Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ministerul care ne scoate limba. Limba latină

Zilele acestea o parte insignifiantă a mediului academic românesc freamătă din pricina unei decizii luate de Ministerul Învățământului, condus de domnul prof. dr. ing. Curaj.

Mai țineți minte ora aia prizărită de latină din clasa a opta? Aia în timpul căreia făceam cu toții ba dirigenție, ba ce îi convenea dirigintelui sau dirigintei, engleză, română, matematică, educație civică, sport... Ei, în înțelepciunea și în pragmatismul lor, câțiva funcționari din minister s-au gândit să desființeze de iure ora aia care de facto nu mai exista de multă vreme. 

Acum în mediul virtual circulă o petiție, la fel de tristă precum capul retezat al lui Orfeu, călător pe mare, pentru revenirea respectivei ore. O prezență fantomatică o cheamă pe cealaltă. Estimp, ministerul chicotește, își înfundă mai abitir vata în urechi, mai așterne un curriculum, mai pocnește din bici. Pentru orice eventualitate, a scos din cămara cu răspunsuri vechi, supa înăcrită cu „latina e o limbă moartă, care nu servește la nimic în era noastră vecină cu starwars”. 

Cu ultimul SW, aș îndrăzni să adaug. La acreala asta, aceeași parte insignifiantă a mediului academic va începe să scornească, pentru a câta oară, argumente nou-nouțe despre utilitatea studierii latinei în școală. O să mai treacă două săptămâni și totul se va uita. În forma decisă de minister.

De-a lungul a câțiva ani, m-am prins și eu de mai multe ori în acest joc de-a șoarecele și mâța, excogitând, ca un elev silitor, plachii care mai sărate, care mai mustoase cu argumente și răspunsuri coerente la toate netrebniciile instituției care reglementează școala noastră cea de toate zilele. Din păcate abia acum m-am convins că toate eforturile oamenilor de bună credință nu valorează înaintea acestor komsomoliști tomnatici nimic. Avem, pe de o parte, grosul de bun simț al unor oameni subțiri, care murmură spăsiți solilocvii foarte bine articulate, gata să facă praf orice inteligență exersată, virtuozități ale gândului, imortele, și, pe de altă parte, o adunătură subțire, dar foarte virulentă, care, în afară de curajul gros, nu are nicio înzestrare în ordinea spiritului, spirit de care acești oameni sunt puși să se ocupe în fiecare zi, de la 8 la 16.

De ce e bine să faci latină la școală, ia să ne aducem puțin aminte. Pentru că e limba mamă a românei (argument pentru romaniști), pentru că are o structură clară și te ajută să gândești (argument pentru matematicieni), pentru că e limba identității noastre istorice (argumemt pentru istorici), pentru că e limba care a fundamentat spațiul cultural european (argument pentru istoricii de idei), pentru că e limba culturii Renașterii (argument pentru istoricii de artă), pentru că e una dintre cele trei limbi sacre ale creștinismului (argument pentru teologi), pentru că acolo unde se termină limba latină se termină și Europa (argumentul Kurilowicz pentru politologi), pentru că e limba denumirilor științifice (argument pentru biologi), pentru că e o limbă a combinațiilor binare (argument pentru IT-iști). Poți să cânți toate aceste arii la infinit, degeaba. 

Foto: Guliver Getty Images

Între timp, cetățean turmentat, începi să uiți să îți vorbești corect limba maternă, să o terfelești vesel în fel și chip, târând-o prin dejecția barbarismelor. Începi să gândești împleticit, să cauți tot felul de tainițe, ca să te ascunzi de lumea asta la fel de dură ca întotdeauna, dar pe care tu o credeai mai bună, pentru că așa ai decretat-o din vârful unei ideologii păguboase, care te-a orbit. 

Începi să nu te mai recunoști, de câte compromisuri ai făcut și de cât de mult ai cedat în fața tuturor celor care ar trebui de fapt să îți multumească pentru tot ce ai făcut pentru ei. Începi să scoți din manualele de istorie lecțiile despre cruciade sau să le tratatezi la capitolul greșeli fundamentale ale Europei și războaie cu mize strict economice. Începi să îți trunchiezi literatura, să îți cenzurezi marii autori, să îți evacuezi poeții, ca să faci loc tuturor nulităților multiculturale de azi (nu e cazul nostru neapărat, ci al Franței). Începi să te faci preș în fața unora care te așteaptă la o partidă de bridge, cu papion și cu soția, în fața gării în noaptea de revelion. 

Începi să îți demolezi bisericile, fără să crâcnești sub harapnicul unui paranoic îmbătat de modelul nord-coreean, și apoi, cu simț civic și în absența harapnicului, dar în umbra sfintei ideologii a toleranței atee. Mergi tot mai rar la muzee, mai ales dacă n-ai cafenele la parter. Deci, ca să mergi mai des, poate ar fi bine să ți se instaleze și un fast-food la subsol. Îți uiți binefăcătorii din două rânduri și te arunci, cu patimă, în brațele aceluiași tătuc de ocazie, cu vechile lui trucuri perverse. Pentru că Europa nu are granițe, crezi, ci e mai degrabă o stare de spirit. Trăiești sub efectul tare al unor narcotice autoinduse. Pentru că, odată scăpate hățurile rațiunii și desființate hotarele bine stabilite ale cuviinței, care te păzeau de loviturile vieții, realitatea doare, doare insuportabil.

Cum poți să le explici unor aparatcici orbi că derapajele tale au început de când nu mai ai chef să înveți participiul coniunct? O să te întrebe mereu de utilitatea pentru viitor a limbii latine, fără să își pună nicio clipă întrebarea cărei vini din trecut îi datorăm starea jalnică în care ne găsim, alta decât acceptabila astăzi teorie a colonialsimului crunt si a temutei Inchiziții. O să îți dea mereu cu tifla, culmea, aceiași orbi! Cum să prindă niște argumente de bun simț la niște oameni la care nici caznele realității nu au niciun efect?

Dar poate că mai sunt în minister niște oameni de bun simț. Mă gândesc la instalatorii instituției. Lor le-am putea pune, fără nici un argument firoscos, următoarea întrebare: nea Ilie, nea Gogule, nea Mavrodine, dacă după ce ai stat într-o casă zeci de ani de zile și ai avut o baie ca lumea, cu chiuvetă, closet și alte vase cu apă curentă, ai putea renunța vreodată la chiuvetă, cu gândul că poți, la o adică, folosi și apa de la closet?

PS: Petiția pentru resturarea limbii latine în școală ar trebui să nu vizeze doar mici fărâme. E timpul să cerem lucruri întregi, masive, fundamentale.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Lumea nu sta pe loc. Se misca lumea si noi odata cu ea. Numai ca trebuie sa avem minte multa ca sa ne miscam in directia cea buna. Consider, ca scoatera din scoala a materiei Limba latina, este o miscare fara minte . Pastrarea si consolidarea limbii latine in scoala romaneasca, precum si reinfiintarea liceelor clasice (ca in Italia, Spania, Franta, Finlanda, Polonia, Germania, Regatul Unit), consider ca ar fi o miscare cu multa minte. Daca tineretul nostru absolvent ar avea stralucire culturala asupra celor din occident, ar fi ceva ce i-ar ridica mult peste stacheta de valori. Daca nu are cultura umanista, atunci nu sunt convingatori si nici Romania nu se poate reprezenta. Stiintele exacte sunt extrem de necesare in lumea super tehnicizata si sunt bune la concurs si la meseria tehnica. Dar, daca cultura nu e, nimic nu e si se mai si vede ca nu e. Si daca nu e nici macar de un lustru, atunci sa nu aspiri sa fii "patrician" si nici macar "plebeu", te afunzi mai in jos. Ca de cand lumea, se peroreaza despre democratii de tot felul si de egalitati in sanse, dar intotdeauna deasupra au fost (si vor fi!) mintile cultivate, forjate in scoli de cultura cu traditii. Crizele de multe feluri si intensitati ce vor urma in deceniile urmatoare, care vor spulbera multe ce se credeau fixate in "cuie", vor aduce in prim plan elitele (nu elitistii!). Daca am dreptate? Daca va uitati in jur, sigur veti observa afundarea in glod a societatii romanesti, nu pentruca nu avem tehnicieni. Cultura lipseste. La capitolul cultura intra multe, dar si limba latina, care iti da acces la intelegerea atator surse de cultura adevarata.
    • Like 0
  • In legatura cu PS-ul tau,daca se refera la formatul si continutul manualelor,subscriu.In legatura cu scoaterea limbii latine din programa sunt si nu sunt de acord,Dupa anuntul facut de minister,am comentat la munca acest subiect cu colegele si am intrebat si eu asa ..daca mai stie cineva sa conjuge verbul ,,a fi ,,in latina?nu stia nimeni.sa specific:am colege de varsta mea dar si care abia au iesit de pe bancile facultatii si sunt inscrise la master.Concluzia mea este ca, atata timp cat materia nu este bine prezentata in manual,este degeaba asa cum sunt si cele de matematica,istorie,geografie,biologie,etc.Elevul o va considera pierdere de timp si nu ceva necesar pentru cultura lui generala.Nu sunt profesor,dar imi place sa-i invat pe cei din jur si vad pe zi ce trece ca generatiile care vin in urma noastra sunt foarte buni in folosirea tehnologiei si mai putin in cunostiinte generale.Pentru ei nu conteaza trecutul ci doar prezentul.Dar nici cu cei din generatia mea nu ,,mi-e rusine,,,unii habar nu au cand Romania si-a declarat Independenta(in schimb aniversam ziua Europei) si asta datorita catorva religve din esalonul vechi comunist al ministerului invatamantului,a unor formatori de opinie din presa,a academicienilor care au uitat pentru cativa lei pentru ce au luat aceasta cale a invatarii unui neam si pun interesul personal mai presus de orice.Banul e mai presus de invatatura si atunci banul dicteaza!si sa inchei cu un ticton latin,,o tempora,o mores!
    • Like 0
  • check icon
    LEGAT TOTUȘI DE ACEST ARTICOL.
    Un post al subsemnatului, prin alte părți:

    ÎNTÎLNESC O VORBĂ /.../ interesîndu-se de „menirea Educației”.
    Aia la nivel național, instituțional șcl.
    .
    Mie unuia, golan Huck Finn al urbei, din start îmi par lucrurile drept luate pe arătură, aici...
    Dacă bagi metafore de-astea, pe stil Cațavencu, nu iese o treabă ca lumea.
    .
    Mai degrabă folosești cosmopolitul 'target'.
    Ori sintagma „direcțiile învățămîntului public”.
    .
    Pînă să explorăm spre acele ținte, e de dat un ochi în domeniu. Al pomenitei Educații.
    Unde putem pica liniștiți de acord că fură cele mai multe vînzoleli, că cică să facem mai bune lucrurile (ieșind o delicioasă varză fără carne ...).
    .
    Ca părere a mea.
    Educația este un oarece călcîi al lui Ahile al stăpînirii, al Statului.
    E ceva în genul intelectualilor (mai nou, 'societatea civilă'), pentru politicienii ajunși la guvernare.
    CÎND VA FI ÎNCEPUT o anumită mișcare/fenomen (vi-l spun imediat!) n-am idee. Poate la 1848, cînd nu mai ținea cu toroipanul. Cînd trebuia să iei boborul mai cu ușurelul. Ca să te asculte în sine în ale de-urmatelor diurne, dar și în ale dezvoltării viitoare.
    Ultima problemă se punea și-n ton cu spiritul mesianic al vreunui rege, în sensul să nu se facă de rîs pe la rudele din Germania. Cert este că va fi luat naștere un curent, al deprinderii maselor cu tot mai multă civilizație.
    .
    Spre domeniile mai exacte, unde-ți cade podul feroviar dacă te cerți cu șublerul, în Educație e loc de povești. Eventual erau chiar recomandate, pentru a tăia din inerentul apetit anarhic al masei. Vezi ideea că ce popor latin și nemaipomenit sîntem noi (cred că suna minunat, în lectura dlui Vucea...).
    .
    Cum ziceam, vădit dau ba, domeniul era slăbiciunea guvernanților. Pas de te pune cu un Iorga, dacă avea chef a te face de baftă în parlament, și te lua cu toți marii domnitori!
    .
    În același timp, mierea stupului atras-a atît idealiști, cît și escroci.
    Și-a ieșit un glorios talmeș balmeș, nu și un norod mai destupat (unii spun că - urmare a căutatului între coarne - a ieșit dimpotrivă...)
    .
    MĂ AFLU TĂMÎIE întru limba latină.
    Dar, apropo de menirea Educației, zisa: „Non multam, sed multum”.
    .
    Am urma de bun simț pentru că bănui c-așa ceva se află irealizabil.
    Sînt prea mulți la țîța vacii - unde curge bănet, cît și importanță socială. Respectiv supraviețuire a destulor dascali incapabil s-o ia de la capăt (neputincios din astă categorie e și subsemnatul...).
    • Like 0
    • @
      check icon
      Îmi pare rău că nu s-au păstrat așa-numitele paragrafe...
      • Like 0
  • check icon
    Dl. Stănescu, la comentariile de aici.
    „Ceace nu am intalnit la fostii elevi care au ,,facut"limba latina in urma cu 60 de ani!”

    Eu m-aș feri a cataloga în bloc ceva,
    Gen: „elevii” (aici: „foștii elevi”). Adică toți.
    • Like 0
  • check icon
    Se scoate latina.O prostie.Dar ce a făcut ministerul învățământului bun în ultimii 20 de ani?Hai să fim serioși.În România ,și nu numai,se fuge de cultură ca de dracul la nivel de mase,se vor doar generații ignorante,infantile, deci FOARTE UȘOR de manipulat,bune doar de slugărit,căci elitele vor avea grijă ca în totdeauna să-și educe odraslele,că doar trebuie cineva să conducă și plebea ignorantă.
    • Like 1
  • Domnule Parvulescu,am vazut elevi care,,au trecut"prin invatamant acum 40 de ani care nu stiu nici sa scrie corect si nici tabla inmultirii.Ceace nu am intalnit la fostii elevi care au ,,facut"limba latina in urma cu 60 de ani!
    • Like 0
  • Cred că dacă am fi avut parte de un pachet mai amplu de măsuri pentru reformarea reală a educației românești, nu ar fi fost nevoie de o altă temă de agitație. Copiii noștri au viața mai grea decât noi cei care am trecut prin învățământ în urmă cu 40 de ani. Până la a comenta pe marginea unui subiect sau altul, să ne uităm la efecte și să încercăm să punem totul în contextul prezentului economico-social. Scoala românească și-a pierdut adecvarea la scop. Încercați să vă răspundeți fiecare la întrebarea ”care este scopul școlii?”. A crede că pregătirea tinerilor pentru piața muncii și pentru societate înseamnă doar obligația de a asimila informație este o mare eroare. Școala nu trebuie să fie scop în sine. Dacă ne uităm în cultura națiunilor cu tradiție democratică, vom vedea la toate variații în jurul aceluiași loc comun. Cu părere de rău o spun, suntem rusofobi degeaba, pentru că avem atâtea în comun cu ei! Iar învățământul este doar o latură. Nu am spus ”educație”, pentru că definiția educației este mult mai mult și include învățământul. Da, noi am rămas la învățământ. Degeaba vorbim de limba latină, dacă noi nu schimbăm metodele de predare, dacă nu relaxăm un pic programa, algoritmul de evaluare, dacă nu înlocuim temele de acasă (după caz) cu proiecte care motivează copiii și produc engramare mnezică aproape de la sine, pentru că între satisfacție, adică neurochimia fericirii și asimilare cognitivă este o relație directă. Și nu în ultimul rând, trebuie schimbat caracterul generalizat al întregului proces. În Japonia educația este adaptată fiecărui copil. Pentru că ne naștem diferiți, cu aptitudini diferite. Învățământul nostru este uniformizant, deocamdată nu este pentru copil, este pentru profesor. Faceți socoteala, un copil care stă la școală 5-6 ore, mai stă la lecții acasă încă 2-3 ore, de multe ori depășind norma de muncă a adultului, pentru care ITM dă amenzi grase angajatorului. La o vârstă la care organismul în dezvoltare are nevoie de multă mișcare. E poveste lungă. Articolul este excelent, dar nu limba latină este prima problemă a educației noastre.
    • Like 0
  • Latina e un lux nemeritat de elevii de la stat, încercați cu slavă veche sau și mai bine cu rromanes, ca să știm că de la Râmi ne tragem...
    • Like 1
  • Din moment ce actualul ministru al educatiei e inginer ,e clar , nu- l intereseaza nici scrisul elevilor, nici cultura umanista ,in general !In viziunea lor astea sunt bazaconii ,ca nu ai pus virgula unde trebuie ,ca ai pus sau nu cratima ,ca ai facut sau nu dezacorduri etc.Si uite asa se va ingrosa sleahta de semianalfabeti cu diplome grele care au inca probleme cu ortografia !Fara sa mai vorbim de lipsa de respect fata de identitatea noastra prin eliminarea latinei !Mai rau nici ca se putea ,o decizie absolut aberanta si antinationala !De jignire si ignorare totala a natiei romane ,a originilor noastre ,de dispret total fata de limba stramoseasca pt pastrarea careia au murit stramosii !bravos natiune ,ai picat din lac in put!TESTELE PISA NE SPUN CA 40 LA SUTA DINTRE ELEVII DE GIMNAZIU INTAMPINA DIFICULTATI LA SCRIS CITIT ,INTELEGEREA MESAJULUI UNUI TEXT SI EI VOR SA SCOATA ORE DE ROMANA !INCREDIBIL ,dar adevarat !Ale cui interese le urmariti ,domnule ministru ?In orice caz ,nu ale elevilor romani !
    • Like 1
  • Nu pentru ca sunt autoarea unuia dintre manualele de limba latina de clasa a VIII-a intervin, ci pentru ca sunt cetatean al Romaniei. Multumesc autorului acestui articol si avertizez in deplina cunostinta de cauza asupra faptului ca cedand asa, pas cu pas se infaptuieste, in mod tacit , deznationalizarea noastra. Azi cedam ora de latina de la clasa a VIII-a, dar maine, si in fiecare an scolar de acum incolo vor fi generatii de elevi care nu vor face clasa de profil umanist - si stim bine ca aceste clase(profil real) sunt majoritare, iar in scurt timp vom fi un popor de sorginte romana, care vorbim o limba neolatina, dar care vom sti tot mai putine despre poporul si limba noastra, despre noi insine, in fapt. Este aceasta dorinta cuiva sau este inconstienta crasa??? De ani de zile se lupta profesorii de limba latina pentru a pastra aceasta ora tocmai pentru ca fiecare copil din aceasta tara sa intre cat de cat in contact cu ideea de latinitate, in timpul clasei a VIII-a, pe care, cel putin teoretic, fiecare cetatean actual si viitor al Romaniei ar trebui s-o faca. Nu vede nimeni ca acesta este un atentat la viitorul Romaniei ???!!! Inca nu este tarziu sa gandim pentru binele acestei tari. Daca nu suntem romani, adica urmasii romanilor, atunci cine suntem???!!!
    • Like 2


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult