Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
În diverse locuri din lume se proiectează, de ceva timp încoace, spații de joacă inovatoare, care încurajează explorarea biodiversității în rândul copiilor sau încorporează principii specifice unor filosofii precum „biofilia” - o teorie care susține că ființele umane au o conexiune înnăscută cu natura, indispensabilă unei vieți pline de sens și echilibrate.
Am să o spun din prima, negru pe alb: în acest context, în care planificatorii urbani și designerii de „playgrounds” au început să creeze spații experimentale menite să funcționeze ca niște situri biofilice, în România noi îi tot dăm înainte cu idei învechite, ba chiar dăunătoare atât mediului, cât și organismului uman.
Locurile de joacă din orașele noastre sunt pline de atotprezentul plastic din China, fiind, în general, construite din materiale prea puțin prietenoase cu mediul, cu un design previzibil și lipsit de imaginație.
Deunăzi, citeam pe blogul unei colege despre unele spații de joacă din Tokio, unde copiii taie lemne, fac focul și coc cartofi, se scaldă în butoaie cu apă, se dau în leagăne făcute din frânghii, stau în cort, experimentează cu diverse materiale și texturi.
Din punctul meu de vedere este absolut normal ca un spațiu de joacă să găzduiască o multitudine de experiențe și să le permită copiilor să interacționeze, să jongleze, să asambleze diverse materiale, contribuind astfel, din plin, la dezvoltarea capacităților cognitive ale celor mici.
Tendințe la nivel global
Nu îmi doresc ca acest articol să fie construit pe baza unei antiteze de tipul „ce bine e la ei și ce rău e la noi”, însă cred că e cazul să ne punem la curent cu tendințele și inovațiile care au apărut (demult) pe glob, să discutăm despre calitatea spațiilor urbane de joacă din România, dar mai ales să generăm dezbatere publică despre cum ar putea ele să fie mai reușite, mai incluzive, mai bine gândite, mai adecvate nevoilor comunității.
Așa cum văd eu lucrurile, un loc de joacă ar trebui proiectat astfel încât să îi încurajeze pe copii să exploreze într-un mod interactiv și creativ, conectându-i în același timp cu natura.
La nivel global, tendința este de integrare a mediului natural în mediul construit, inclusiv în ceea ce privește spațiile de joacă urbane. Se vorbește despre „urbanism biomorf” sau „biourbanism”, în cadrul cărora natura are cel mai important rol, iar proiectarea/dezvoltarea se fac în relație cu ecologia, cu mediul înconjurător, ba chiar dictate de acestea.
Prin naturalizarea spațiilor de joacă urbane se pot genera multiple beneficii:
- diversificarea comportamentelor copiilor și încurajarea celor active;
- mai multe opțiuni de joacă și explorare;
- reconectarea cu natura;
- experiențe mai bogate și mai plăcute de petrecere a timpului liber în familie.
O altă tendință contemporană este de a se încuraja joaca multigenerațională, prin (re)considerarea nevoilor tuturor membrilor unei comunități. Joaca poate fi rezervată și adulților, nu doar copiilor, iar într-un ”playground” cu funcțiuni mixte fiecare poate găsi un mod plăcut de a-și petrece timpul.
O altă tendință contemporană este de a se încuraja joaca multigenerațională, prin (re)considerarea nevoilor tuturor membrilor unei comunități. Joaca poate fi rezervată și adulților, nu doar copiilor, iar într-un „playground” cu funcțiuni mixte fiecare poate găsi un mod plăcut de a-și petrece timpul.
Din nou, rezultă numai câștiguri dintr-un astfel de mod de a privi/ proiecta spațiile:
- mai bună coeziune familială (cei mari se joacă împreună cu cei mici);
- beneficii psihologice sporite (o stare de spirit mai bună);
- beneficii legate de sănătate.
Nu în ultimul rând, este necesar ca spațiile de joacă să fie optimizate pentru copiii cu dizabilități, în paralel cu promovarea unor programe publice de educație adresate publicului larg, cu privire la acest subiect. Astfel, am putea evita situații triste și inumane, despre care am auzit adeseori, în care, atunci când într-un parc apar un părinte și copilul său cu dizabilități, în jurul lor se creează brusc un gol intenționat.
Spațiile de joacă naturalizate
Revenind la subiectul spațiilor de joacă „naturalizate”, se poate spune că acestea contribuie din plin la stimularea explorării în aer liber și la crearea unui stil de viață sănătos. O mulțime de studii apărute în ultimii ani recunosc importanța jocului în aer liber și în natură, pentru o dezvoltare armonioasă și sănătoasă a copiilor.
Din păcate, așa cum deja au remarcat și alți gânditori sau observatori ai vieții sociale din prezent, timpul petrecut în natură și în aer liber a scăzut dramatic. Acest lucru a devenit cu atât mai pregnant în mediul urban. Acum câteva generații, statul în natură și explorarea în aer liber erau fenomene de la sine înțelese și practicate la scară largă.
În ziua de azi, lucrurile s-au schimbat, destul de radical. Prin urmare, am ajuns în acel punct în care trebuie să re(învățăm) să ne (re)conectăm cu natura și să îi dăm voie să coexiste alături de noi, mai ales în mediile urbane. Este și va fi foarte important să le facilităm copiilor accesul la natură, să le insuflăm de mici dragostea și respectul față de tot ceea ce este viu.
Așa cum spuneam, politicile moderne de urbanism din diverse locuri ale lumii au început să susțină din ce în ce mai mult încorporarea naturii în mediul urban, în loc de „împingerea” acesteia la periferii sau în zone peri-urbane.
„Naturalizarea” spațiilor de joacă reprezintă o soluție în acest sens. Spațiile de joacă naturalizate devin mai atractive, atât pentru copii cât și pentru adulți. Au un aspect estetic îmbunătățit, creează comfort, umbră, produc relaxare și stimulează o atmosferă socială pozitivă. Astfel, ele pot deveni adevărate nuclee sociale, frecvent folosite de către membrii unei comunități. Per ansamblu, spațiile de joacă bine configurate cresc gradul de atractivitate și conectivitate al unui cartier.
Naturalizarea spațiilor de joacă nu înseamnă doar utilizarea în design a unor materiale prietenoase cu mediul, ci și coexistența elementelor propriu-zise din natură: copaci, apă, stufăriș etc.
Mai multe detalii și exemple de spații naturalizate de joacă se pot vedea aici.
Învățăm să ne reîmprietenim cu natura, chiar și în orașe. Care sunt pașii?
În țări precum SUA și Canada există mișcări sociale grassroots care susțin conectarea copiilor cu natura, dar și politici publice coerente și granturi care susțin acest lucru sau inițiative legislative care acordă atenție spațiilor cotidiene unde copii își petrec timpul, inclusiv celor de joacă.
Pe blogul meu promovez în mod frecvent subiecte legate de conectarea copiilor cu natura, joacă, orașe și explorare urbană. Pe termen lung, îmi doresc să contribui la propagarea unor mișcări sociale similare și în România, să creez resurse utile, să aduc perspective, know-how și consultanță în domeniu, adresate celor care vor intenționa să ia în serios astfel de subiecte, la un moment dat.
În ceea ce privește Bucureștiul, principalul centru urban al țării, mă întreb dacă există o analiză serioasă a spațiilor de joacă. Care sunt tendințele, materialele de construcție utilizate, modurile în care copiii relaționează cu spațiul și mai ales impactul pe care aceste locuri îl au asupra dezvoltării copiilor sau asupra comunităților, dincolo de simpla petrecere a timpului? Ce principii stau la baza luării deciziilor de către autorități, atunci când amenajează locuri de joacă? Există vreo strategie în acest sens? Se lucrează interdisciplinar, în echipe alcătuite din arhitecți, designeri urbani, peisagiști, pedagogi, antropologi, copii, sau pur și simplu se bifează rapid nevoia de a avea spații de joacă, în paralel cu necesitatea de a cheltui banii publici și de a răspunde unor interese financiaro-comerciale?
Sunt tot atâtea întrebări care ar trebui să genereze dezbateri publice, cu scopul de a ne repoziționa vizavi de tot ceea ce înseamnă spații de joacă și de a propune perspective noi.
Avem nevoie de spații care să îi ajute pe copii să își dezvolte abilitățile sociale, motricitatea, creativitatea, capacitățile cognitive, curajul și cunoașterea de sine. Totodată, avem nevoie de spații calitative, gândite și proiectate pe baza unor cercetări interdisciplinare anterioare. Spațiile de joacă trebuie redefinite luând în calcul conservarea și regenerarea naturii în oraș, principiul multigenerațional și cel al inclusivității sociale, îndepliniriea diverselor nevoi ale comunităților urbane
Ultimul meu articol, care a fost despre orașe prietenoase cu copiii, a reușit să genereze o dezbatere publică pe subiectul respectiv, organizată de un partid politic.
Sper că și articolul de față va funcționa ca un nou trigger, contribuind la punerea și dezvoltarea subiectului pe agendele publice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.