„Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce cu piatra cel dintâi”. Cuvintele acestea, spuse de Iisus în fața femeii ce ar fi fost prinsă în flagrant de preacurvie și a celor care o acuză, sunt folosite până în ziua de astăzi de către făcătorii de rău ca să scape de judecată. Nu să fie dovediți nevinovați, ci să nu mai fie judecați.
Iisus este împărțitorul de dreptate. Este, potrivit propriei afirmații (Ioan, 8, 16), judecătorul de partea adevărului. Atunci, primele cuvinte pe care ar fi trebuit să le adreseze celor ce îi cer să judece sunt: „Ce dovezi aveți că femeia aceasta a preacurvit? Care sunt împrejurările? Cine sunt martorii? (știut fiind că martorul de adulter trebuie să arunce primul cu piatra – n.m.)”. Preacurvie, în limbaj biblic, nu înseamnă a fi curvă în exces, nimfomană, cum cred mulți credincioși, ci a avea relații sexuale cu o persoană în afara căsătoriei.
Prin urmare, în caz că probele erau concludente, m-aș fi așteptat ca Salvatorul omenirii să le spună lapidatorilor: „Pedeapsa pentru păcatul acesta, omorârea cu pietre a femeii, chiar dacă e lăsată de Moise, este mult crudă și nedreaptă. Moartea se dă unui tâlhar și ucigaș, femeia aceasta n-a ucis pe nimeni, se face vinovată doar de slăbiciunea de a iubi pe altcineva în afara soțului. E drept să iei viața unei făpturi a lui Dumnezeu pentru asta? A întrebat-o cineva dacă se căiește pentru ce a făcut? S-a gândit cineva la iertare?”.
În locul acestei atitudini cu adevărat creștine, care însă i-ar fi adus grava învinuire de a nesocoti legea străbună, Nazarineanul blochează situația, șantajând. Rostind celebra frază, el scrie cu degetul pe pământ – ce altceva decât păcatele acuzatorilor? Speriați că ar putea fi luați la bani mărunți, mai degrabă decât având „mustrări de cuget”, aceștia își iau tălpășița. Procedeul, aplatizarea morală, a fost folosit în zilele noastre cu mai puțin succes, de așa-numitul Colonel, care, după ce și-a deconspirat, în direct, calitatea de „acoperit” în presă, a început să țipe la ceilalți aflați în platou: „Dar voi, voi puteți să jurați că sunteți curați?”. De asemenea, cel pe care l-am botezat Varanul, dovedit ca turnător la Securitate, ne comunica sfătos: „Înainte de `89, toată lumea a colaborat cu Securitatea, într-un fel sau altul. Iar acum, jurnaliștii sunt noii securiști”. În fine, alt fin de botez de-al meu, Bursucul Veninos, filozofa în pragul pușcăriei pentru luare de șpagă în Parlamentul European: „Când o lege este încălcată de prea mulți, ea trebuie schimbată. Dacă toți suntem corupți, atunci nimeni nu mai e corupt”.
Morala turtită a lui Christos, punerea tuturor pe același plan ca păcătoși, conservă putregaiul în societate, pentru a fi administrat de Biserică. Iisus inițiază și o relație de complicitate, de cădere la pace, între femeia învinuită și păcătoșii ei linșajiști: „Suntem lăsați în pace, te lăsăm în pace”.
Ce face Iisus Christos se poate numi oricum, numai dreptate nu. Nici justiție. E o manevră de politician, nu un gest de Mântuitor. Cu atât mai mult cu cât, în altă parte în Noul Testament, El se arată sever până la absurd față de adulter. Moise avusese o idee de bun-simț, prevăzând posibilitatea ca „bărbatul să-i dea femeii carte de despărțire și s-o lase”, adică divorțul, chiar dacă unilateral masculin. Iisus o desființează pur și simplu, decretând că: „Oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă, preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește” (Matei, 19, 9). Pe cale de consecință, o femeie de care bărbatul se descotorosește este condamnată de Iisus să nu se mai recăsătorească toată viața!
La care ucenicii Lui au o replică, iarăși, de bun-simț: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, atunci nu este de folos să se însoare!”. Iisus însă, nici gând să se întoarcă de pe calea absurdului: „Dar Eu vă spun că orișicine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui” (Matei, 5, 26). Dumnezeule, atracția sexuală nu e pe persoană fizică, e față de sexul feminin, că așa a dat Cel de mai Sus, ca să se înmulțească spița omenească! Virtutea constă tocmai în a-ți controla impulsurile și a nu le da curs orbește, nu în a nu gândi – ceea ce, prin grija Făcătorului omului, este și imposibil!
Interesant este că personajul Iisus dă decrete experte privind etica conjugală, cu toate că de la niciun evanghelist sau apostol nu aflăm despre El că ar fi fost însurat, că ar fi avut vreo relație trupească cu o femeie sau ar fi tatăl unui copil!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
