Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Mofturi pentru hipsteri și corporatiști?! O imagine de la Craiova și una de la Roma ne arată de ce Europa e obsedată de „verde”

Câteva imagini de săptămâna trecută din Craiova:

Acum că am văzut cu toții imaginile cu inundațiile din Craiova, vreau să vă atașez o poză și un filmuleț. Nu sunt din Craiova, sunt din Roma. „Suntem ca pe Gange” spuneau italienii acum câteva zile.


Ambele lucruri sunt adevărate: 1. și că indiferent de cât de bine pusă la punct e canalizarea unui oraș, la ceva timp un astfel de eveniment neplăcut va avea loc (nu e prima dată când Roma e inundată); 2. și că în Craiova, lucruri de genul acesta se întâmplă periodic, la fiecare ploaie mai mare, de multe ori în timpul aceluiași an (ceea ce e total inadmisibil).

Bun, de ce discutăm asta? Pentru că încă nu înțelegem (de la decidenți, la oamenii obișnuiți) ce înseamnă „schimbările climatice” și de ce toată planeta discută acum de „green”, „sustenabilitate”, „emisii zero”, „carbon-neutral” etc. Și mi-am propus să schițez etapizat, în funcție de responsabili (cetățenii obișnuiți suntem primii responsabili în toate aceste etape):

1. Acum suntem în faza în care schimbările climatice sunt gestionate la nivel administrativ (local și central): bani de la UE, schimbat autobuzul diesel sau pe benzină cu cel electric, făcut benzi pentru bicicliști, mers cu trotineta, stații de încărcare, panouri solare etc. Cumva lumea vede toate astea (inclusiv guvernanții și primarii) ca pe un fel de mofturi. Trenduri de hipsteri și corporatiști. Ele au scopul de a scădea cât mai mult emisiile de carbon și de a încetini schimbările climatice.

2. După ce vom constata că nu reușim să implementăm la timp/eficient toate aceste reforme de mediu, cam când deja treaba cu COVID-ul va fi aproape uitată, schimbările climatice vor începe să fie gestionate la nivelul altor structuri statale: CNSU, ISU, DSU etc. Pentru că numărul fenomenelor meteorologice extreme va crește. Și, ca în orice criză (vezi criza sanitară), fiecare țară va răspunde în funcție de infrastructura de care dispune la acel moment. Schimbarea canalizării orașului sau construirea de diguri nu se face în timpul inundațiilor.

3. Iar dacă, Doamne-ferește, schimbările climatice se vor dovedi ireversibile (așa cum foarte mulți cercetători afirmă), și asta și pentru că ne-am mișcat noi prea greu, atunci populațiile vor începe să se plimbe dintr-o parte în alta, responsabilă pentru gestionarea acestei faze fiind, cel mai probabil, armata.

Știu că oamenii au o „repulsie” instinctivă față de scenarii apocaliptice. Acesta nu e tocmai un scenariu apocaliptic. E un scenariu de criză. Ridicolul situației pentru noi, oamenii, constă tocmai în aceste două ipostaze în care orice criză ne surprinde: întâi nu ne pasă, apoi suntem luați prin surprindere. Așa a fost și cu privire la pandemia despre care se vorbea de vreo 10 ani. Așa va fi și cu viitoarea criză climatică. Întrebarea nu e „dacă”, ci „când”.

PS: ar trebui să facem diguri, canalizări, umbră și să prioritizăm tranziția energetică înainte de a face orice altceva cu banii pentru „green city”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • PS-ul e cea mai buna parte a articolului.
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Vă zic eu de ce am repulsie: de ideologia în sine și de recitarea CO2, emisii zero, carbon neutral, etc, ca pe niște mantre repetate în neștire.
    ...Și în acest timp alții își cumpără o mașină electrică pentru a cărei fabricație s-a emis mai mult CO2 decât ar fi emis cea veche. Dacă și-ar lua toți masini electrice de unde atâta curent?
    ...În acest timp nu știu câți își aruncă telefonul vechi pentru unul nou pentru fabricarea căruia iar s-a emis nu știu cât CO2. Dar dacă telefonul putea fi folosit nu 2 ani ci 4?
    Pentru o zgârietură pe mașină se revopsește toată mașina poluând imens. Dar dacă mașina aia avea bară solidă de protecție și n-ar mai fi trebuit vopsită?
    Altul aruncă mașina veche de spălat pentru că repararea ei ar costa jumătate față de una nouă. Așa își fură singură căciula oricare țară unde serviciile costă mult și nu știu cât la sută din PIB e adus de sectorul de servicii. Dar politica e verde nevoie mare. Și la fel isi fură căciula și hipsterul ori corporatistul care stă numai cu CO2 în gură dar îi trebuie mereu o mașină tare ori un gadget nou.
    La un restaurant vegetarian se folosesc in loc de șervețele de hârtie unele textile. Fără să gândească măcar că spălarea celor textile poluează mai mult decât folosirea de șervețele de hârtie care se pot face și din hârtie reciclată iar hârtia e biodegradabilă.
    Multe se pot face pentru o lume mai curată. Însă dacă o ținem gaia mațu cu lozinci cu alea rămânem, iar ce economisim de pe mere o să dăm pe pere.
    • Like 0
    • @ Delia MC
      Ai si nu ai dreptate. Un singur contraargument: masinile electrice produc CO2 in procesul de productie dupa care,in timpul utilizarii,nu mai produc. Cele pe combustibil fosil produc si in procesul de productie si in timpul utilizarii. In privinta servetelelor ai dreptate. Nu ai spus nimic despre plastic. Oricum,ideea de baza este "reducerea" nu "eliminarea". Este exact ca in cazul evaluarii riscurilor unei actiuni: incerci sa reduci riscurile.
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Delia MC Delia MC check icon
      Normal că nu am dreptate, îmi lipsesc datele pentru o evaluare corectă. Ce am vrut să spun e faptul că ne trebuie o schimbare de mentalitate. Până acum n-am prea tras cu acel consumerism dar se pare că multe exact de aici vin. Și exact cum spuneți, evaluarea riscului.
      Mașina aia veche e deja produsă și dacă are parametri și filtre bune nu mai e așa o nenorocire. La mașinile electrice mai e mult de îmbunătățit, mai ales acumulatorii, până la una cu adevărat nepoluantă mai e. M-am referit la lungirea perioadei de utilizare a bunurilor de folosință îndelungată inclusiv prin creșterea calității și proiectarea așa încât să poată fi ușor reparate și nu să fie aruncate după câțiva ani. Dar asta presupune un efort susținut și cooperare internațională. Vorbind de alt domeniu, într-un timp se lansaseră Samsung și Apple într-o cursă nebună, anul și sistemul de operare. După 3 ani nu prea mai ai ce face cu un telefon ori tabletă că aplicațiile sunt pentru ultimele tipuri. Vor dori să renunțe la o parte din profit prin încetinirea cursei demente? Vom vedea.
      Partea proastă e că unor promotori ai filozofiei eco astfel de aspecte nu li se par importante. Ei sunt inși cu o situație materială bună și fac des astfel de achiziții. Dacă nu schimbă ei înșiși ceva din gândire ori nu pun presiune pentru obiective ca cele de mai sus, îmi par fie lupi moraliști fie nu foarte inteligenți. Ori neputincioși.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      DE acord cu dvs. Și eu mă tot gândesc că soluția ar fi reducerea consumului inutil de resurse și producerea de bunuri de calitate, indiferent că e vorba de pantofi, mașini de spălat, case, etc. S-a umplut lumea de lucruri de proastă calitate, care sunt folosite o dată-de două ori, sau nu sunt folosite niciodată, ci doar cumpărate pentru că sunt ieftine și apoi aruncate pentru că, de fapt, nici nu aveam nevoie de ele și nici nu ne plac. Iar dacă dorești un lucru cu adevărat de calitate, a-l căuta și a-l cumpăra, e probă de răbdare și sport extrem.
      • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult