Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Memoria carasului

Cristian Tudor Popescu

Citind comentariile la textul despre matematica morală a domnului Nicușor Dan, constat că mulți dintre fanii domnului Dan (și chiar sunt mulți) fie n-au înțeles, fie n-au vrut să înțeleagă esența obiecțiilor subsemnatului.

„Contraargumentul” principal produs de a doua categorie este că sunt plătit de G. Firea. Eu. De madam Firea. Sau că, în inconștiența sau pesedismul meu secret, dau în Dan fiindcă o vreau încă 4 ani. Știu că am destui concetățeni cu memoria scurtă, dar chiar cât a carasului? Nu mai de mult decât pe 20 august spuneam la Digi 24, pe Republica.ro, pe facebook, și repet acum, în contul milioanelor de euro dați de Firea din bugetul Primăriei tuturor televiziunilor ca să ne spună cât de bine trăim în București, dar nu ne dăm seama: „Candidata Firea folosește o metodă care se poate dovedi eficientă, dânsa vrea să obțină votul imbecililor din orașul București. Există și astfel de persoane în capitala României. Caragiale are o povestire science-fiction, o să râdeți, Bucureștiul în anul 3000 și ceva, în care îl numește Tâmpitopole. E vorba despre reprezentanții acestui București pe care îi vizează dna Firea”. 

E melancolizant să văd, de 30 de ani încoace, aceleași reacții, neschimbate o iotă, la genul ăsta de comentatori. Măcar unul să fi zis că m-am îndrăgostit fulgerător de doamna primar, așa, pentru variație.

Prima categorie îmi bagă în ochi faptul că Justiția s-a pronunțat în favoarea dlui Mitrache Câine, apărat în instanță de dl Dan, prin urmare totul e în regulă, de ce m-am apucat să mai scriu despre asta? Nu mai bine tăceam?

Nu. Pentru că nu e în regulă. Dl Nicușor Dan, parlamentar și vicepreședinte de ONG, s-a comportat ca un avocat plătit și se justifică întocmai. Nu săriți că de ce îl acuz pe dl Dan de luare de mită, cum face PSD, artiști ai poporului în materie de șpagă și șantaj, căci nu îl acuz că a luat vreun ban. Un avocat cu simbrie poate proceda astfel: „Ai omorât, domnule, femeia? Mie poți să-mi spui adevărul, că ești ca la doctor, sau ca la popă, ca să știu cum construiesc apărarea”. Dacă inculpatul zice că da, atunci avocatul îl anunță: „Mergem pe nebunie, nu erai în toate facultățile. Sau, pe legitimă apărare. Sau ceva”. El pledează bine, profesionist în proces, găsește cârciocuri prin articolele de lege și îl scapă de pușcărie pe ucigaș, știind foarte bine că e un ucigaș. Își încasează banii și trece satisfăcut la următorul caz. 

E legal să facă asta? Este. E moral? Niciodată nu voi răspunde da. De-a lungul vremii, am fost de nenumărate ori în situația dlui Dan, au venit la mine inși care voiau să le fac dreptate în ziar. N-am luat niciodată un caz în care să nu cred. Și, pe lângă verificarea declarațiilor și documentelor reclamantului, am trimis ziariști de anchetă să ia și poziția pârâtului, dar și să vadă cine e reclamantul și în ce e băgat – că e o vorbă veche, dar bună: „Hoțul cu un păcat și păgubașul cu o mie”.

Dl Dan nu poate pretinde că nu știa că e vorba de un interlop afișat, care se împroprietărise cu o bucată din Parcul Copiilor cu ajutorul primarului de tristă amintire Piedone. Bucată pe care și-a triplat-o apoi, ridicând o cârciumă și o vilă pe ea. Cu echipa pesedistă de la sectorul 4 nu s-a înțeles la tejghea, drept care aceștia au vrut să-i demoleze acareturile. Dl Dan se face că n-aude, n-a vede toate acestea. Ca să nu mai vorbim de drogurile și prostituția care plutesc în jurul dlui Câine. Avocatul ad-hoc Dan ne spune: „Nu mă interesează. N-aveți decât să-l luați cu poliția pentru astea. Să cercetați autorizația dată de Piedone. Eu am demonstrat că demolarea nu respectă litera legii. Atât. Restul nu e treaba mea”.

Dacă un ziarist îmi punea pe masă „fapta civică” și vorbele dlui Dan, îl avertizam dur și îl trimiteam să se redocumenteze și să completeze ancheta. La următoarea tentativă de acest soi, îl dădeam afară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult