Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Memoria carasului

Cristian Tudor Popescu

Citind comentariile la textul despre matematica morală a domnului Nicușor Dan, constat că mulți dintre fanii domnului Dan (și chiar sunt mulți) fie n-au înțeles, fie n-au vrut să înțeleagă esența obiecțiilor subsemnatului.

„Contraargumentul” principal produs de a doua categorie este că sunt plătit de G. Firea. Eu. De madam Firea. Sau că, în inconștiența sau pesedismul meu secret, dau în Dan fiindcă o vreau încă 4 ani. Știu că am destui concetățeni cu memoria scurtă, dar chiar cât a carasului? Nu mai de mult decât pe 20 august spuneam la Digi 24, pe Republica.ro, pe facebook, și repet acum, în contul milioanelor de euro dați de Firea din bugetul Primăriei tuturor televiziunilor ca să ne spună cât de bine trăim în București, dar nu ne dăm seama: „Candidata Firea folosește o metodă care se poate dovedi eficientă, dânsa vrea să obțină votul imbecililor din orașul București. Există și astfel de persoane în capitala României. Caragiale are o povestire science-fiction, o să râdeți, Bucureștiul în anul 3000 și ceva, în care îl numește Tâmpitopole. E vorba despre reprezentanții acestui București pe care îi vizează dna Firea”. 

E melancolizant să văd, de 30 de ani încoace, aceleași reacții, neschimbate o iotă, la genul ăsta de comentatori. Măcar unul să fi zis că m-am îndrăgostit fulgerător de doamna primar, așa, pentru variație.

Prima categorie îmi bagă în ochi faptul că Justiția s-a pronunțat în favoarea dlui Mitrache Câine, apărat în instanță de dl Dan, prin urmare totul e în regulă, de ce m-am apucat să mai scriu despre asta? Nu mai bine tăceam?

Nu. Pentru că nu e în regulă. Dl Nicușor Dan, parlamentar și vicepreședinte de ONG, s-a comportat ca un avocat plătit și se justifică întocmai. Nu săriți că de ce îl acuz pe dl Dan de luare de mită, cum face PSD, artiști ai poporului în materie de șpagă și șantaj, căci nu îl acuz că a luat vreun ban. Un avocat cu simbrie poate proceda astfel: „Ai omorât, domnule, femeia? Mie poți să-mi spui adevărul, că ești ca la doctor, sau ca la popă, ca să știu cum construiesc apărarea”. Dacă inculpatul zice că da, atunci avocatul îl anunță: „Mergem pe nebunie, nu erai în toate facultățile. Sau, pe legitimă apărare. Sau ceva”. El pledează bine, profesionist în proces, găsește cârciocuri prin articolele de lege și îl scapă de pușcărie pe ucigaș, știind foarte bine că e un ucigaș. Își încasează banii și trece satisfăcut la următorul caz. 

E legal să facă asta? Este. E moral? Niciodată nu voi răspunde da. De-a lungul vremii, am fost de nenumărate ori în situația dlui Dan, au venit la mine inși care voiau să le fac dreptate în ziar. N-am luat niciodată un caz în care să nu cred. Și, pe lângă verificarea declarațiilor și documentelor reclamantului, am trimis ziariști de anchetă să ia și poziția pârâtului, dar și să vadă cine e reclamantul și în ce e băgat – că e o vorbă veche, dar bună: „Hoțul cu un păcat și păgubașul cu o mie”.

Dl Dan nu poate pretinde că nu știa că e vorba de un interlop afișat, care se împroprietărise cu o bucată din Parcul Copiilor cu ajutorul primarului de tristă amintire Piedone. Bucată pe care și-a triplat-o apoi, ridicând o cârciumă și o vilă pe ea. Cu echipa pesedistă de la sectorul 4 nu s-a înțeles la tejghea, drept care aceștia au vrut să-i demoleze acareturile. Dl Dan se face că n-aude, n-a vede toate acestea. Ca să nu mai vorbim de drogurile și prostituția care plutesc în jurul dlui Câine. Avocatul ad-hoc Dan ne spune: „Nu mă interesează. N-aveți decât să-l luați cu poliția pentru astea. Să cercetați autorizația dată de Piedone. Eu am demonstrat că demolarea nu respectă litera legii. Atât. Restul nu e treaba mea”.

Dacă un ziarist îmi punea pe masă „fapta civică” și vorbele dlui Dan, îl avertizam dur și îl trimiteam să se redocumenteze și să completeze ancheta. La următoarea tentativă de acest soi, îl dădeam afară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult