Nici Polonia, nici Ungaria. Doar România

Foto: Guliver Getty Images

Există voci în societatea românească pentru care asocierea cu Polonia și Ungaria actuale este o onoare, prin asocierea la refuzul dominației Bruxelles-ului, al regulilor și valorilor democrației liberale, considerată prea intruzivă în treburile interne.

Aceste voci uită însă câteva lucruri simple: mai întâi, că nici Polonia și nici Ungaria nu sunt conduse de analfabeți și de infractori de drept comun. Apoi, că în niciuna din aceste societăți, în ciuda imenselor mașinării de manipulare, sărăcia nu este atât de cruntă pe cât este în Vaslui, Teleorman sau Olt, iar populația nu a fost alungată cu atâta ură din țară. Şi, mai ales, uită că și polonezii și ungurii au avut în istoria recentă curajul să se ridice împotriva unor dictaturi monstruoase, prin mobilizări de masă, prin luptă directă și prin sacrificii masive. Motiv pentru care aceste popoare pot accepta mult, pot accepta falși lideri carismatici precum Orban sau bufoni precum Kaczynski, dar nu pot accepta să fie umilite în drepturile lor elementare. De aceea cred că și de această dată, seducția iliberalismului va lua sfârșit în clipa în care frenezia mândriei de a fi ungur sau polonez se va însoți de pierderi de drepturi și libertăți.

Şi mai cred că aceste popoare se vor ridica din nou și își vor apăra valorile cu prețul vieții, dacă va fi nevoie. Polonezii și ungurii sunt prea orgolioși pentru a accepta să fie conduși de oameni ca Dragnea, Dăncilă, Daea sau Carmen Dan. Ungurii au început să se revolte împotriva unei legi care le afectează dreptul la muncă și nu dau semne ca ar ceda. Puterea poloneză a negociat întotdeauna de pe alte baze cu Bruxelles, iar când a înțeles gravitatea situației în care se află a făcut pași înapoi.

În România însă puterea merge înainte, neclintită, doborând redută după redută în lupta ei cu statul de drept, cu democrația, cu libertățile și drepturile omului, cu decența sau cu competența. Alături de ea, în destructurarea în profunzime și pe termen lung a societății merge un uriaș aparat de stat și funcționăresc, cumpărat, mituit, care a acceptat cu veselie botnița pe gură pentru un salariu mai mare și pentru vouchere de vacanță. Alături de ea se află acum tot mai multe instituții ale statului (Curtea Constituțională, CSM, Avocatul Poporului, CNA, ANI, CNCD, ANAF etc. etc...), obligate să-și anuleze rolul social una după alta pentru a ajuta câțiva pungași să scape de închisoare.

Cu o mână de răzvrătiți, izolați într-o piață și pe facebook prin zidurile groase ale lipsei de solidaritate, batjocoriți de televiziuni, de deformatori de opinie plătiți indecent din bani publici – cu acești câțiva răzvrătiți într-un ocean de indiferență mută a celor săraci, dar și a celor scăpătați, va fi foarte greu să se ajungă la condițiile unei schimbări durabile care să îngăduie reconstruirea instituțiilor și a valorilor, a încrederii reciproce și a demnității colective.

Riscăm în felul acesta să ne târâm încă ani mulți la coada Europei, singuri și disprețuiți de vecini, fără drumuri, fără trenuri, fără oameni deștepți la conducerea țării, privind cu invidie și neputință spre Ungaria sau Polonia, care între timp nu doar că vor fi înghițit toate finanțările europene pentru dezvoltarea infrastructurilor, a orașelor și satelor, ci își vor fi rezolvat și problemele politice alungând de la putere propagandiștii și păstrând oamenii competenți. Iar puterea de la București și slujitorii ei vor continua să vadă comploturi peste tot, și la Bruxelles, dar și la Budapesta, în online și în offline, oriunde sunt dușmani care nu ne lasă pe noi, grădină a Maicii Domnului, să ne dezvoltăm tradițional și autentic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp