îți doresc să treci printr-o astfel de experiență după care să te apuci să scrii, dar nu îți doresc o astfel de experiență.

    ps: nu am fost pacient al lui Burnei dar am stat în acel spital vreo 6 luni cu copilul, cea mai mare parte în ATI. Am văzut și minuni, am văzut și cazuri în care nu s-a mai putut face ceva. Am văzut diferența între un profesor și un doctor. Am văzut și lipsurile sistemului medical și multe probleme cu care se confruntă medicii de ordin tehnic.
    Am avut și eu momente de revoltă de înjurat sistemul, personalul. Dar acum detașat fiind oarecum îi privesc cu multă stimă și admirație pe mulți cei de acolo.
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult