Soluţia găsită de Klaus Iohannis pare una la îndemână, dar totuşi ingenioasă. Preşedintele se asigură prin această alegere de susţinerea a trei actori esenţiali: fostul PNL - Cioloş a fost ministru în Guvernul liberal- , fostul PDL - Traian Băsescu şi PDL l-au propus pe Cioloş pentru poziţia de comisar european - şi societatea civilă/strada, care doreşte un specialist neimplicat politic pentru a conduce următorul cabinet.
Sunt trei poli de influenţă ale căror interese trebuiau armonizate, întrucât preşedintele Klaus Iohannis se bazează pe sprijinul lor şi doar al lor. Alegerea pare aşadar optimă pentru şeful statului.
Greutatea lui Dacian Cioloş este dată de fosta sa funcţie – în calitate de fost comisar european pentru Agricultură, acesta a avut pe mână 40% din bugetul Uniunii Europene, reuşind o amplă reformă în acest domeniu, dar şi de apropierea faţă de cel mai influent grup politic la nivel european – PPE.
De altfel, Comisia Europeană, prin vocea succesorului lui Dacian Cioloş, Phil Hogan, au salutat numirea acestuia în fruntea Guvernului, la fel cum a făcut-o şi Partidul Popular European, prin intermediul unei postări pe Twitter a liderului Joseph Daul.
Un alt nume lider european care a salutat propunerea lui Cioloş a fost şi preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, care i-a trimis şi o scrisoare fostului comisar european.
"Din partea Consiliului European, aş dori să-mi exprim felicitările călduroase pentru nominalizarea ca prim-ministru al României. Sunt încrezător că prin conducerea, devotamentul şi profesionalismul dumneavoastră, marile aşteptări din partea poporului român faţă de noul guvern vor fi concretizate.
Această nominalizare va oferi stabilitatea politică necesară pentru a face faţă provocărilor cu care vă veţi confrunta", se arată în mesajul lui Donald Tusk.
Cele mai importante publicaţii europene, dar şi de peste Ocean au remarcat de asemenea numirea nominalizarea lui Cioloş. Agenţia Reuters a scris: “Fost comisar european, desemnat premierul României”, în timp ce Bloomberg a titrat: “Consilier al lui Juncker, ales premier technocrat”.
Ziarul “Le Monde” notează faptul că noul şef al Guvernului este “foarte francofil”, în timp ce New York Times a anunţat că “Președintele României îl alege pe Dacian Cioloș ca nou prim-ministru”.
Pomovarea foştilor înalţi birocraţi europeni în funcţii la vârful politicii interne nu este însă o strategie nouă. Ea a fost aplicată de două ori în ultimul deceniu de italieni, de exemplu. Mario Monti, prim-ministru al Italiei între 2011 şi 2013, fusese comisar european între 1995 şi 2004.
Ba mai mult, Monti a tocmai un Guvern de tehnocraţi, pentru a pune capăt crizei politice provocate în urma demisiei lui Silvio Berlusconi.
Ajuns prim-ministru în plină criză financiară, Monti a reuşit reforma pieţei muncii, a sistemului de pensionare şi a reuşit să evite intrarea ţării în cercul vicios al datoriilor suverane. Dacian Cioloş va avea pe mână bugetul unei ţări ceva mai stabile din punct de vedere economic, însă una dintre provocări va fi rata absorbţiei fondurilor europene.
Istoria recentă ne-a arătat că prezenţa unui fost comisar European în Guvern aduce rezultate pozitive în acest sens: după un an de mandat ca ministru al Fondurilor Europene, predecesorul său Leonard Orban a reuşit creşterea ratei de absorbţie de la 4 la 10%.
Un alt exemplu de comisar european devenit prim-ministru este Romano Prodi, fost şef al Comisiei Europene, alesul stângii la alegerile din 2006 pentru a se lupta cu premierul de dreapta de la acea vreme, acelaşi Silvio Berlusconi.
Mişcarea a fost una câştigătoare la momentul respectiv, chiar dacă mandatul lui Prodi a durat doar doi ani. Cazul Romano Prodi este unul atipic însă: acesta a ocupat funcţia de premier al Italiei şi după mandatul de preşedinte al Comisiei Europene, dar şi înainte, între 1996 şi 1998.
Drumul dinspre politica europeană spre cea internă pare mai degrabă o traiectorie împotriva curentului. Comisia Juncker, numită “cea mai politizată Comisie Europeană din istorie”, include nu mai puţin de trei foşti prim-miniştri şi doi foşti vicepremieri, asta fără a-l include pe Jean-Claude Juncker însuşi, cel mai longeviv premier al unui stat european postbelic. Juncker a fost prim-ministru al Luxemburgului din 1995 până în 2013, ocupând în acelaşi timp şi funcţia de ministru de Finanţe între 1989 şi 2009.
Din comisia Juncker mai face parte şi Andrus Ansip, fost prim-ministru al Estoniei între 2005 şi 2014, dar şi Jyrki Katainen, fost şef al Guvernului finlandez în perioada 2011-2014.
De asemenea, Valdis Dombrovskis, fost premier al Letoniei, este acum comisarul european pentru dialog social. Un caz special este cel al Alenkăi Bratusek, fost prim-ministru al Sloveniei între 2013 şi 2014, numită în Comisie, dar respinsă la vot.
Funcţia de comisar european poate fi o nouă trambulină pentru ambiţiile politicienilor români
Un detaliu care trebuie reţinut după numirea lui Cioloş este că funcţia de comisar european poate fi o nouă trambulină pentru ambiţiile politicienilor români. Până acum, existau două funcţii politice consacrate pentru pregătirea candidaturii la Preşedinţie sau a numirii la conducerea Guvernului: cea de Primar General (cu exemplele Victor Ciorbea, Traian Băsescu sau Sorin Oprescu) sau cea de ministru de Externe (cu exemplele Adrian Năstase, Mircea Geoană sau Mihai Răzan Ungureanu).
Clasa politică românească o descoperă acum pe cea de-a treia - cea de comisar european. Iar judecând după lipsa acută de figuri credibile la vârful PSD-ului, nu putem să nu ne punem întrebarea: i-a dat Iohannis idei lui Dragnea? Se pregăteşte Corina Creţu pentru o candidatură la funcţia de Preşedinte sau premier? Răspunsul îl vom avea în 2018, dar ipoteza de lucru există probabil deja în laboratorele din Kiseleff.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.