(Foto: Guliver/Getty Images)
Nu mai pot nici să citesc presa, nici să mă uit la știri, nici să particip la discuții legate de politică. Chiar îmi tresare inima când mă gândesc că, din când în când, trebuie să mai deschid televizorul. Dacă am fi invadați de extratereștri, eu n-aș afla.
Tot ce vezi sau auzi te duce la depresie și panică. În ultima vreme, în cercul meu, am evitat mereu discuțiile politice de când am observat că pot fi urmate de certuri, jigniri, prietenii rupte și alte nenorociri. M-am gândit mereu că e normal să nu gândească toți la fel, dar când gândesc prea diferit… Și uite-așa mi-am căutat și alte lucruri de făcut de când cu nebunia cu Codul Penal românesc.
Viața e în altă parte
M-am hotărât să încerc să-mi prelungesc puțin viața, evitând un infarct sau un atac cerebral din cauza lui Dragnea, Iordache, Nicolicea, Nicolae, Tudorel, evitând știrile scrise sau televizate.
Am ascultat la muzici radio și am văzut filme pe youtube și am „biciclit” într-un week-end cu o trupă de oameni grozavi, care organizează tururi cu bicicleta de ceva vreme sub nasul meu și eu n-am știut. Niște persoane foarte riguroase în organizarea evenimentului biciclistic. O micro-comunitate care a funcționat perfect, de la mailurile cu sfaturi pentru echiparea bicicletelor si pregătirea bagajelor, transportul bicicletelor și al bicicliștilor până la locul de start pe trasee și până la cazare și activitatea de a doua zi. Au prevăzut tot: ce facem dacă plouă, ce facem dacă nu plouă și sunt printre noi persoane inapte să mai biciclească încă o zi de la efort sau din cine știe ce cauză, cine face avangardă și ariergardă pentru fete, care dubă duce și trusa de scule și piese pentru biciclete, ce trebuie să avem la trusa sanitară proprie în caz de Doamne-ferește, traseul spre lacul Lala din ziua a doua în format jpeg, dar și în pdf pentru cei care nu au word pe telefon, ce alimente nu ne sunt recomandate în pachețelul de-acasă…Tot. Nu am avut nicio întrebare de pus după ce am citit mailurile lor.
În prima zi ploaia nu prea ne-a lăsat să ne folosim bicicletele. A plouat mult și a fost tare frig așa că o parte dintre noi am decis să ajungem la locul de cazare cu mașinile. Cazare drăguță și oameni în compania cărora m-am simțit perfect. Pe mulți dintre ei îi vedeam atunci pentru prima oară dar, cunoscându-i, mi-am răspuns la o întrebare pe care mi-o pusesem mai demult: Unde sunt inteligenții din țara asta? Mai sunt pe-aici? Ei, uite că n-au plecat chiar toți! E drept că au rămas puțini, iată de ce a câștigat cine a câștigat ultimele alegeri parlamentare. Dar cei care au rămas, s-au hotărât chiar toți să stea în bula lor și să nu se bage sub nicio formă în față?
Și iar gândurile mele au dat-o pe „politică”…
Mi-am adus aminte că avem un prim-ministru semianalfabet, un condamnat penal șef al partidului de guvernământ, un ministru al economiei care e cireașa de pe tortul prostiei. Avem niște parlamentari penibili, atât de penibili că te jenezi să-i asculți vorbind, care stau în plen ca să hotărască viitorul copiilor și al nepoților noștri și, în realitate, nu știu ce votează, pentru că sunt simpli arlechini pe o ață…
În bula bicicliștilor nu s-a discutat politică. Unii au venit cu copiii, niște adolescenți frumoși despre care am auzit numai lucruri bune. Copii premianți, care au stat separat de noi și, cât n-au pedalat, și-au văzut de discuțiile și preocupările lor de tineri deștepți. Am fost tentată să-i întreb de planurile de viitor fiindcă în minte coceam un pariu cu mine însămi: niciunul nu are de gând să rămână în România. Nu am întrebat nimic. Cred că nu voiam sub nicio formă să fiu tristă. Dar mi-i închipuiam pe tinerii ăștia undeva în viitor, fiind medici sau economiști de exemplu, muncind pe brânci, pe bani puțini și având șefi ca domnul Bacalbașa sau ca domnul Andrușcă… Iar politică…
Mi-am amintit apoi că hotărâsem să mă detașez pentru un weekend de nervii cotidieni, să nu mă uit la televizor, să nu citesc newsletterul niciunei publicații la care sunt abonată și mi-am mutat gândurile de la Bacalbașa și Andrușcă. Am recuperat ce n-am pedalat în prima zi, de la Iacobeni la Cârlibaba și am străbătut a doua zi pe valea Bistriței Aurii invers, de la Cârlibaba la Iacobeni. Unele dintre cele mai frumoase case din Ciocănești, cu celebrul brâu tradițional sculptat pe fațadă, erau sufocate de cabluri și „lighene” de recepție TV așa că n-am făcut prea multe poze. Unele case aveau fațada cu brâul specific, dar acoperișul era din materiale moderne, de un albastru sau de un roșu care-ți strepezea dinții, în totală neconcordanță cu denumirea de comună-muzeu pe care ciocăneștenii și-au luat-o singuri, prin hotărâre de consiliu local. Oare cine-și pune semnătura pe proiectele de case?
Iacătă! Poți să nu te uiți la TV sau să nu citești știri în ideea că te mai protejezi puțin dar, dacă te lovești la tot pasul de mediocritate, cum să faci să nu observi? Că-ți vine să strigi: Fraților, suntem înconjurați! Societatea noastră se-ncăpățânează să-și continue construcția pe modelul „un prost a aruncat o piatră-n baltă și 10 deștepți n-o pot scoate”!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce spuneti dvs de acel grup de biciclisti e interesant, dar poate nu stiati dar sunt oameni in Romania care merg in fiecare zi la lucru cu bicicleta (ca e soare si frumos afara sau e o vreme de aia ca nu scoti nici catelul din casa) fie din motive de inexistenta transportului public urban, fie din motive de ore suplimentare, fie din alte motive strict subiective. Spuneati ceva despre un grup de adolescenti care formau un grup aparte discutand problemele lor si ati evitat sa comunicati cu ei, foarte rau ! Poate ca trebuia sa faceti asta , sa ascultati care sunt si opiniile lor in legatura cu diferite subiecte si sigur nu s-ar fi intamplat absolut nimic rau si ati fi vazut exact ce ne lipseste in societatea noastra: dialogul intre generati !
Si cum se spune din mosi-stramosi combinat cu un clasic in viata sau veata (dupa moda de pe FB :) ) : de ce iti e frica, nu scapi , hehehehe !
Scăparea este plecarea, astfel încât aici să rămână doar „bugetăreala” asta de partid și de stat, care, la cât de toxică este, va sfârși prin a se auto-omorî...
Oricum este greu sa ne obisnuim cu modul de functionare a democratiei reprezentative, singura forma de democratie care a functionat, cu imperfectiuni ce-i drept, in toate statele democratice spre ale caror valori aspiram. In Romania moderna, pana la instaurarea regimului comunist de import, a functionat democratia reprezentativa, ne place sa ne mandrim cu familia Bratienilor, cu Iuliu Maniu si alti reprezentanti de frunte ai vremurilor apuse. Dar daca aruncam o privire in presa vremii, la ce scriau Eminescu si Caragiale despre ai lor contemporani in ale politicii, te apuca ameteala, nu mai stii daca vorbesc despre politicienii vremii lor sau despre cei din vremea noastra.
Pana la punerea in opera a unei alte forme de guvernamant, mai incluziva si mai participativa, am putea s-o corectam pe cea in functiune printr-o actiune concertata de influentare/loby a politicienilor care ne reprezinta astfel incat sa creeze un sistem legislativ coerent, transparent si care sa permita trecerea facila la noua forma de guvernare. sau putem sa ne retragem in 'bulele' noastre de agnostici politici.
Noi nu avem respect pentru cei sapte ani de acasa, scoala si pregatire profesionala pentru ca suntem o natie fudula si sfertodocta, careia i se spune de peste 70 de ani de catre niste lichele ca suntem cei mai mari si cei mai tari dar n-avem noroc in viata.
Sunt iarasi de acord ca politica strutului este un dezastru , dar implicarea timpa nu va fi nici ea de bun augur.
Sincer eu as vota dupa CV , nu dupa partid , votez candidatul cu cel mai puternic CV profesional si cel mai slab CV politic. Ai scoala facuta pe drepte cu ceva masterat/doctorat pe afara , ai realizari porfesionale de preferat in sectorul privat ? Perfect . Astia sunt genul de oameni care pot schimba sistemul , altfel o sa ne invirtim cum foarte frumos si trist a spus Raluca Feher : " intr-un nesfirsit joc de Piticot pentru adulti cu deficiente mintale" .
Pe linga tarele noastre ca popor , lucrul cel mai periculos este capturarea acestei tari de catre o mafie transpartinica de sorginte comunisto/securista care decitiva ani isi vede amenintate privilegiile. Ceea ce vedem noi azi este reactia violenta a acestei mafii . Hai sa-i analizam pe urmatorii si sa-i vedem de unde vin : Dan Voiculescu , Popoviciu , Nastase , Basescu , Niro , DIP , Cocos , Adamescu , Andronic , Fratii Paunescu , Niculae si lista este lunga... Toti oamenii astia, dusmani in politica, dar prieteni in afaceri, sunt fosti securisti , comunisti sau progeniturile lor. Ghita , Dragnea , Vilcov sau valul nou de slugoi gen (Nicolae , Iordache , Firea , Olguta ....) sunt lupii tineri care dau din coate, dar nu sunt aia care au pus bazele acestei mafii . Atit timp cit oamenii astia vor controla statul orice schimbare de esenta este utopica . In ultimii ani le scapase statul din mina si incepuse sa-i bage la racoare, dar acum au pus din nou bocancul pe el. Ca Dragnea scapa de puscarie este un lucru minor in economia lucrurilor.
Fara conexiuni intre ei si noi pe cat posibil,viata e scurta nu merita facuta praf din cauza lui Escobar asta de Romania.
Este o greseala amarnica sa-ti inchipui ca avind un job bun la privat te va feri de ce va veni. Ei de unde sa ia bani de pensii, daca nu de la cei care produc.
P.S: daca ai prieteni de care poti sa te rupi la prima discutie in contradictie, aia nu sunt de fapt prieteni.
De cealalta parte se afla o bucata din societatea civila, cea biciclistilor in cazul de fatza, unde, in opozitie cu politicienii, se afla desigur numai si numai oameni educati, tineri frumosi si bine scoliti, etc etc.
Tabloul in alb-negru, zugravit astfel de distinsa autoare a acestui articol, este induiosator.
Ca atare, as indrazni sa-i propun d-nei Liliana Ivan sa schimbam intre ele cele doua comunitati: tara sa fie condusa de biciclistii, iar politicienii sa fie trimisi la plimbare, pe biciclete desigur.