Foto: Virgil Simionescu/ Inquam Photos
Să îmi pansez naţionalismul, mi-am zis dintotdeauna că valoarea unei naţii nu este dată de kilometri de autostradă, de bulevarde cu branduri scumpe, de palate care îţi taie răsuflarea sau de companii care inventează ultimele gadgeturi. Noi nu le avem fiindcă nu am avut colonii, nu am cotropit pe nimeni, ne-au furat şi turcii şi ruşii, n-am reuşit să avem universităţi fiindcă pe aici bântuiau tătarii şi multe alte asemenea scuze. În schimb, ştiam că suntem ospitalieri, generoşi, ne iubim aproapele şi tradiţiile, suntem modeşti, dar pricepuţi le toate, ne descurcăm în orice situaţie şi nu ne dăm bătuţi niciodată: doar nu i-am bătut noi pe nemţi la Mărăşeşti doar în izmene?
Doar că, în ultimele luni, rămăşiţele mele de naţionalism s-au spulberat.
Am avut clienţi, companii străine, care au decis să îşi suspende activitatea când li s-au îmbolnăvit primii angajaţi, iar patronul şi-a sunat imediat directorul solicitând să fie testaţi toţi angajaţii pe banii firmei. Am văzut companii care au continuat să plătească chirii mari pentru spaţiile lăsate goale, dar le-au spus angajaţilor că pot lucra de acasă, iar la birou să vină doar dacă simt nevoia să îşi părăsească apartamentul. Lucrez într-un birou în care numai să citeşti toate regulile pentru protecţia sănătăţii îţi ia 20 de minute, ni s-a repetat că trebuie să rămâi acasă dacă tuşeşti sau te doare gâtul fără să prezinţi vreun concediu medical, iar dulapurile noastre sunt pline de recipiente cu dezinfectant şi măşti, de la cele simple, la ffp2-urile pe care le purtăm atunci când ne deplasăm pe la autorităţile publice sau ne prezentăm la vreo negociere unde conaţionalii noştri poartă masca la încheietura mâinii.
În schimb, cunosc persoane cărora angajatorii, mari întreprinzători mioritici, le-au spus să termine cu prostia asta cu covidul, farmacii şi cabinete medicale în care angajaţii se plâng de dureri de gât şi li se recomandă să ia anticul faringosept, iar pentru tusea insistentă li se spune să dea masca jos că poate de la asta li se trage, grădiniţe private unde mucii copiilor curg pe bluzele educatoarelor, biserici în care contacţii unor bolnavi nu se izolează fiindcă au atâta credinţă încât înving orice virus, patroni care se prezintă la negocieri fără să aibă bunul simţ de a-şi aşeza peste rânjetul trufaş o mască cu 1 leu 50, deşi în faţa lor se găsesc persoane în vârstă, posesori de comorbidităţi care i-ar face victime sigure şi pentru o banală gripă. Toate acestea când medicii ne spun că în România avem cea mai mare rată de mortalitate, iar spitalele noastre le cunoaştem prea bine, fiind obiectul preferat al jafurilor tuturor politicienilor pe care i-am votat în ultimii 30 de ani.
Aşa că mă întreb: acum, când am fi avut ocazia să ne dovedim mult clamata înţelepciune mioritică, dragostea faţă de semenii noştri, puterea noastră de a ne adapta oricărei situaţii, ingeniozitatea de a păcăli pe oricine, mai ales un nenorocit de virus, de ce nu putem respecta şi noi câteva reguli de bun-simţ, dovedind grijă, dacă nu pentru noi, pentru cei care, în faţa bolii, sunt victime sigure?
Mândri ar trebui să fim atunci când realizăm lucruri măreţe, nu când stăm, asemeni ciobanului din Mioriţa, şi rugăm o oaie să le spună tuturor că, mai bine decât să facem ceva, aşteptăm cerul să pice peste noi. Asta nu e soartă, e prostie.
Ne-om mai trezi vreodată? Sau ne e suficient să ne tresalte inima şi berea din mână când îl auzim pe Marcel Pavel urlându-ne „Deşteaptă-te, române!”...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.