Imediat după ce PNL a căzut de la etajul nouă la subsol și s-a confruntat cu situația penibilă de a se converti din partid cu șanse garantate în partid de mâna a doua, au ieșit unii de la conducerea partidului să ne zică pe Facebook că ne-au auzit. Iar Nicolae Ciucă a dus penibilul la cote absolute și a postat, imediat după anularea alegerilor, o cartolină în care își declama respectul pentru România. Primul meu instinct a fost să înjur birjărește. Apoi m-am gândit să mențin un pic de echilibru în frază și n-am zis decât atât, în spiritul și litera Floricicăi Dansatoarea: „Să vă fie rușine!”
M-a bântuit ore bune acel „V-am auzit!”. Pentru că, dacă ceva era cu adevărat important acum, acel ceva ar fi trebuit să fie exact asta: „Am înțeles că n-am făcut nimic pentru voi, că n-aveați motive să ne votați, dar uite acum noi ne strângem laolaltă și decidem să nu mai greșim! N-o să căutăm poziții în ministere și nici funcții guvernamentale, că nu le merităm, dar vom pune expertiza noastră în serviciul țării, ca să ne facem bine!”
Și am așteptat să văd dacă ne-a auzit cineva. N-a durat mult până am văzut cu toții o horă a politrucilor, cu Marcel Ciolacu pe prima poziție, care făcea împărțirea privilegiilor viitoare. Au început apoi dezbaterile despre noii candidați la prezidențiale, fiecare partid venind cu idei dintre cele mai amuzante. Dar nu amuzante la modul la care să te doară burta de râs, ci la modul: „Sunt ei cam proști, dar sunt proștii noștri, trebuie înghițiți cu un pic de lămâie!”
L-am văzut pe Iohannis care ne spunea că va face în continuare ce a făcut și până acum. Și mi s-a urcat tot sângele la cap. Că exact ce a făcut până acum e ceea ce ne-a adus aici. Și oricum, el nu ne-a auzit niciodată. De ce mă așteptam oare să înceapă acum?
Sigur, coalizarea forțelor democratice a fost și continuă să fie o idee bună. Dar practicarea acelorași negocieri ca și până acum e total contraproductivă, iar oamenilor care au votat, sub influența propagandei, un candidat care n-a dovedit nimic în afară de faptul că vede ființe non-umane, nu primesc acum niciun motiv rezonabil pentru a-și schimba perspectiva.
Mă uitam că în Teleorman, de exemplu, PNL n-a reușit să ajungă în Parlament cu niciun deputat sau senator. Merg des în Teleorman și folosesc în acest scop faimosul drum al morții, zis și E70. Nu degeaba i se spune „drumul morții”, traficul fiind adesea infernal. De ce e infernal? Ei bine, pentru că o mare parte a oamenilor din Teleorman nu au unde munci în Teleorman, așa că se angajează în București sau în împrejurimi. Iar mulți nu au bani de chirie, așa că fac, practic, naveta între orașe. De 15 ani, oamenilor din Teleorman li se promite o autostradă București-Alexandria sau măcar un drum expres, ca să aibă și oamenii ăia o șansă de a munci fără să petreacă o oră și jumătate dus și două ore întors pe un drum care e, potrivit statisticilor, un pericol uriaș la adresa vieții. De 15 ani ei n-au reușit să facă decât niște studii de fezabilitate. Niște SF-uri, cum ar veni. Plătite bine din banii noștri. Ei bine, în ziua în care am aflat că PNL s-a dus în cap la nivelul județului, mi-am dat seama că s-a dus în cap pe merit. Pur și simplu! Dacă livrau un amărât de drum expres sau o banală autostradă care nu e greu de făcut, că e numai câmp și pustietate, n-ajungeau atât de jos. Și atunci de ce să fi fost votați? Că n-au livrat nimic. Dar n-am văzut un singur liberal de Teleorman care să iasă acum, după alegeri, public și să zică: „Bă, băieți, ne pare rău că n-am făcut altceva decât să ne căutăm funcții și să ne batem între noi pe banii voștri! Că nu v-am dat nimic, așa că n-aveați de ce să ne votați!”
Am dat acest exemplu dintr-un loc pe care îl cunosc bine, dar am convingerea că situații de genul ăsta s-au întâmplat, înainte de alegeri, în toate județele țării. Vorbim despre o clasă politică care nu doar că s-a îmbuibat și s-a cățărat în spatele nostru până l-a rupt, dar care nici acum, în ceasul al doisprezecelea, nu a înțeles nimic.
Și care nu ne-a auzit. Și care nu ne aude. Și care în continuare trăiește în logica timpurilor de până acum, fără să intuiască măcar că lucrurile s-au schimbat radical. Și că acum ei beneficiază de câteva luni în purgatoriu. Un purgatoriu din care era bine pentru noi toți să iasă cu picioarele pe pământ. Dar văzându-i cum acționează acum, ne dăm seama că în curând va trebui să lăsăm orice speranță. Pentru că nimeni nu ne-a auzit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.