Foto: Inquam Photos/ George Călin
Confesiunea făcută de Viorica Vodă pe scena Galei Gopo, despre hărțuirea sexuală la care a fost supusă în lumea artistică, a deschis discuția despre abuzurile din industria teatrului și filmului. „Poate că e un moment bun să vorbim despre facultățile de teatru în care profesorii de actorie fac avansuri studentelor sau în care profesori titulari la catedră se ocupă cu “pregătirea” pentru facultate. Poate ar fi momentul să vorbim și despre stigmatizarea studentelor care refuză să se dezbrace complet la clasă, în virtutea unor exerciții de “actorie” care chipurile au rolul de a dezinhiba. (Cunosc un caz real a cărui poveste am aflat-o direct de la victima care într-un final a reușit să schimbe școala”, a scris pe Facebook actorul Tudor Chirilă. El a subliniat că “în teatru, condiționarea ascensiunii de favoruri sexuale e de notorietate. Dar o notorietate îngropată sub tăcere”.
Însă actorul Mircea Diaconu, care a jucat cu Viorica Vodă în „Filantropica”, a încercat să minimalizeze atât mărturisirea actriței, cât și fenomenul hărțuirii sexuale în lumea teatrală și cinematografică. Afirmațiile au fost făcute în timpul unui interviu pentru site-ul Cultura la Dubă.
„E oarecum ciudat pentru mine că Premiile Gopo chiar au avut niște momente interesante și importante. Ei, nu se discută despre ele, se discută despre această ieșire, care este ieșire din sistem, de fapt. Subiectul era altul, nu era o adunare de confesiuni de niciun fel, era de premieri, cu asta basta.
Însă asta e, asta e selecția presei, face ce vrea cu evenimentele. Erau cel puțin trei momente senzaționale care meritau mult mai multă atenție publică.
Scurt și simplu: e un standard sau un produs american, de hollywood american. Așa a țâșnit subiectul ăsta. Deși, această temă, a culisei, a amantlâcului, este atât de veche, de când e teatrul pe lume. Nu e nimic nou!
Ea s-a împachetat așa și a plecat de la #metoo-ul american. Consider că e o mică copie românească, până la urmă”, a declarat Mircea Diaconu, care a susținut că Viorica Vodă ar fi fost de fapt enervată că, precum mulți absolvenți de actorie, nu își putea găsi un job.
Acesta a subliniat insistent ideea de existență a unor “amantlâcuri” binecunoscute în lumea filmului și a teatrului și nu consideră că ele ar trebui să fie subiect de presă, fiindcă “există dintotdeauna”, iar “lumea merge mai departe”, scrie Cultura la Dubă
„Știm foarte bine noi în profesie, în cabine, sunt tot felul de lucruri, sunt cazuri celebre de doamne și domni, nu numai doamne, care au făcut carieră cumva folosind și acest gen de instrumente. Nu e ceva nou”, a spus Mircea Diaconu.
Întrebat dacă știe cazuri oameni cu putere, cum ar fi regizori, directori de teatre care s-au folosit de aceste poziții față de femei, Mircea Diaconu a răspuns: „Nu cred că era cazul. Erau atâtea femei care ar fi dorit să urce pe scenă (râde)…încât nu ei trebuia să facă vreun efort vreodată”.
El a susținut „că nu te silește nimeni cu pistolul la tâmplă pentru chestiile astea”. „Pe aici se întâmplă lucruri din astea de cabină, de culise și lumea merge mai departe”, a declarat Mircea Diaconu.
Citiți interviul integral pe Cultura la Dubă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mircea Diaconu, iarăşi nu ai găsit altă rimă! Ruşine!
Și asta e deosebirea dintre amantlâc și abuz. Pe care se pare că maestrul nu o vede, nu exclud ca el să nu le poată deosebi. Ori dă cu ceață, o face pe niznaiul sperând că nici alții n-o vor vedea.
Ce să-i faci,nu toate actrițele au soți directori de teatru care să le lase locul moștenire când dl.dir.intră în politică!
Îmbătrânește urât Mircea Diaconu.Sau poate așa a fost întotdeauna.
Din nefericire actorii nostri imbatranesc urat..... Arsinel, Visan, Diaconu, Puric.......