Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Navalnîi n-a crezut că va muri

Navalnîi și familia

Foto: Aleksei Navalnîi și familia în 2019 (Profimedia Images)

Tocmai am revăzut documentarul „Navalny" pe HBO Max. Filmul care a câștigat anul trecut un Oscar pentru cel mai bun documentar, începe abrupt cu o scenă în care regizorul Daniel Roher îi spune lui Navalnîi:

„Aleksei, s-ar putea să nu îți placă, dar vreau să te gândești la asta... Dacă vei fi omorât, dacă ți se întâmplă asta, ce mesaj lași în urmă pentru poporul rus?”

Navalny răspunde aproape teatral:

„Haide, Daniel! Nu, nici gând. De parcă faci un film despre moartea mea. Sunt pregătit să îți răspund, dar, te rog, să apară asta în alt film, în al doilea film. Mai bine filmul ăsta să fie un thriller iar în cazul în care sunt omorât, filmul să fie comemorativ."

Toată lumea se aștepta ca Aleksei Navalnîi să moară mai devreme, decât mai târziu. Mai puțin el. De altfel, Navalnîi recunoaște în film că nu a crezut că Putin va îndrăzni să încerce să îl omoare pentru că ar fi fost prea celebru iar Putin ar fi riscat prea mult. Cu toate astea, Navalnîi a fost la un pas de moarte în 2020 după ce a fost otrăvit cu Novichok, substanță cunoscută ca ucigașul-semnătură a lui Putin. Doar o minune a făcut ca Aleksei să nu moară în timp ce era în avion dinspre Siberia spre casă. Și doar în urma unei presiuni uriașe a putut fi transferat dintr-un spital rusesc unde se afla în comă într-un spital din Berlin.

În timp ce medicii din Rusia vorbeau despre o boală metabolică ce i-ar fi cauzat o cădere de zaharuri și în timp ce la televiziunea rusă se vorbea despre faptul că „a băut trăscău", că se droghează sau că ia antidepresive ilegale din SUA, Navalnîi afla, cu ajutorul fondatorului platformei de investigații Bellingcat, că avea o întreagă echipă de asasini a FSB pe urmele lui încă din 2017 și că ei erau cei care îi contaminaseră hainele la hotel cu Novichok. Se concentraseră pe lenjeria intimă ca să fie siguri că substanța pătrunde cât mai rapid în organism.

Documentarul surprinde flacăra interioară a omului Aleksei Navalnîi, așa cum nu o poți simți din știrile despre el sau din postările lui. Îmi amintesc toate știrile citite la tv în timp ce eram în emisie. Îmi amintesc inclusiv ziua în care am prezentat în buclă materialul despre înregistrarea făcută de echipa lui Navalnîi în care acesta reușeste să îl păcălească pe unul dintre asasinii lui să mărturisească totul și să dea detalii despre cum au procedat. Ce nu am înțeles până să văd filmul documentar este cât de hotărât era acest om să nu se dea bătut. Lupta lui cu regimul lui Putin, dorința de a nu se arăta slab și de a-i mobiliza pe oameni, încăpățânarea lui de a se întoarce cu orice preț în Rusia, chiar și după tentativa de asasinat, toate sunt predicatele acestui film.

Navalnîi nu a crezut că va muri. Altfel nu își explică nimeni de ce s-a întors în Rusia imediat ce s-a recuperat după tentativa de asasinare. Părea că știe el ceva ce noi, restul, urma să aflăm mai târziu. A fost arestat imediat ce a pus piciorul pe pământ rusesc, în ianuarie 2021, și a continuat să zâmbească larg de fiecare dată când era filmat din detenție.

Se visa președintele Rusiei, unul care „va împărți plăcinta puterii", după cum el a explicat în filmul care-i poartă numele. Un președinte bun, care să readucă democrația, libertatea de exprimare, drepturile omului și alegerile corecte în Rusia. Fost avocat, tată a doi copii, soț iubitor, un activist cu veleități de politician și jurnalist cu multe planuri. A mizat, probabil, pe faptul că Putin nu va îndrăzni să îl omoare de frica transformării lui într-un martir și într-un simbol al rezistenței și mai puternic decât ar fi fost în viață.

Putin îl ura atât de mult, încât nu îi spunea niciodată numele în public. În interviuri se referea la el ca la „persoana menționată". Îl ura și îi era atât de frică de el, încât nu a fost suficient să îl știe închis și torturat într-un lagăr arctic, departe de lumea civilizată. Cu o lună înainte de alegerile prezidențiale din Rusia, Aleksei Navalnîi, principalul opozant al lui Vladimir Putin, a murit „subit”. Și, așa cum spunea Maria Pevchikh, unul dintre oamenii care duc munca lui Navalnîi mai departe prin fundația anticorupție care-i poartă numele: „Cât timp Putin e la putere, nu vom afla adevărul”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • clematis check icon
    Există o listă de așteptare la intrarea în iad, iar unul din numele de pe ea e al lui Putin.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult