Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Mitul imaginii perfecte sau cum să-i ajutăm pe adolescenți să facă față presiunii din social media. Resurse pentru părinți și profesori pentru a-i ajuta pe tineri să își dezvolte stima de sine

Dove cover

„Am zile în care mă iubesc așa cum sunt, dar apoi vin zile în care nu mai vreau să ies din casă și vreau să stau acolo, pentru că urăsc la mine tot, nu doar cum arăt, și simt că nu am nimic de oferit lumii”, mărturisește Diana, o elevă de 14 ani, care a acceptat să vorbească deschis despre cum se simt adolescentele într-o eră în care doar perfecțiunea este instagramabilă. Împreună cu prietenele ei, se uită la imaginile postate pe rețelele de socializare și, inevitabil, mintea începe să facă comparații cu liniile fără cusur ale chipurilor retușate cu programele performante de editare care fac astăzi parte din opțiunile de bază ale oricărui smartphone obișnuit. Își spun mereu una alteia că sunt frumoase, dar, indiferent cât de sincere sunt, le e greu să accepte cu toată ființa complimentele.

Adolescența este etapa marilor transformări, momentul în care corpurile, mintea și emoțiile încep să ia formele care ne vor ajuta să ne atingem potențialul ca adulți. Însă nu există evoluție fără îndoială, nu există transformare fără incertitudine, nu există drumuri noi fără teamă de necunoscut, mai ales când drumurile se deschid chiar în noi înșine. Nesiguranța este o caracteristică a adolescenței, spune Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut. A fost așa dintotdeauna, însă epoca pe care o trăim astăzi pune o presiune suplimentară pe cei mai tineri. „Faptul că se uită pe Instagram și pe alte rețele de socializare îi ține conectați, dar le crește și mai mult insecuritatea. Se compară cu imagini care nu sunt reale și astfel le este alimentată neîncrederea. Problema este că imaginea pare perfectă, fără insecurități, fără sentimente de singurătate, fără neîncredere, fără îndoială și atunci se creează cercul vicios care poate duce spre anxietate și depresie”, explică psihologul. 

74% dintre fetele care au o încredere în sine scăzută folosesc aplicații de editare foto

Un studiu realizat de Dove în România la începutul anului 2021 arată faptul că filtrele au devenit parte din viața de zi cu zi a tinerilor. 74% dintre fetele care au o încredere în sine scăzută folosesc aplicații de editare foto pentru a schimba felul în care arată, relevă  studiul Dove, realizat de Ipsos în februarie 2021 pe un eșantion format din 300 de fete (10-17 ani) și 300 de femei (18-55 ani) din România.

Provocările în ceea ce privește imaginea de sine încep în țara noastră devreme și se mențin la cote ridicate până la vârsta adultă, a văzut Domnica Petrovai. „Mare parte din profesoare sunt femei care nu au avut un sprijin, la rândul lor, pentru a avea încredere în ele. E o mare provocare ca un adult nesigur să îl învețe pe adolescent ce înseamnă siguranță și încredere”, spune Domnica Petrovai, care ține cursuri prin care părinții și profesorii află cum îi pot ajuta pe adolescenți să își creeze obiceiuri sănătoase, să aibă grijă de corpul și de emoțiile lor și să își dezvolte încrederea în ei înșiși. 

O șansă pentru părinți și profesorii din Romania

În acest scop, Dove a lansat un program validat la nivel internațional, care transformă criza unei etape delicate de viață într-o oportunitate de creștere atât pentru adolescenți, cât și pentru adulții importanți din viața lor: Dove - Ai încredere în tine! Recent, acest program a obținut și validare din partea Ministerului Educației Naționale, astfel încât toți cei interesați – elevi, profesori și părinți, pot participa la cursuri dedicate încrederii în sine, în școli.

„Toate lipsurile de dezvoltare și emoționale le vedem în adolescență. Este și o mare oportunitate, pentru că ai șansa tu, ca părinte, să vezi ce nevoi emoționale mai are copilul tău și să repari lucruri pe care nu i le-ai putut oferi, din diverse motive. Repararea înseamnă să fii tu în primul rând conștient de felul în care ai contribuit la dinamica relației, la insecuritățile pe care le are adolescentul. E o perioadă de mare vulnerabilitate, cu o mare oportunitate. Conversațiile, dacă părinții au resurse, pot să fie extrem de vindecătoare și pentru părinți, și pentru adolescenți”, spune Domnica Petrovai.

În programul Dove - Ai încredere în tine! părinții și profesorii găsesc materialele necesare pentru a le oferi sprijin adolescenților în felul în care au aceștia nevoie. 

„Este o resursă la care avem noi acces ca țară, resursă deja testată și validată științific în numeroase țări. Am pilotat programul în România cu părinți și profesori, în timp ce colegii mei au lucrat și cu adolescenți. Videourile sunt foarte bine făcute, cu impact emoțional foarte mare pentru că le arată adolescenților ce se întâmplă în spatele unei reclame, le oferă instrumente despre cum să facă față presiunii și creează un cadru pentru o conversație pe un subiect pe care mare majoritate este vulnerabilă. Iar aceasta este o experiență nu foarte frecventă în școlile din România. Cu toții avem momente în care ne simțim respinși, simțim nevoia să ne retragem dintr-o relație, nu avem încredere, ne comparăm cu ceilalți, avem convingerea că dacă o să arătăm din ce în ce mai perfect asta o să ne dea o stare de bine. Dar parte din frumusețea de a fi om este tocmai să fii imperfect și vulnerabil”, explică psihologul.

Prezență emoțională și conectare fără intruziune și control

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții. 

„Au nevoie de prezența emoțională, conectare, care să nu însemne intruziune și control, dar nici detașare din partea părinților, acceptare și înțelegerea a ceea ce înseamnă adolescența și de foarte multă încredere. Acesta este un factor protector, susținut de cele mai multe studii, care arată că adolescenții cei mai vulnerabili sunt cei care nu îl au în relația cu cel puțin în relația cu un adult încredere și siguranță. Al doilea lucru important e să înțelegem adolescența. Nesiguranța face parte din etapele de dezvoltare și e firească, pentru că e vârsta la care din nou identitatea și atașamentul sunt o prioritate, iar, pe de altă parte, este și o foarte mare oportunitatea de a acoperi acele goluri de dezvoltare. Al treilea factor ar fi contextul și comunitatea. Noi suntem foarte influențați de concepțiile celor din jur, de convingerile lor într-o mult mai mare măsură decât ne dăm seama”, spune Domnica Petrovai.

Cum se nasc imaginile din social media

Din păcate, pandemia a accentuat influența nocivă a social media asupra stimei de sine, mai ales în cazul a adolescentelor. „Anxietatea și depresia asociate cu nesiguranța par a fi mai frecvente, pandemia a venit cu provocări în ceea ce privește relațiile și prezența celorlalți. În adolescență și preadolescență devine extrem de relevantă coreglarea - ceea ce înseamnă că stresul, disconfortul mi-l gestionez în relația cu ceilalți, nu doar cu părinții. Lipsindu-le acesta experiență, au fost expuși unui factor de risc, care înseamnă creșterea impactului expunerii la tot felul de imagini care promovează standarde nerealiste, corelate cu inabilitatea de a-și regla nesiguranța”, a văzut Domnica Petrovai. Cu alte cuvinte, cu cât legăturile cu ceilalți s-au diminuat, imaginile perfecte ale oamenilor din pixeli au devenit și mai puternice, și mai destabilizatoare.

Unul dintre meritele programului Dove - Ai încredere în tine! este că le explică adolescentelor cum se nasc imaginile fără cusur care sunt postate pe rețelele sociale și cum, în spatele lor se află, de multe ori, o fată la fel de nesigură ca și ele. 

„Cum te simți în corpul tău are un impact direct asupra felului în care te percepi pe tine”

Un climat de încredere între adulți și copii permite deschiderea unei conversații extrem de importante - aceea a relației cu propriul corp. Considerată în mod greșit superficială și, mai grav, luată câteodată în derâdere de către adulți, percepția asupra propriului corp poate avea implicații adânci asupra dezvoltării ulterioare a adolescenților. De aceea este vital ca discuția să aibă loc în termenii potriviți, iar marea provocare este să muți centrul de greutate de la presiunea de a atinge niște standarde exterioare de imaginea la starea de bine pe care trebuie să o cultivi.

Emoțiile se reglează prin corp, starea de bine depinde foarte mult de grija pe care o avem față de corp, de somn, mișcare, hidratare, alimentație sănătoasă, care să hrănească și creierul. E nevoie de o educație care să integreze atenția față de corp, altfel este perceput totul ca o conversație superficială.

Pentru a-i ajuta pe adolescenți să își dezvolte o imagine sănătoasă de sine, trebuie să renunțăm noi înșine la a privi mintea ca pe o chestiune complet separată de corp.

„La noi e o ruptură între corp și ideea de încredere. Dar primul pas al copiilor spre a avea încredere în ei este conectat cu percepția asupra corpului, cu imaginea lor corporală. Din păcate, sunt studii care ne arată fetițe care la vârste de 5-6 ani vorbesc despre slăbit, ceea ce e dureros, pentru că aud cum își dau oamenii feedback: Ai slăbit? Înseamnă că e ceva bun.

Emoțiile se reglează prin corp, starea de bine depinde foarte mult de grija pe care o avem față de corp, de somn, mișcare, hidratare, alimentație sănătoasă, care să hrănească și creierul. E nevoie de o educație care să integreze atenția față de corp, altfel este perceput totul ca o conversație superficială. De ce aspectul fizic este important când vine vorba de încredere? Pentru că e vorba despre cum te simți în corpul tău. Și cum te simți în corpul tău are un impact direct asupra felului în care te percepi pe tine, a sentimentului de autoeficacitate, asupra efortului pe care îl depui pentru școală”, subliniază Domnica Petrovai.

Cum să-i ajuți pe adolescenți să facă mișcare

De aceea, adolescenții trebuie orientați spre obiceiuri sănătoase de viață, din care foarte important este o durată suficient de mare a somnului, alimentația sănătoasă și mișcarea fizică. Însă psihologul atrage atenția că este o mare diferență între a sprijini o adolescentă să facă mișcare, într-un fel pe care ea să îl considere neinvaziv, și a o obliga să sară coarda sau să facă zeci de abdomene pentru că s-a îngrășat. „Este o mare deosebire între o situație în care adolescenta are încredere în părintele care o sprijină ca să își regleze greutatea și situație în care adolescenta se simte singură, neînțeleasă, i-e teamă că va fi pedepsită și simte că părintele nu o consideră suficient de bună, că îi e rușine cu ea și o obligă să sară coarda. A doua variantă nu va duce la un lucru sănătos, va face sport doar din frică și asta nu o va ajuta. Ce se întâmplă e că învață un nou mecanism de a face față, mersul la sală compulsiv. Și, chiar dacă va avea o greutate ideală, va simți o insecuritate și mai mare”, arată Domnica Petrovai.

Gesturi simple care înseamnă mult pentru adolescenți

Programul creat de Dove reușește să le ofere părinților și profesorilor instrumentele pentru a-i ajuta pe adolescenți în felul în care au aceștia nevoie. „Adolescenții au nevoie de mentori, iar un proiect care îi implică pe profesori este cu atât mai valoros pentru ei. Au nevoie de resurse, abilități pentru a face față presiunii sociale. Mulți dintre ei încep să conștientizeze nesiguranțele pe care le au, dar neavând un cadru de siguranță - relația cu adulții, un context de conversație vulnerabilă în școală și niște instrumente de protecție nu știu cum să facă față presiunii”, punctează Domnica Petrovai.

Își amintește cum discuția cu o profesoară a ajutat-o pe o adolescentă nesigură de aspectul ei fizic din cauza greutății, care ajunsese să se retragă aproape complet din relațiile cu ceilalți, să se reconecteze cu lumea și să participe din nou la orele de sport și la evenimentele sociale. „Profesoara a avut o conversație cu ea și i-a dat sentimentul că a văzut-o, că poate fi înțeleasă și auzită. A fost o experiență puternică și pentru profesoară, care și-a dat seama că astfel de gesturi simple înseamnă foarte mult pentru adolescenți. Una dintre întrebările pe care mi le-au pus părinții și profesorii a fost Ce schimbă o oră? E doar o oră... O oră înseamnă foarte mult, este inimaginabil de mult, dacă se creează un cadru în care poți să fii vulnerabilă și îl auzi pe celălalt că are frământările pe care le ai tu”, spune Domnica Petrovai.

Dacă vrei să îl ajuți pe copilul sau pe elevii tăi să își dezvolte stima de sine, te invităm să accesezi aici o serie de resurse care și-au dovedit eficacitatea la nivel internațional. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asta este o tară a orânduirii capitaliste postdecembriste. Înainte, în orânduirea socialistă, asemenea probleme nu existau, sau dacă totuși existau, erau cazuri izolate. Aceasta deoarece, prin grija Partidului și a Statului, școala - de Stat, desigur! - cu adevărat se implica în viața tinerilor, organiza diverse activități colective, tabere, excursii, muncă patriotică etc.

    De asemenea, toți copiii și tinerii erau integrați obligatoriu în organizații de masă și obștești.

    Încă din grupa mijlocie la grădiniță, copiii erau integrați obligatoriu în Organizația Șoimilor Patriei, din care făceau parte obligatoriu până la școală în clasa a II-a. La primirea în rândurile șoimilor patriei, fundița roșie de grupa mică era înlocuită cu cravata de șoim al patriei, iar copilul era mândru de această schimbare importantă în viața și statutul lui! Părinții îi abonau obligatoriu la revistele "Șoimii Patriei" și/sau "Arici Pogonici".

    Participarea la jocuri, concursuri, spectacole, serbări, adunări ale șoimilor patriei și la tot felul de alte activități colective era obligatorie. Prin aceste activități frecvente împreună, copiii se obișnuiau încă de mici cu colectivul, iar acesta prindea coeziune, se legau prietenii, unele chiar pe viață!

    Începând din clasa a II-a și până în clasa a VIII-a, copiii erau obligatoriu integrați în Organizația Pionierilor. Într-un cadru festiv, cu depunerea Legământului Pionierului, copilul primea cravata de pionier, care o înlocuia pe cea de șoim al patriei, marcând o nouă etapă în evoluția politico-ideologică a copilului. Abonamentul la revistele "Cutezătorii" și/sau "Start spre viitor" era obligatoriu, ca și participarea la adunările de detașament (în cadrul clasei) și de unitate (în cadrul școlii) era obligatorie, precum și la alte activități cuprinse în Programul Detașamentului Clasei, care era înrămat pe perete în clasă.

    Totul frumos, cu uniformă, cu ceremonial executat precis, care cuprindea cântecul de început ("Sub un cer senin..."), salutul de intrare a steagurilor, raportul comandanților de grupă/de detașament, raportul comandantului de detașament/de unitate, deviza rostită de tovarășul/tovarășa comandant-instructor de detașament/de unitate ("Pentru gloria poporului și înflorirea României Socialiste, pentru cauza Partidului, înainte!"), răspunsul colectivului ("Tot înainte!"), anunțarea scopului adunării, activitatea propriu-zisă, anunțarea încheierii activității și adunării, salutul de ieșire a steagurilor și cântecul de sfârșit ("Azi e zi de sărbătoare...").

    Toate acestea îi dădeau copilului impresia că participă la ceva important și îl făceau să se simtă important, contribuind astfel la creșterea stimei de sine, a respectului de sine, a mândriei de sine, deci la crearea unei imagini pozitive despre sine.

    Mai mult, în cadrul acestor activități și tovarășii profesori și diriginți aveau alt statut, aveau o funcție în plus, și anume aceea de tovarăși comandați-instructori, care era considerată superioară celei de profesor!

    Începând din clasa a VIII-a, de la vârsta de 14 ani, până la vârsta de 35 de ani, tinerii erau integrați în Uniunea Tineretului Comunist (UTC), în cadrul căreia era obligatorie plata cotizației de membru si participarea la ședințele UTC periodice și la diverse activități colective. De asemenea, abonamentul la "Scînteia (sic!) Tineretului" era obligatoriu.

    Pe lângă activitățile școlare și extrașcolare de la școală, copiii și tinerii erau încurajați să participe la activități colective și în afara școlii, care în mediul urban se desfășurau la Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei, iar în mediul rural la Căminul Cultural. Existau cercuri științifice, tehnico-aplicative, artistice, meșteșugărești etc. etc.

    Astfel, copiii și tinerii nu numai că erau mereu în colectiv, ci, poate cel mai important, erau mereu ținuți în activitate, erau mereu ținuți ocupați cu ceva, aveau mereu sarcini de îndeplinit, erau controlați și erau lăudați dacă le îndeplineau cum trebuie.

    Prin urmare, nimeni nu avea timp de căderi în depresie, sau să se gândească la tot felul de prostii ca acum.

    Eu cred că exact asta le lipsește copiilor și tinerilor de azi: activitățile colective și controlate în cadrul unor organizații în care înscrierea să fie obligatorie.

    Statul este singurul care poate și trebuie să rezolve problema prin înființarea unor asemenea organizații.

    Statul trebuie să se implice activ în toate aspectele vieții copiilor și tinerilor și să îi țină departe de izolare, de anturaj necorespunzător gen secte religioase și alte lucruri dăunătoare, de concepții retrograde, obscurantiste, feudalo-bisericești, fundamentaliste și fasciste.

    Numai Statul poate și trebuie să le asigure astfel copiilor o educație sănătoasă, corectă, progresistă și integrarea cu succes, ca adulți, în orice colectivitate din societatea europeană multilateral dezvoltată.

    În Germania și alte țări europene normale, întreprinderile angajatoare - și deja, treptat, și la noi în România marile corporații internaționale, dar, din păcate, rareori și burghezia exploatatoare română - au înțeles asta și de aceea întreprinderile organizează tot felul de activități colective pentru angajați: cursuri, instructaje, team-building-uri, petreceri corporative etc. etc . Sigur, nu se spune că participarea e obligatorie, că în capitalism asta nu dă bine, însă de regulă toată lumea participă. Fiindcă fiecare știe c-așa-i bine!
    • Like 0
    • @ Ovidiu Jurj
      Mihai check icon
      Toate bune, pana la."Statul este singurul care poate si trebuie sa rezolve...". Am trait in comunism, am fost soim, pionier, utc-ist si aici s-a terminat pentru ca a venit Revolutia. Nu cred deloc ca statul trebuie sa regleze apartenenta indivizilor la diverse grupuri/colectivitati. Este un.proces de autoreglare, pe principiul vaselor comunicante. Sa nu uitam ca SCOPUL pentru care acele organizatii de soimi, pionieri, utc si partid era CONTROLUL opiniilor individului plasat sub influienta grupului, si de asemenea aflarea de devreme de catre organele de control daca un copil/adolescent/tanar, incepea sa gandeasca pe cont propriu si contrar dogmelor partidului comunist. As spune ca , dimpotriva, inregimentarea in acel fel in niste categorii obligatorii, nu avea darul de a face individul sa ajunga sa aiba incredere in el, ci incredere in partidul comunist. Ca atare, spiritul din acest articol de a explora cai de ajutare a adolescentilor sa aiba incredere in propriile forte, exclude existenta unui for superior care sa centralizeze ACTIUNILE lor ignorand total EMOTIILE LOR. Sper sa nu te superi ca am o alta opinie, chiar daca amandoi venim din acele vremuri. Ganduri bune !
      • Like 0
  • Este o vorba metaforica printre INTELEPTI desigur in Romania fiind o "infirmitate" tratata cu hapuri ca de obicei. DACA cateodata TE DOARE CAPUL INSEAMNA CA AI MINTE SI GANDESTI mai exact muschiul mintii lucreaza DACA NU inseamna ca acolo unde ar trebui sa se produca cognitivitatea "PASC OILE" iar corasonicul tip tomata patlagica primeaza. Cam asa si-n Social Media !
    • Like 0
    • @ Radu Panaitescu
      Mihai check icon
      Era mai simplu sa spui ca social media nu stimuleaza intelectul ci emotia. Am citit de 3 ori ca sa inteleg ce vrei sa spui. Sau poate sunt eu mai greu de cap.
      • Like 0
  • Cum să facă față presiunii din social media, hm...
    Scoate-l/scoate-o naibii de pe social media! Ajută-l/o să cunoască și să aprecieze viața între oameni în carne și oase! Cu toate cusururile și umbrele ei, că nu există viață perfectă, dar sigur e mai bună decît cea virtuală.
    • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Mihai check icon
      Nu stiu daca esti parinte sau nu. Eu am decis sa-mi tin copilul acasa si sa invete exclusiv online (este la o scoala care nu se supune legii invatamantului romanesc). Am ales asta datorita pandemiei; suntem cu totii vaccinati (sotia, eu, copilul de aproape 13 ani) insa la ea la scoala multi copii si o parte din profesori nu sunt vaccinati. Singura activitate fizica este tenisul 1 data pe saptamana. Stiu, este departe de ideal. Nu socializeaza fizic pentru ca noi, parintii ei, am luat aceasta decizie de stat acasa exclusiv in invatamant online. Ce pot sa spun ? Timpurile pe care le traim sunt nebune iar deciziile uneori sunt consecinte ale timpurilor pe care le traim. Personal, cred ca este cel mai mic rau posibil intre a nu socializa pentru ca nu are cum si a nu se imbolnavi. N-am avut de ales intre una buna si una rea ci intre 2 rele.N-am nimic cu copiii de la scoala ei, ci cu parintii lor. Acei parinti care au opinii despre virusologie, care "stiu" ei mai bine cum stau treburile cu vaccinarea si sub pretextul ca , daca sunt parinti inseamna ca "stiu ei ce este mai bine pentru copiii lor". Eu sunt impotriva a ceea ce se vehiculeaza ca "political corectness" si am sa spun ca cei care nu se vaccineaza , cu exceptia motivelor intemeiate medical, fie nu-i duce capul suficient, fie sunt orgoliosi si au apucat sa manance un "rahat" si acum le este jena sa dea inapoi (vezi Dan Bittman), fie au nevoie urgenta de psiholog. Pot sa-i inteleg pe cei pe care nu-i duce capul; pe ceilalti nu-i inteleg. Insa datorita lor, a celor care nu vor sa se vaccineze, eu trebuie sa-mi tin copilul acasa. Drepturile omului aici nu au de a face cu situatia; este o chestiune de sanatate publica, adica interesul nostru ca societate este mai important decat interesul individual de a nu se simti lezat individul nevaccinat in "dreptul lui de a nu se vaccina". Obligativitatea vaccinarii-repet cu exceptiile situatiilor contraindicate medical- ar fi trebuit sa apara demult. Sa nu uitam ca asta este o boala transmisibila, iar ceea ce se transmite de la unul la altul este boala , nu sanatatea; adica omul cu virus ii da virusul omului fara virus. Invers nu e posibil, adica omul fara virus nu are cum sa-i dea omului cu virus o lipsa-de -virus. Asa stand lucrurile, oamenii cu virus sunt periculosi pentru oamenii fara virusi, asadar situatia nu este simetrica, deci invocarea dreptului fundamental al omului , adica dreptul la libera alegere, nu-si are obiectul aici. Asa ca, revenind la oile "concret vs.social media", ce poate face un copil in casa , dupa ce termina scoala si temele ? Mai multe teme ? Exclusiv. Copilul trebuie sa aiba sansa unui timp ne-structurat, in felul asta putand sa-si "aeriseasca mintea". Eu am norocul ca fii-mea nu are conturi pe social media, ci se uita la desene animate japoneze (Naruto, etc). Am avut surpriza sa constat ca aceste animee-uri au, pe langa actiune, si o conduita morala (de exemplu eroul mereu face ce spune, mereu se straduieste sa-si tina cuvantul dat, sa lupte pentru adevar, etc)..Spre marea mea surprindere, anumite caractere din ANUMITE animee-uri (desigur sunt si personaje negative), au o conduita mai curata si corecta decat multe personaje din viata reala. Stiu ca disonanta intre viata reala si aceste desene este ceva care poate crea false asteptari, insa la 13 ani copilul isi cimenteaza reperele, iar asta este mai important LA ACEST MOMENT decat realitatea imediata, a unui popor confuz pe timp de pandemie. Sunt de acord ca social media este o sursa nasoala pentru adolescenti, insa am vrut sa prezint aici o alternativa la social media, izvorata dintr-o necesitate; poate ajuta si pe altii. Eu sunt multumit de acest aranjament, IN CONDITIILE DATE, in care semenii mei nevaccinati, pe langa politica si fotbal au ajuns sa stie si virusologie, sa aiba opinii despre daca ARN messanger este indicat sau nu pentru sistemul imunitar... de parca simpla lectura a unor articole medicale ne face automat medici; sau simpla lectura a unor legi ne face automat avocati. Eu ma ghidez dupa ce spun specialistii; astazi sunt vaccinati aprox 3 miliarde din 8, iar asta este o sursa colosala de informatie medicala REALA pentru specialisti in virusologie; daca in aceste conditii, oameni care nu au treaba cu medicina, ajung sa aiba opinii in virusologie opuse celor care chiar se ocupa cu virusologia, atunci acei oameni au nevoie ra-pi-da de psiholog.. Pe cei ce vor citi aceste randuri si sunt nevaccinati dar au opinii medicale contrare vaccinarii, ii rog sa nu se oboseasca sa dea reply. Asta nu este o dezbatere vaccinare - nevaccinare, ci este un testimonial despre cum decizia unor oameni A se rasfrange asupra unor oameni B, iar A si B avand ntelegerea diferita asupra vietii.
      • Like 0


Îți recomandăm

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult