(Foto: Guliver/Getty Images)
(1)Nivelul de trai crește în momentul de față, sacrificând bunăstarea generațiilor viitoare, deoarece salariile sunt majorate pe deficit fiscal și datorie (în sectorul public cu +26% la cheltuieli cu personal și +15% la ajutoare sociale) și mult peste avansul productivității (în sectorul privat +13% ), ceea ce alimentează creșterea inflației, dobânzilor și deprecierea monedei naționale (măsurile populiste lovesc întotdeauna în cei săraci). Plata sectorului public relativ la salariul mediu din sectorul privat în România este deja la maximul din Europa. În sectorul public avem o problemă și cu polarizarea extremelor (supra-angajare în unele instituții, cuplată cu lipsa resurelor suficiente în alte instituții precum ANAF);
(2) salariul minim pe economie crește agresiv și impredictibil, companiile sunt bulversate, se încurajează munca / plata la negru deoarece capitalul este taxat foarte puțin (dividendele sunt taxate 5%, iar salariile reale sunt plătite "în mână"). Ponderea salariului minim în salariul mediu a crescut de la 27% (2007) la 42% (2017), iar companiile gestionează foarte greu aceste presiuni de creștere a costurilor;
(3) inflația (+5%), creșterea dobânzilor (triplarea ROBOR cu maturitate la 3 luni în ultimul an), scumpirea combustibilului (+35% în ultimul an), scumpirea imobiliarelor (+42% în ultimii trei ani), extinderea maturității creditelor contractate (55% din creditele acordate populației sunt pentru imobiliare), vulnerabilizarea companiilor (pierderea independenței financiare din cauza decapitalizării, îndatorării în creștere și capitalului de lucru negativ) - toate acestea erodează încrederea consumatorului. Astfel, ritmul de creștere a consumului privat va decelera, punând presiune pe creșterea PIB și, implicit, asupra veniturilor publice;
(4) toate aceste măsuri lovesc cel mai puternic în microîntreprinderi, care sunt cele mai vulnerabile în contextul presiunilor mai sus amintite. 94% din companiile active în România sunt microîntreprinderi, și acestea înregistrează o îndatorare foarte ridicată (91%), un venit / angajat stabil la 0,11-0,12 milioane RON în ultimul deceniu, dar salariul mediu nominal a crescut cu aproape 60% în ultimii zece ani;
(5) Investițiile publice și private sunt la minimul ultimului deceniu, iar acest barometru al bunăstării viitoare arată foarte prost (limitează potențialul de creștere economică pe viitor);
(6) pensiile publice nu pot crește semnificativ într-un timp scurt fără îndatorarea generațiilor viitoare. Sporul natural negativ (-350.000 români în ultimii 5 ani), proiecțiile demografice dezastruoase (17,5 mil români în 2040 comparativ cu 23 mil în 1990 indică cea mai rapidă scădere a populației din lume! Tindem către 0,92 pensionari la fiecare angajat cu carte de muncă în 2050) și emigrarea accelerată (paradoxal, în 2017 emigrarea românilor a fost a doua din lume, într-un an în care salariile au crescut cel mai mult) indică faptul că sistemul actual public de pensii nu este sustenabil pe termen lung. Singurul mecanism sănătos este încurajarea dezvoltării Pilonului II de pensii private;
(7) Să ne înțelegem clar. Sunt de acord că nivelul actual al salariului minim și al pensiilor nu asigură un trai decent, dar aici nu este vorba despre ce cred eu, ci despre ce poate economia să ofere! Creșterea salariilor ar trebuie să fie o rezultantă indirectă a altor măsuri (investiții în infrastructură, educație, sănătate, lupta împotriva corupției și depolitizarea instituțiilor statului, restructurarea masivă a companiilor publice falimentare, creșterea absorbției fondurilor europene, încurajarea antreprenoriatului și dezvoltarea IMM-urilor). Doar așa putem să obținem o dezvoltare pe termen scurt, care nu sacrifică bunăstarea generațiilor viitoare!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. E adevărat că e deficit fiscal dar o mare parte din deficit este alocat completării de la bugetul de stat a bugetului de asigurări sociale ( adică pensii) , ce le facem foștilor salariați din comunism cărora li se spunea să strângă cureaua pentru viitorul luminos,acum le spunem să reducă și pensia de mizerie pentru nepoți ? Apoi să fim serioși salariile din sectorul de stat au determinat și ușoara creștere a celor din sectorul privat altfel dacă populația aptă de muncă nu emigra sau nu căuta un job la stat salariile din privat rămâneau înghețate ( un patron în perioade de boom își schimbă mai des BMW-ul sau postează din Bali sau Maldive și nici în ruptul capului nu transferă ceva și salariaților ( doar dacă e forțat de piața muncii , care a fost influențată de salariile de la stat sau de emigrări)
2.Salariul minim pe economie e normal să crească (măcar la fel de repede ca facturile la utilități sau la alimentele de bază , țin se le reamintesc celor indignați că în Germania salariul minim net e de 900 euro/lună ( ăia cum or putea face fața ? Și acolo impozitele/muncă sunt de cca 50 % .Ceea ce e anormal e că la noi cca 70 % din salariile din privat sunt minimul / economie ceea ce spune multe despre comportamentul angajatorilor autohtoni ( media pe țară e salvată doar prin contribuția sectorului public).
3.Inflația e adevărat destul de mare dar asta e și rezultatul mentalității și culturii organizaționale românești ( majoritatea actorilor economici au preferat la creșterea salariilor să mărească prețul pentru că nu-i așa e mai ușor și mai simplu decât să depui efort să reduci impactul pe termen lung prin metode moderne de management și inovare și să rămâi competitiv.
4.Microintreprinderile sunt întradevăr vulnerabile dar nu din cauza creșterii salariilor ci mai ales din lipsa de experiență antreprenorială și a mediului economic turbulent ( aici ar fi de căutat mai degrabă la cifra lor de afaceri decât la costul salarial) iar îndatorarea ridicată e determinată de lipsa capitalului și a stagnării vânzărilor decât de creșterea salariului nominal ( am convingerea ca 99 % din aceste microintreprinderi au mărit instant prețul produselor/serviciilor lor determinând scăderea vânzărilor în condițiile în care a crescut consumul.
5. Investițiile publice sunt mici e adevărat dar erau mici sau parazitate de corupție și când s-au aplicat măsuri de dreapta (reducerea cheltuielilor sociale sau administrative și impozite mai mici). În ceea ce privește investițiile private aici nu cred că s-au redus , aș zice din contră ( mai puțin e adevărat în sectorul bancar sau din sectorul energetic unde profiturile record din ultimii 3 ani s-au scurs spre firmele mamă din afara țării prin transferuri neimpozitate ) deci nu s-a regăsit în investiții acest profit record din trecut - deci nici locuri de muncă noi
deși aveau cu ce.
6. Sporul natural e negativ e adevărat dar asta din cauza emigrării sau a numărului redus de nașteri (deh nivelul de trai) și nu putem lăsa pensionarii după o viață de muncă în mizerie nu ? Referitor la pilonul II n-aș fi așa optimist deoarece timp de 30 de ani când era protejat de lege ( încasa o sumă uriașă din fonduri publice pe care știa că o va restitui în 30 de ani ) nu a făcut altceva decât să asigure niște salarii uriașe din comisionul de 2,5 % ( atenție din total sume și nu din câștig) , salarii care au fost singurele real pozitive ( câștig net) , creșterile contributorilor au fost real negative ( 12 % pe 10 ani adică 1,2 % pe an în timp ce euro/ benzina s-au dublat având o creștere de 100 % în 10 ani.
7. Economia le poate oferi pensionarilor și acum un trai decent cu condiția să alocăm resursele ei în mod echilibrat ( de exemplu pensiile speciale nu-și au rostul azi în România , pensiile ar trebui să reflecte ceea ce angajatul a contribuit de-a lungul vieții active , ca să nu mai spun de cumulul de pensii speciale care ar fi un fel de pensie pentru fiecare loc de muncă avut în carieră (SIC). Apoi creșterea salariilor este determinată de raportul cerere/ofertă de muncă și nu de investiții viitoare sau de bunăvoința angajatorilor ( de aia emigrările și sporul natural negativ al populației ) au determinat îngrijorarea patronilor dar românii se trezesc doar când e prea târziu. Câte companii românești ați văzut să aibă implementat un management strategic al forței de muncă sau un management al carierei angajaților ?
Insa, pentru cei care au venituri mici, lucrurile se vad dintr-o cu totul alta perspectiva, mai ales ca oamenii au o singura viata, care ar trebui sa fie traita in mod decent ( ma refer exclusiv la cei care muncesc cinstit, respecta legea si isi platesc impozitele ).
Teoria cu pricolul reprezentat de cresterea salariilor, foarte la moda printre cei care au o leafa indestulatoare, avea un corespondent asemanator si pe vremea comunistilor: pe atunci, regimul comunist indemna populatia sa-si stranga cureaua si sa accepte un nivel de trai scazut pentru ca urmasii nostri sa se bucure mai tarziu de ""viitorul de aur"" pe care il promiteau comunistii.
Astazi, in anul de gratie 2018, o multime de experti in economie ne explica, cu un aer doct, cat de rau si de periculos este ca Statul ( si vrand, dar mai mult ne-vrand si patronul ) sa mareasca amaratul de salariu minim pe economie, ca se duce naibii economia, ca ne periclitam viitorul, etc.
Ceea ce expertii economici nu reusesc sa ne explice este faptul ca cetatenii Romaniei, fie ei salariati, pensionari sau copii, au nevoie ASTAZI de un nivel de trai decent, NU MAINE sau la calendele grecesti; mai ales ca nu e nici criza, nici razboi si nici molima.
Aceiasi experti economici, care ne explica de ce e rau ca sa creasca salariul minim pe economie, nu ne explica insa de ce e bine si e normal ca preturile sa fie la nivel de UE sau, in unele cazuri, chiar mai sus de media celor din UE.