O femeie de 22 de ani, însărcinată, a fost ucisă cu brutalitate în plină stradă. Cu un topor. În cap. În fața copiilor ei. În fața propriei mame. Agresorul a plecat. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost reținut abia mai târziu. Dar, pentru ea, era mult prea târziu.
Tânăra ceruse ajutor. Se mutase pentru a scăpa de agresor. Dimineața, poliția fusese deja sesizată. A fost acolo. A plecat fără să intervină. Martorii sunt clari: „Dacă îl luau de dimineață, nu se întâmpla.”
Acesta este al 26-lea femicid înregistrat în România în 2025. Și suntem abia la jumătatea anului.
Femicidul nu este o întâmplare. Este rezultatul unui sistem care refuză să vadă, să audă, să acționeze. Trăim într-o țară în care fetele și femeile mor sub ochii noștri. Nu din greșeală. Ci pentru că atunci când au avut curajul să ceară ajutor, nu li s-a oferit, ci au primit stigmatizare, discriminare, lipsă de înțelegere și de empatie.
Trăim într-o țară în care „a plecat de acasă” este considerat suficient pentru a garanta protecția unei victime. Dar nu este. De cele mai multe ori, momentul separării este cel mai periculos.
Și totuși, poliția nu e pregătită. Justiția întârzie. Asistența socială e subfinanțată. Iar statul tace.
În urmă cu doar două săptămâni, peste 5.000 de oameni au ieșit în stradă în București cerând măsuri reale pentru siguranța femeilor. Cerând ca aceste crime să nu mai fie tratate ca statistici, ci ca urgențe naționale.
Nu s-a schimbat nimic. Autoritățile au întârziat, din nou, până când a fost prea târziu.
Violența domestică în România este un fenomen omniprezent, cu efecte devastatoare pentru victime, care se confruntă cu discriminare, stigmatizare și sprijin insuficient din partea autorităților.
Iată o prezentare detaliată pe aceste dimensiuni:
Cifre și amploare
- În primele trei luni din 2025, poliția a intervenit în 29.362 de cazuri de violență domestică și a emis 2.784 ordine de protecție provizorii (aproximativ 975/lună) (evz.ro).
- În aceeași perioadă, infracțiunile detectate (lovire, amenințare) au scăzut cu 13%, de la 13.628 la 11.859, iar nerespectarea ordinelor de protecție cu 14%, semn că intervențiile au totuși un impact (evz.ro).
- România se află pe locul 4 în UE după prevalența violenței în familie, cu peste 130.000 de intervenții în 2024, din care aproape 11.000 victime minore (libertatea.ro).
- Din 2004 în 2011, aproximativ 800 de persoane au fost omorâte în contexte domestice (en.wikipedia.org).
Discriminare și stigmatizare
- Atitudinile de victim blaming persistă: în 2013, aproape 31% dintre români susțineau că femeile „și-au căutat-o” dacă au fost lovite; 58 % atribuiau violența „comportamentului provocator al femeii” (en.wikipedia.org).
- Fetelor și femeilor li se atribuie adesea responsabilitatea pentru agresiuni, ceea ce contribuie la tăcerea și izolarea victimelor (anes.gov.ro).
- Cazuri examinate de CEDO (ex. Bălșan v. România, P v. România) arată că poliția și procurorii au fost adesea pasivi, n-au oferit protecție adecvată și nu au urmărit dimensiunea de gen a agresiunilor (avocatnet.ro).
Lipsa sprijinului și răspunsul autorităților
- Raportul GREVIO (2022) recunoaște progrese legislative (Legea 217/2003 + modificări, ordine de protecție, recunoaștere a violenței cibernetice), dar subliniază lacune majore: date fragmentate, implementare neuniformă, resurse insuficiente și nu există recunoaștere clară a dimensiunii de gen (anes.gov.ro).
- Poliția raportează intervenții, dar adesea evaluările de risc sunt superficiale, iar prevederile legii nu sunt aplicate cu eficiență, victimele se pot simți dezamăgite sau reticențe în a mai sesiza repetat (anes.gov.ro).
- Serviciile de sprijin (centre, consiliere psihologică/juridică, refugii) sunt insuficiente și slab finanțate; ONG-urile sunt marginalizate și nu primesc finanțare stabilă din surse publice (rm.coe.int).
Discriminare intersecțională
Discriminarea se intensifică în cazul femeilor din comunități vulnerabile (romi, rural, persoane cu dizabilități). De aici rezultă risc sporit și acces limitat la servicii, iar autoritățile au obligația să răspundă specific acestor categorii .
Pași necesari pentru schimbare:
1. Autentificarea violenței de gen în legislație și proceduri.
2. Colectare integrată de date - la poliție, justiție, sănătate, centralizate, pentru monitorizare și politici bazate pe dovezi.
3. Finanțare publică adecvată a infrastructurii de sprijin - adăposturi, linii telefonice, consiliere, formare specializată.
4. Implicare constantă a ONG-urilor și dezvoltarea de protocoale clare de colaborare cu autoritățile.
5. Campanii publice pentru combaterea stigmatizării și victim blaming-ului.
6. Formarea profesională a polițiștilor, procurorilor și personalului medical, pentru recunoașterea și intervenția eficientă.
Violența domestică în România nu este doar o problemă legală, ci și socială: discriminarea și stigmatizarea împiedică victimele să caute ajutor, iar autoritățile răspund ineficient. Deși există fundament legislativ, implementarea slabă, finanțarea precară și lipsa voinței politice blochează schimbarea. Pentru un impact real, este nevoie de acțiune multisectorială, cu implicarea comunității, ONG-urilor și susținere publică neechivocă.
De ce se întâmplă aceste crime? Pentru că sistemul este construit să le ignore.
- Nu avem evaluări de risc obligatorii în cazurile de violență domestică, deși sunt recomandate de standardele internaționale.
- Nu avem un registru oficial al femicidelor. Crimele împotriva femeilor sunt ascunse în statistici generale.
- Nu avem educație despre consimțământ și egalitate de gen în școli, ceea ce perpetuează cultura violenței și a dominației masculine.
- Nu avem formare constantă și obligatorie pentru polițiști, judecători, procurori sau medici care intră în contact cu victime.
- Nu avem sprijin psihologic și financiar real pentru femeile care vor să plece din relații abuzive.
- Nu avem o legislație care să permită depunerea plângerilor oricând, fără ca victimele să fie forțate să acționeze în termene absurde.
- Centrul Filia, și nu numai, a acționat și acționează în acest sens. Iar mesajul este foarte clar:
- Nu mai vrem compasiune de formă. Nu mai vrem „regrete” și „dosare în curs”. Vrem acțiune.
Cerem:
1.Evaluarea riscului - obligatorie în toate cazurile de violență domestică, la poliție, la parchet și în instanță.
2. Finanțarea reală și susținută a centrelor pentru victime, precum și a programelor de reeducare pentru agresori.
3. Formare profesională continuă și obligatorie în violență de gen pentru toți actorii implicați: poliție, justiție, sănătate, educație.
4. Date centralizate și publice despre femicide și alte forme de violență de gen.
5. Investigații rapide și soluționarea cauzelor într-un termen realist și rezonabil.
6. Dreptul victimelor de a face plângere penală oricând, fără termen de prescripție.
7. Educație obligatorie despre consimțământ, egalitate de gen și relații sănătoase, din ciclul primar până la universitate, inclusiv.
8. Consultarea organizațiilor feministe și a experților independenți în toate politicile publice privind violența împotriva femeilor.
Nu mai putem trăi într-o societate în care viața unei femei depinde de noroc sau de bunăvoința unui agent de poliție. Femeile au dreptul la viață, la siguranță, la respect. Iar statul are datoria legală și morală să le apere.
Cine nu face nimic este complice. Cine ignoră, consimte.
- Semnează petiția: PETIȚIE: Cerem anchetă urgentă privind plângerile Teodorei Marcu – Centrul FILIA
- Ridică vocea.
- Refuză să taci.
Pentru cele care nu mai sunt. Pentru cele care vor să trăiască.
Niciuna înfrântă. Niciuna uitată. Niciuna mai puțin.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Unde este sociatatea civila care sa iasa cu zecile de mii in toate centrele marilor orase pt a protesta fata de indolenta autoritatilor si, mai ales, a noastra, a tuturor ?
Moartea acestor femei transcende toata polemica inutila politica din ultimele 6 luni ( oricum, nimic nu se va schimba intr-o societate din ce in ce mai tiganizata si mai inculta, in care servilismul a fost ridicat la rang de virtute nationala )
Cine naiba credeti ca citeste rahatul asta de platforma ?
Pe Tik Tok sa rasune goarna !
cati barbati au murit ucisi in 2025 vs cate femei au fost ucise?
dar daca o femeie e ucisa e dintr-o data ceva mega gresit, daca un barbat e ucis e acceptat sa zici ca si-a cautat-o
După 135 de ani de la moartea lui Creangă (care era adeptul acestui „principiu”!) se mai găsesc destui bărbați în România anului 2025 ce cred că femeia e un „cățel” pe care îl mângâi când ești în toane bune și îi tragi un șut peste bot când ești supărat.
Violența conjugală e un subiect fierbinte în societatea noastră, dar toți îl ocolesc în „virtutea” faptului că o palmă trasă la supărare pe obrazul nevestei nu e capăt de lume. Și uite-așa, după palmă urmează pumnul și-apoi cuțitul sau securea...
Ca bărbat am o singură nedumerire: cum naiba să dai cu pumnul în gura pe care ai sărutat-o?
Un alt exemplu flagrant ce merită cercetat jurnalistic e dat de instituții ale statului care (punând diagnostic ADHD) îndoapă adolescenții cu pastile ca să-și asigure liniștea. De fapt așa-zisul ADHD-ist e un simplu adolescent ajuns la pubertate, cu nevoi fiziologice. Oare un băiat adolescent tratat așa - oneros medicamentos - ce fel de adult va ajunge?
Nu pricep nici să-mi dai cu paru'-n căpățână...
Dacă statul nu ar impozita în mod aberant salariul minim și nu ar forța creșterea salariului minim (de fapt dacă nu s-ar mai implica în viețile oamenilor decât ca protector), ar fi mai mulți bărbați cu venituri ce i-ar face atractivi pentru femei și nu ar mai exista atâta violență. Violența e dată de faptul că bărbatul a deveni (prin politicile statelor) vulnerabil, neadaptat și looser. Asta a scos la suprafață comportamentul primitiv. Mai sunt multe aspecte de discutat ce țin de educație, de faptul că "așchia nu sare departe de trunchi". Sau că lumea devine tot mai conflictuală de când filmul (ce are conflictul ca ingredient principal) a luat locul cărților. Ar fi interesant de văzut conversațiile de dinaintea datului în cap pentru a trage concluzii pentru fiecare caz în parte...
După spusele dumitale, orice relație dintre bărbat și femeie e dependentă de câștigul salarial. Adică, dacă ai bani pe nenumărate ai și femei cât cuprinde...
Înrebarea firească e unde mai încape iubirea într-o lume plină de ură?
Dacă continuă fenomenul prin care femeia nu poate găsi siguranță alături de bărbat, natalitatea va scădea vertiginos.
Dovada că bărbatul a devenit vulnerabil:
The rate of suicide among men is significantly higher than among women in Romania:
Suicide mortality for men stood at 13.9 per 100,000 in 2016. In contrast, the suicide mortality rate for Romanian women was 2.4 per 100,000.