Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Naționala se poate desființa, ne scutește de ridicol

Norvegia - România 4-0

Reprezentativa României a fost învinsă, duminică seară, scor 4-0 (2-0), pe stadionul Ullevaal din Oslo, de selecţionata Norvegiei, într-un meci din prima grupă a Ligii B din cadrul Ligii Naţiunilor. Foto: AFP/ Profimedia Images

Dacă mai era cumva, vreo nedumerire, ne-am lămurit definitiv și irevocabil cu naționala de fotbal pe următorul deceniu. Se poate desființa, ne scutește de ridicol.

Mai întâi Islanda, apoi Norvegia, ambele ne-au bătut „cu spatele", ca să folosim jargoane fotbalistice. Și asta nu e tot, noroc că ne-am oprit călătoria spre zona de ghețari, unde fotbalul era pe timpuri, cel mult o probă de circ. Ooo, ce timpuri… Dobrin i-ar fi driblat atunci pe toți nordicii la un loc și între timp mai turna și un șpriț. Tragedia e, că azi, dacă am juca cu Groenlanda sau cu echipa lui Fram Ursul Polar, ne-ar bate și unii, și alții de ne îngheață aerele de brazilieni ai Europei. Poate cu morsele mai avem o șansă, însă mă îndoiesc că fotbalistul vizionar Mitriță ar dribla vreuna. 

Jucătorul român, cu mici excepții, joacă pe un teren imaginar, trasat de liniile tatuajelor scoase la paradă. E fix ca pe vremea copilăriei noastre, când după un film la video prin vecini, ne credeam toți niște Bruce Lee. Așa se cred și ei fotbaliști, deși joacă mai toți pe la echipe cu sediile prin garaje. De vreo 20 de ani, naționala mare are ca tactică, o horă obosită, de genul celei de la nuntă, încinsă imediat după sarmale. La sfârșit, nu se strigă darul, se fluieră finalul, adică se stinge lumina. Bine, pe noi nici dacă ne bate Antarctica cu 20-0, tot nu ne liniștim cu sportul ăsta. Insistăm, conform celui mai vechi secret al fotbalului românesc: „ai, n-ai mingea, tragi la poartă!"

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • 1)Intrebare. Cine a avut ,,stralucita idee" sa-l aduca pe M.Radoi la ,,nationala mare"? Sa ne amintim ce ,,mare branza" a facut ca antrenor la Steaua. Nu l-a mai tinut nici nasu. 2)parere. Ei sunt obisnuiti sa respecte regulile anti covid.Purtarea mastii,distantarea fizica,spalarea mainilor. Ori in Islanda si Norvegia nu era cazul. Li s-a permis doar distantarea fizica fata de poarta adversarilor si spalatul mainilor dupa meci. Masca o folosesc in tara sa nu-i ,,aplaude" neseriosii.
    • Like 1
  • Parerist check icon
    Ai n-ai mingea, dai pase la portar!
    • Like 1
  • Nume check icon
    Dupa meciul cu Islanda a aparut o glumita cu nationala noastra: "Stam acasa, fiindca ne pasa".
    Ca orice roman care se respecta, una zice si alta face. Daca ramaneau acasa pierdeau numai cu 3-0 si nici nu ar fi cheltuit o caruta de bani in conditii de pandemie cu avion, cazare, masa, etc.
    • Like 4
  • Nume check icon
    Nici dictonul nu mai este valabil pentru ca partea cu trasul la poarta este o mare responsabilitate pe care nici un jucator nu si-o asuma.
    • Like 2


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult