
foto: David GANNON / AFP / Profimedia
Săptămâna asta m-a dus dintr-un colț în celălalt al Europei și mi se pare din ce în ce mai înfricoșătoare și plină de deznădejde lumea în care trăim. De la Varșovia la Bruxelles și la Madrid, sentimentul e cel de dinainte de 24 februarie 2022. Când Estul urla sus și tare că situația e gravă și că Putin e în stare de orice, iar Vestul era într-un soi de scuturare ciudată a capului, ca și cum ar fi vrut (și sperat) să alunge doar un vis urât. Iar UE își exprima îngrijorarea.
Motivul pentru care mi se pare mai înfricoșătoare lumea de acum decât cea de acum aproape fix 3 ani este că nu doar pare că Europa nu s-a întărit mai bine între timp. Dimpotrivă, societățile sunt acum mai vulnerabile și mai polarizate. Au trecut peste noi anxietăți de tot felul, o inflație cumplită și un război hibrid de uzură pentru care cei care vor dispariția democrației liberale sunt oricum mult mai bine antrenați. Și au mai multă carne de tun. Și răbdare.
Motivul pentru care mi se pare mai plină de deznădejde lumea de acum față de cea de acum 3 ani este acela că nu doar că nu văd oamenii și soluțiile pentru a ieși din impas. Ci văd că nici nu părem să înțelegem că dacă distrugem de tot centrul, dacă nu încercăm să vedem unde sunt greșelile de fiecare dintre extreme fără să cădem în patima etichetelor. De exemplu, să încercăm să înțelegem de ce reușește să atragă atât de mult o narațiune protecționistă și să vedem dacă în locul autarhiei avem alte soluții. Să nu prezervăm de dragul de a prezerva un construct social, ci să prezervăm valorile pe care le susținea. E mai multă deznădejde pentru că suntem mai puțin dispuși (spre deloc) să acceptăm că noi am putea greși, iar altul avea dreptate.
Eu cred că va deveni mult mai rău înainte de a ne trezi cu adevărat. Ce am învățat în ultima vreme e că, oricât ai încerca să explici rațional cuiva că face o greșeală și că e posibil să o ducă până la a nu mai fi reparabilă, când începe vortexul emoțional și dorința de a găsi vinovatul pentru ce ți se întâmplă, devine imposibil să ai cu cine vorbi.
Personal, mă înspăimântă o lume în care mă simt neputincioasă și în care pare că atât de multă lume se bagă sub plapuma asta a lui "asta e/ fie ce-o fi/ lasă că nu o să fie așa rău/ lasă să ne facem greșelile".
Nu vreau să sperii pe nimeni, dar cred sincer că singura soluție, cel puțin pentru România, e să get our shit together, vorba partenerului strategic. Sigur există acel loc de mijloc în care poți înjura guvernarea fără să crezi că soluția e să o dai naibii de țară. Și mai cred că trebuie să facem orice ține de noi să facem repede echipă cu Polonia pentru a aduce un pic de energie dinspre zona asta în Europa.
Sigur, mai e și viziunea cu „lasă să se facă totul praf, poate apoi ne învățăm minte și o luăm de la zero". Eu nu mai cred demult în soluții revoluționare și radicale. Doar în îmbunătățirea incrementală și, pe alocuri, în încăpățânarea de a repara stricăciunile, oricât de tentantă ar fi pârjolirea ogorului.
Nu știu, voi cum sunteți?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu chiar nu înțeleg. Când scriem un articol fie neinformat,fie manipulativ despre politică interna, sau despre ecologie sau etc, orice vrem, putem continua sa dormim liniștiți. Și dacă ne înșelam, miza nu e asa mare. E dreptul nostru la opinie separata și polifonia de voci este binevenita. Dar nu prea înțeleg cum poți scrie astfel de articole pro război, practic. Cum mai poți dormi liniștit? Trump e atacat ca la comanda peste tot, iar lumea (manipulata) a ajuns sa vorbească de necesitatea inarmarii și a de a întări flancul estic, cu Polonia, de parca asta ar însemna să ne apucam sa facem niște plăcinte împreună cu polonezii. Nu, oameni buni, asta inseamăna efectiv ca riscam sa ne inarmam pentru un conflict. Nu e mai bine sa nu îl ai, decât sa îl ai? Nu e mai bine ca Ucraina sa nu între în NATO și sa rămână în zona de influenta a Rusiei (oricum e fosta URSS și practic țară sora cu Rusia)? Am ajuns sa vorbim de arme nucleare ca și cum am vorbi de niște prastii cu care aruncăm câteva pietre. Incredibil. Deci astfel de articole sunt practic incitari la război. Bun, dreptul dvs. Dar fiți conștienți de asta! Nu mai vorbiti de umanism și valori, când practic îndemnati la vărsare de sânge. Un pic de sinceritate!
Filozofia dvs este exact cea care ne-a tinut cu capul plecat in rahat ani de-a randul: capul ce se pleaca, sabia nu-l taie !
Poate era mai bine sa nu ne luptam cu turcii in 1877, ca sigur ne venea independenta pe tava candva si nu mai mureau atatia romani pe front! Nu-i asa ?
Poate era bine ca Stefan cel Mare sa nu se lupte cu turcii, ca ne lasau ei in pace candva si nu mai mureau atatia moldoveni in razboaie, asa-i ?
Sau Mihai Viteazul ?
Sau Mircea cel Batran ?
Niste fraieri toti, s-au luptat a proasta si au murit oameni in loc sa astepte un prilej mai bun !
Rusine sa va fie !
pierdut. Gândiți-vă la al Doilea Război Mondial, unde o țară mare, ca Franța, în prima instanta a atacului german, a capitulat, a fost ocupată și guvernul s-a retras în sud, la Vichy. Franța avea sa lupte și ea eroic împotriva naziștilor, numai ca nu atunci. A avut nevoie și de repliere, și de aliați ca să între în război. Ce aliați are Ucraina azi? Practic, pe nimeni. Toată lumea zice ca trimite bani și arme, dar nimeni nu trimite trupe. Nu e un grav divorț cu logica? M-ați acuzat de prostie. Citiți, informați-va, sunt informații publice în presa românească mainstream, ca și în cea străină. Zelenski afirmă ca rusii au 600 mii de oameni în teritoriile ocupate, în vreme ce ucrainienii luptă mai mult cu drone din lipsa de oameni. Alta informație publica: ucrainienii nu mai au de unde recruta. După ce au făcut și multe recrutari cu forța, care au îngrozit chiar opinia publică ucrainiana, după ce se confrunta cu dezertari și fugi masive, autoritățile ucrainiene nu mai pot completa efectivele slăbite ale armatei lor decât coborând contingentul de vârsta, spre cei de 18 - 20 de ani. Care e, va rog frumos, prostia în ce am spus eu și atâția alții? Nu e o totala lipsa de logică (și de MILĂ) sa vrei continuarea războiului acolo, dar pe seama unor tineri de 18 ani? S-a dus dna Ursula alaltăieri acolo. Pentru mine e halucinanta aceasta femeie, tocmai pentru că e femeie și pe deasupra și mama de 7 copii. Deci ca mama, ce tupeu sa ai sa te duci acolo și sa spui că trebuie întărit urgent ajutorul pentru Ucraina, cu arme și bani? Păi, dna Ursula, cine să manevreze acele arme? Copii de 18 ani?! Cum ar veni: lasă să plângă mamele ucrainiene, în vreme ce noi doar ținem galerie de pe margine?! Dati-le ajutor în trupe dacă realmente vă pasă de ucrainieni. La Paris, imediat după Riad, asa s-a pus problema, tocmai pentru că și liderii europeni știu adevarul: trebuie trimise trupe dacă vrei sa ii scoți pe ruși afara din Ucraina. Alta soluție nu exista, poți sa trimiți acolo miliarde de dolari și miliarde de arme. Apoi la Paris au retractat și cam fiecare a declarat ca nu va trimite soldați proprii. Asta a declarat și Crin Antonescu ieri - dacă voi ajunge președinte nu voi trimite soldați români în Ucraina. Punct. Păi cine e în divorț cu logica aici? Nu autoritățile noastre? Râd și fac mișto de Trump, ca e dictator, ca e putinist, dar ei nu vin cu soluții. Trump a spus ca Zelenski "has no cards", ca are tara distrusa (demolished) și ca el urăște uciderile, ca vrea pace pentru ca "I hate the killings". Destul de mult bun simt în asta, când războiul e pierdut pe teren. Iar ca este pierdut o recunosc ucrainienii înșiși. Vedeți de ex ce spune deputatul ucrainian Oleksii Goncharenko, un naționalist fervent, reprezentant de mai multe ori pe lângă Comisia Europeană. El a declarat acum câteva zile în interviu pt The Telegraph ca tara lui este epuizata și ca rămâne fără oameni pe front ("running out of men"). Și, șocant sa auzim asta, dar a afirmat ca vor pace și ca vor trebui sa cedeze teritoriile ocupate, în speranța ca și le vor recupera altădată, în timp. Deci el recunoaște public ceea ce se știe - ca la ora actuala Ucraina a pierdut războiul și nu are alte soluții decât capitularea, decât sa ceara negocieri de pace. Deci, încă o data, cine dovedește cruzime și prostie? Trump sau liderii europeni? Europa știe bine ce e în Ucraina, știe situația frontului, dar amâna pacea pentru ca altfel ar trebui sa își recunoască propria înfrângere de către ruși. Cum ar veni, vrea sa îsi păstreze demnitatea și aparentele, dar cu prețul prelungirii agoniei Ucrainei și a continuarii uciderii copiilor ei.
Dacă vreți sa ascultați ce zice deputatul ucrainian, interviul e aici:
https://youtu.be/bxRaM48UoqM?si=59RRKDbPdR5S1lPS
Sa se tina in balans.
Daca impunem doar liberalism atunci dam in "progresism/wokeism" si ajungem rau. Cam ca acum.
Vance nu scapă niciun prilej să nu aducă vorba de anularea alegerilor, vărsând lacrimi de crocodil pe umărul lui CG.
Același CG e citat, când la Moscova se vorbește de state care ar jindui la părți din Ucraina. România e iarăși dată de exemplu.
Mai poți dormi fără să visezi urât, când Moscova te laudă perfid iar Casa Albă de trage de urechi, pentru un ins pe care acum 3-4 luni nu-l știa mai nimeni.. ?
Cât despre unitate.. Suntem în tranșee, unii contra celorlalți. Avem dopuri în urechi. Nimeni nu ascultă pe nimeni.
E drept că 2/3 e mai mare ca 1/3, dar trebuie să dea cineva trezirea.. Nu văd însă, deocamdată, vocea capabilă de așa ceva..