Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cotroceni fără ovaţii. Carol I, un neamț mai patriot decât orice conducător român

„Domnitorul Carol a dispus ca Garda Naţională din Bucureşti să se adune pe terenul pentru paradă de la Cotroceni pe data de 2 iulie 1866 (la două luni după ce a fost instalat la conducerea ţării - n.m.). Preşedintele Consiliului de Miniştri l-a anunţat însă cu o zi înainte că Garda Naţională va refuza să se supună ordinului, întrucât căpătase amploare zvonul că va fi dezarmată din cauza înclinaţiilor partinice. 

De aceea, intenţiona să defileze prin faţa Camerei şi să invoce protecţia deputaţilor. Carol a refuzat să-şi schimbe ordinul şi a insistat să fie executat. A doua zi, sosind la Cotroceni, a descoperit că se adunaseră numai două sute de oameni. Domnitorul s-a pus în fruntea celor prezenţi şi a mărşăluit pe muzică de fanfară, intrând în Capitală. Au început apoi să apară companii din toate părţile, până ce aproape trei mii de oameni s-au strâns în Piaţa Teatrului.

După aceea, Garda a mărşăluit mai departe şi şi-a ovaţionat suveranul în mod repetat, deşi comportamentul membrilor săi i-ar fi oferit lui Carol toate motivele pentru a-i considera un element de pericol, nu de siguranţă pentru stat.”

Este relatarea unui cronicar al vremii, Sidney Whitman, care a scris o biografie a Regelui Carol I în timpul vieţii acestuia. Am recitit pasajul zilele acestea când s-a vorbit cu patos despre România, patriotism, devotament, responsabilitate. Şi despre oamenii care au făcut România.

Ce să înveţi mai întâi din povestea asta adevărată?

Că un conducător hotărât nu-şi negociază principiile? Că pentru acestea înfruntă o armată, o clasă politică? Că astfel câştigă respectul celor pe care îi conduce?

Să înţelegem că nu trebuie să fii neapărat român ca să fii şi patriot român? Regele Carol I era neamţ-neamţ, paraşutat politic într-o ţară subdezvoltată cu misiunea de a o aduce în Europa civilizată. În primii ani a vrut să abdice de vreo trei ori din cauza fanariotismului clasei politice, dar a rezistat de fiecare dată.

Să învăţăm cum un lider puternic a preluat o armată de la stadiul de „element de pericol” şi în doar 11 ani a dus-o la Plevna şi Griviţa aducând-o de acolo victorioasă, cu independenţa României de care ne bucurăm şi astăzi? Marea armată ţaristă a rămas mută de admiraţie atunci, ca să nu mai vorbim de cea otomană.

Să înţelegem că nu trebuie să fii neapărat român ca să fii şi patriot român? Regele Carol I era neamţ-neamţ, paraşutat politic într-o ţară subdezvoltată cu misiunea de a o aduce în Europa civilizată. În primii ani a vrut să abdice de vreo trei ori din cauza fanariotismului clasei politice, dar a rezistat de fiecare dată. A fost mai patriot decât orice conducător român, având toată domnia sa un singur motto: Tot pentru ţară/Nimic pentru mine!

Ar mai fi de povestit cum într-unul dintre momentele sale de deznădejde în faţa politicianismului românesc a plecat în ţară, prin Moldova, să vadă ce vrea poporul. S-a întors convins că are de ce să nu abdice şi nu a mai abdicat.

Poveşti din care să învăţăm avem destule. Dar oameni care să rescrie poveştile astea mai găsim, mai apar? Mai e cineva care să înceapă să mărşăluiască de la Cotroceni sau Palatul Victoria? Fiecare dintre contemporanii noştri care au ajuns acolo a început pe marş de fanfară, dar nu a mai avut ovaţii la final. Românii, ca naţie, încă mai aşteaptă un conducător care să aibă în fibră altoiul de leadership pus de Carol timp de 47 de ani: principial, onest, perseverent, curajos, responsabil, vizionar. Şi să nu ne spună conducătorii de azi că acum sunt alte vremuri, mai complicate, că e mult mai greu. Neamţul a trebuit să lucreze cu vreo 20 de guverne, să scape de suzeranitatea turcească, iar pe români a trebuit să-i înveţe să-şi facă hazna în curte ca să nu mai arunce rahatul pe rigola uliţei. De aici a luat el România şi a început să lucreze pentru ea.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu știu de ce lumea uită că neamțul Carol I-i nu prea a fost chiar un patriot român, și el a fost un jmeker...Construirea căii ferate București-Giurgiu, alegerea constructorului care avea un acționar care deținea 25% din acțiunile companiei și care acționar era tatăl neamțului...Și la ce preț executat s-a efectuat lucrarea? La unul exotic, desigur. Bechtel nu a învățat oare de la Strusberg?
    • Like 0
  • Carol nu a fost patriot el sia aparat interesele, știi ca marile puteri nu-l vroiau conducător la romani îl vroiau pe Cuza, cu mari greutăți rusi l-au acceptat, și răsplată a introdus tara în războiul ruso turc fără a cere teritoriile ocupate de rusi. El a beneficiat de ce a făcut Cuza Vodă, nu luați dreptul d-lui ce a fost chiar patriot
    • Like 0
    • @ Stancea Alexandru
      Theodor check icon
      Stimate domn, la istorie stati chiar mai prost decat la gramatica!
      • Like 5
  • Acum e valabil invers: Totul pentru noi si nimic pentru țară si popor. Eu am origini nemțești. Tatăl bunicii mele era neamt. Mamaia a acceptat sa fie infiata de primarul Focsaniului:Iancu Mihăescu. Familia sa nu a fost de acord. Totusi dînsul a mentinut-o la scoală, a fost nasul sau de cununie, l-a internat pe soțul sau la Bucuresti cînd acesta s-a îmbolnăvit de tuberculoza si după moartea sotului bunicii l-a vizitat acasa, iar familia sa i-a interzis sa-l mai caute pt că aveau frica sa nu ceară drept de mostenire. Trăiască Majestatea Sa Regele Mihai , sanatate si Instaurarea Monarhiei. Mihaela Făget
    • Like 4
  • RB check icon
    Da, asa ar trebui sa fie toti liderii.
    Sa vada nevoia/problema, sa gaseasca o solutie si apoi cu perseveranta sa o puna in aplicare. Sa speram ca vom avea mai multi lideri in Romania.
    • Like 4
    • @ RB
      Conducătorii actuali vor doar sa fure cât mai mult. Monarhia reprezentanta a lui Dumnezeu a îmbunătățit situația economică, culturala si politică a țării salvand Romania din jugul turcesc. România a devenit o țară prosperă. Bucurestiul era numit micul Paris
      Făget Mihaela
      • Like 3
  • Foarte bine punctat acest articol.Din pacate in actuala situatie a Romaniei,(luand in calcul si contextul european dar si naravul acestui popor),un lider de calibrul regelui Carol,(cel mai mare conducator al acestei tari),nu cred ca o sa mai apara.
    • Like 8
    • @ Sebastian Rades
      Claudiu check icon
      ... pai nu raspundea Carol I la cativa ani dupa ce luase tronul la intrebarea unui reporter strain despre ce parere are acum despre romani, ca "Romanii sunt destepti si tot ce vreti, dar nu au caracter, domnule!" Aprecierea aceasta venita de la un neamt si pe deasupra om si rege cum a fost Carol I spune foarte multe despre caracterul mediu al bizonului roman mioritic ... cum mai spunea cineva "Asta este, defilam cu ce avem! "...
      • Like 3
    • @ Claudiu
      Fratele lui Carol I-i, Ferdinand și el I-i spunea despre fiul său și al Mariei că s-a românizat prea mult. Asta da respect.
      • Like 0
    • @ Sorin Constantin
      dalex check icon
      "Romanule" ce esti...invata limba romana !!!
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult