Medicamentul creșterii salariilor este bun, dar doza este prea mare și prea repede. Ne bucurăm acum, dar vom plânge în viitor

(Foto: Guliver/Getty Images)

Cred că medicamentul creșterii salariilor este bun, dar doza este prea mare și prea repede. Ne bucurăm acum, și o să plângem în viitor! Avem venituri mai mari, dar suntem mai săraci (din cauza inflației și dobânzilor în creștere). De asemenea, majorarea salariului minim reprezintă o formă mascată de taxare suplimentară, din cauza creșterii forțate a contribuțiilor și impozitelor plătite (crește baza de impozitare). Argumentele mele pentru efectele negative ale majorării nesustenabile a salariului minim sunt:

- Descurajarea antreprenoriatului din cauza lipsei de predictibilitate (majorările sunt făcute “din pix” și nu au la bază un studiu de impact sau mecanism predictibil de indexare; 

 - Microîntreprinderile (94% din companiile active în România) vor suferi cel mai mult. Pentru acestea, ponderea cheltuielilor cu salariile în totalul veniturilor este de 25%. O majorare cu 8% a salariilor ar duce la creșterea costurilor totale cu încă 2%, în condițiile în care profitul net raportat la cifra de afaceri este de 2,2%. Practic, această măsură ar putea anula întreg profitul microîntreprinderilor din România. Desigur, acest lucru nu se va întâmpla, deoarece măsura încurajează munca la negru. Cum altfel poate rezista o microîntreprindere la aceste șocuri multiple, în condițiile în care cifra de afaceri / angajat a rămas stabilă la 0,11 – 0,12 milioane RON / angajat în fiecare an din ultimul deceniu în cazul microîntreprinderilor, iar salariul mediu pe economie a crescut de la 1700 RON (2007) la 2700 RON (anul 2017) ? Și apoi ne mirăm că România înregistrează cel mai ridicat nivel al economiei subterane din UE și cel mai scăzut nivel al veniturilor publice / PIB în ultimele două decenii.

 - Companiile, în general, suferă din cauza majorării nesustenabile a salariilor. Când spun nesustenabile mă refer la creșterea salariilor peste avansul productivității. Trei repere foarte obiective îmi indică acest lucru: 

[1] ponderea salariului minim în salariul mediu a crescut de la 27% (anul 2007) la 42% (anul 2018) și va ajunge probabil la 45% în anul 2019, mult peste țări precum Polonia sau Ungaria (unde nu depășește 35%). Salariul mediu (care reflectă capacitatea mediului de afaceri de a plăti munca) a crescut mai lent decât salariul minim (impus cu forța prin lege) ; 

[2] pentru a rezista la creșterea salariilor, foarte multe companii au majorat prețurile, care se văd în creșterea inflației la peste 5% (cel mai ridicat nivel din UE); 

[3] creșterea foarte rapidă a salariilor a contribuit la avansul consumului cu aproape 10% anul trecut și 5%-7% anul acesta. Companiile active în România nu au putut capta la potențialul maxim avansul consumului (deoarece nu au făcut investițiile necesare în contextul unui cadru fiscal impredictibil), iar excesul de cerere s-a dus în importuri. Toate acestea se văd în deficitul comercial în creștere (record al ultimului deceniu), deprecierea monedei naționale și creșterea dobânzilor (ROBOR cu maturitate 3 luni s-a triplat); 

 - Mergând mai departe pe firul logic, creșterea nesustenabilă a salariilor ne-a făcut mai săraci. Sunt convins că foarte multe gospodarii văd cum venitul lor disponibil scade. Practic, după acoperirea cheltuielilor de trai și plata ratelor la bancă, puterea de cumpărare a banilor rămași scade, iar economiile sunt erodate de inflație;

 - Majorarea nejustificată a salariului minim duce la creșterea șomajului în rândul tinerilor, care nu arată o creștere a abilităților practice, a cunoștințelor sau a productivității. Astfel, doar România și Grecia înregistrează un șomaj aproape de 25% în rândul tinerilor sub 25 de ani; 

 - Majorarea salariului minim pe economie a fost realizată consecutiv de 15 ori în ultimii 10 ani, a lovit cel mai mult în microîntreprinderi și a alimentat accelerarea fenomenului de polarizare. Astfel, microîntreprinderile reprezintă 94% din totalul firmelor active în România, dar concentrează doar 14% din venituri, comparativ cu 26% acum 10 ani. Pătura de mijloc se subțiază, antreprenoriatul este descurajat, ceea ce scade capacitatea mediului de afaceri de a absorbi șocurile negative din următoarea recesiune;

 - Creșterea salariilor în sectorul public poate fi ajustată în recesiune prin tăierea salariilor sau reducerea locurilor de muncă. Dar ce facem cu salariul minim în cazul microîntreprinderilor? Istoria României ne arată că salariul minim pe economie nu a fost ajustat negativ niciodată în perioade de recesiune. Practic, microîntreprinderile au deja foarte puțini salariați (3 din 4 firme au maxim 2 angajați), nu pot efectua disponibilizări , iar creșterea salariului minim pe economie duce la ridicarea bazei cheltuielilor fixe. Astfel, acestea devin foarte vulnerabile pe timp de recesiune, pot intra în insolvență și propagă un șoc negativ partenerilor de afaceri (furnizori, bănci) care suferă pierderi financiare importante (amplificarea exponențială a riscului sistemic prin efectul de contagiune).

Așa cum am început, închid prin concluzia principală: cred că medicamentul creșterii salariilor este bun, dar doza este prea mare și prea repede. Ne bucurăm acum, și o să plângem în viitor, poate chiar cel apropiat! Lumea își dorește “să trăiască mai bine” decât își permite economia să ofere! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp