Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Navalnîi n-a crezut că va muri

Navalnîi și familia

Foto: Aleksei Navalnîi și familia în 2019 (Profimedia Images)

Tocmai am revăzut documentarul „Navalny" pe HBO Max. Filmul care a câștigat anul trecut un Oscar pentru cel mai bun documentar, începe abrupt cu o scenă în care regizorul Daniel Roher îi spune lui Navalnîi:

„Aleksei, s-ar putea să nu îți placă, dar vreau să te gândești la asta... Dacă vei fi omorât, dacă ți se întâmplă asta, ce mesaj lași în urmă pentru poporul rus?”

Navalny răspunde aproape teatral:

„Haide, Daniel! Nu, nici gând. De parcă faci un film despre moartea mea. Sunt pregătit să îți răspund, dar, te rog, să apară asta în alt film, în al doilea film. Mai bine filmul ăsta să fie un thriller iar în cazul în care sunt omorât, filmul să fie comemorativ."

Toată lumea se aștepta ca Aleksei Navalnîi să moară mai devreme, decât mai târziu. Mai puțin el. De altfel, Navalnîi recunoaște în film că nu a crezut că Putin va îndrăzni să încerce să îl omoare pentru că ar fi fost prea celebru iar Putin ar fi riscat prea mult. Cu toate astea, Navalnîi a fost la un pas de moarte în 2020 după ce a fost otrăvit cu Novichok, substanță cunoscută ca ucigașul-semnătură a lui Putin. Doar o minune a făcut ca Aleksei să nu moară în timp ce era în avion dinspre Siberia spre casă. Și doar în urma unei presiuni uriașe a putut fi transferat dintr-un spital rusesc unde se afla în comă într-un spital din Berlin.

În timp ce medicii din Rusia vorbeau despre o boală metabolică ce i-ar fi cauzat o cădere de zaharuri și în timp ce la televiziunea rusă se vorbea despre faptul că „a băut trăscău", că se droghează sau că ia antidepresive ilegale din SUA, Navalnîi afla, cu ajutorul fondatorului platformei de investigații Bellingcat, că avea o întreagă echipă de asasini a FSB pe urmele lui încă din 2017 și că ei erau cei care îi contaminaseră hainele la hotel cu Novichok. Se concentraseră pe lenjeria intimă ca să fie siguri că substanța pătrunde cât mai rapid în organism.

Documentarul surprinde flacăra interioară a omului Aleksei Navalnîi, așa cum nu o poți simți din știrile despre el sau din postările lui. Îmi amintesc toate știrile citite la tv în timp ce eram în emisie. Îmi amintesc inclusiv ziua în care am prezentat în buclă materialul despre înregistrarea făcută de echipa lui Navalnîi în care acesta reușeste să îl păcălească pe unul dintre asasinii lui să mărturisească totul și să dea detalii despre cum au procedat. Ce nu am înțeles până să văd filmul documentar este cât de hotărât era acest om să nu se dea bătut. Lupta lui cu regimul lui Putin, dorința de a nu se arăta slab și de a-i mobiliza pe oameni, încăpățânarea lui de a se întoarce cu orice preț în Rusia, chiar și după tentativa de asasinat, toate sunt predicatele acestui film.

Navalnîi nu a crezut că va muri. Altfel nu își explică nimeni de ce s-a întors în Rusia imediat ce s-a recuperat după tentativa de asasinare. Părea că știe el ceva ce noi, restul, urma să aflăm mai târziu. A fost arestat imediat ce a pus piciorul pe pământ rusesc, în ianuarie 2021, și a continuat să zâmbească larg de fiecare dată când era filmat din detenție.

Se visa președintele Rusiei, unul care „va împărți plăcinta puterii", după cum el a explicat în filmul care-i poartă numele. Un președinte bun, care să readucă democrația, libertatea de exprimare, drepturile omului și alegerile corecte în Rusia. Fost avocat, tată a doi copii, soț iubitor, un activist cu veleități de politician și jurnalist cu multe planuri. A mizat, probabil, pe faptul că Putin nu va îndrăzni să îl omoare de frica transformării lui într-un martir și într-un simbol al rezistenței și mai puternic decât ar fi fost în viață.

Putin îl ura atât de mult, încât nu îi spunea niciodată numele în public. În interviuri se referea la el ca la „persoana menționată". Îl ura și îi era atât de frică de el, încât nu a fost suficient să îl știe închis și torturat într-un lagăr arctic, departe de lumea civilizată. Cu o lună înainte de alegerile prezidențiale din Rusia, Aleksei Navalnîi, principalul opozant al lui Vladimir Putin, a murit „subit”. Și, așa cum spunea Maria Pevchikh, unul dintre oamenii care duc munca lui Navalnîi mai departe prin fundația anticorupție care-i poartă numele: „Cât timp Putin e la putere, nu vom afla adevărul”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • clematis check icon
    Există o listă de așteptare la intrarea în iad, iar unul din numele de pe ea e al lui Putin.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult