Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Medicamentul creșterii salariilor este bun, dar doza este prea mare și prea repede. Ne bucurăm acum, dar vom plânge în viitor

salarii - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

Cred că medicamentul creșterii salariilor este bun, dar doza este prea mare și prea repede. Ne bucurăm acum, și o să plângem în viitor! Avem venituri mai mari, dar suntem mai săraci (din cauza inflației și dobânzilor în creștere). De asemenea, majorarea salariului minim reprezintă o formă mascată de taxare suplimentară, din cauza creșterii forțate a contribuțiilor și impozitelor plătite (crește baza de impozitare). Argumentele mele pentru efectele negative ale majorării nesustenabile a salariului minim sunt:

- Descurajarea antreprenoriatului din cauza lipsei de predictibilitate (majorările sunt făcute “din pix” și nu au la bază un studiu de impact sau mecanism predictibil de indexare; 

 - Microîntreprinderile (94% din companiile active în România) vor suferi cel mai mult. Pentru acestea, ponderea cheltuielilor cu salariile în totalul veniturilor este de 25%. O majorare cu 8% a salariilor ar duce la creșterea costurilor totale cu încă 2%, în condițiile în care profitul net raportat la cifra de afaceri este de 2,2%. Practic, această măsură ar putea anula întreg profitul microîntreprinderilor din România. Desigur, acest lucru nu se va întâmpla, deoarece măsura încurajează munca la negru. Cum altfel poate rezista o microîntreprindere la aceste șocuri multiple, în condițiile în care cifra de afaceri / angajat a rămas stabilă la 0,11 – 0,12 milioane RON / angajat în fiecare an din ultimul deceniu în cazul microîntreprinderilor, iar salariul mediu pe economie a crescut de la 1700 RON (2007) la 2700 RON (anul 2017) ? Și apoi ne mirăm că România înregistrează cel mai ridicat nivel al economiei subterane din UE și cel mai scăzut nivel al veniturilor publice / PIB în ultimele două decenii.

 - Companiile, în general, suferă din cauza majorării nesustenabile a salariilor. Când spun nesustenabile mă refer la creșterea salariilor peste avansul productivității. Trei repere foarte obiective îmi indică acest lucru: 

[1] ponderea salariului minim în salariul mediu a crescut de la 27% (anul 2007) la 42% (anul 2018) și va ajunge probabil la 45% în anul 2019, mult peste țări precum Polonia sau Ungaria (unde nu depășește 35%). Salariul mediu (care reflectă capacitatea mediului de afaceri de a plăti munca) a crescut mai lent decât salariul minim (impus cu forța prin lege) ; 

[2] pentru a rezista la creșterea salariilor, foarte multe companii au majorat prețurile, care se văd în creșterea inflației la peste 5% (cel mai ridicat nivel din UE); 

[3] creșterea foarte rapidă a salariilor a contribuit la avansul consumului cu aproape 10% anul trecut și 5%-7% anul acesta. Companiile active în România nu au putut capta la potențialul maxim avansul consumului (deoarece nu au făcut investițiile necesare în contextul unui cadru fiscal impredictibil), iar excesul de cerere s-a dus în importuri. Toate acestea se văd în deficitul comercial în creștere (record al ultimului deceniu), deprecierea monedei naționale și creșterea dobânzilor (ROBOR cu maturitate 3 luni s-a triplat); 

 - Mergând mai departe pe firul logic, creșterea nesustenabilă a salariilor ne-a făcut mai săraci. Sunt convins că foarte multe gospodarii văd cum venitul lor disponibil scade. Practic, după acoperirea cheltuielilor de trai și plata ratelor la bancă, puterea de cumpărare a banilor rămași scade, iar economiile sunt erodate de inflație;

 - Majorarea nejustificată a salariului minim duce la creșterea șomajului în rândul tinerilor, care nu arată o creștere a abilităților practice, a cunoștințelor sau a productivității. Astfel, doar România și Grecia înregistrează un șomaj aproape de 25% în rândul tinerilor sub 25 de ani; 

 - Majorarea salariului minim pe economie a fost realizată consecutiv de 15 ori în ultimii 10 ani, a lovit cel mai mult în microîntreprinderi și a alimentat accelerarea fenomenului de polarizare. Astfel, microîntreprinderile reprezintă 94% din totalul firmelor active în România, dar concentrează doar 14% din venituri, comparativ cu 26% acum 10 ani. Pătura de mijloc se subțiază, antreprenoriatul este descurajat, ceea ce scade capacitatea mediului de afaceri de a absorbi șocurile negative din următoarea recesiune;

 - Creșterea salariilor în sectorul public poate fi ajustată în recesiune prin tăierea salariilor sau reducerea locurilor de muncă. Dar ce facem cu salariul minim în cazul microîntreprinderilor? Istoria României ne arată că salariul minim pe economie nu a fost ajustat negativ niciodată în perioade de recesiune. Practic, microîntreprinderile au deja foarte puțini salariați (3 din 4 firme au maxim 2 angajați), nu pot efectua disponibilizări , iar creșterea salariului minim pe economie duce la ridicarea bazei cheltuielilor fixe. Astfel, acestea devin foarte vulnerabile pe timp de recesiune, pot intra în insolvență și propagă un șoc negativ partenerilor de afaceri (furnizori, bănci) care suferă pierderi financiare importante (amplificarea exponențială a riscului sistemic prin efectul de contagiune).

Așa cum am început, închid prin concluzia principală: cred că medicamentul creșterii salariilor este bun, dar doza este prea mare și prea repede. Ne bucurăm acum, și o să plângem în viitor, poate chiar cel apropiat! Lumea își dorește “să trăiască mai bine” decât își permite economia să ofere! 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Avem cele mai mici salarii din UE atât ca valoare cât şi ca pondere din cifra de afaceri ,undeva la 35% in condițiile in care media europeană e in jur de 52%. Problema e de structură economică şi capacitate managerială nu salarială. Am mers atâția ani pe ideea ,,competitivității " conform principiului ,,prost dar ieftin" şi plătim nota de plată. Citeam că românii in 2017 au fost cei mai numeroşi emigranți in Germania ,i-am depăşit pe sirieni . E bine.
    • Like 0
  • România rămâne de multă vreme în paradigma acestei spirale inflaţioniste. Statisticile sunt evidente, nu mai trebuie adăugat nimic. Dar mă întreb: Cât timp vom judeca economia doar din perspectiva efectelor unei structuri economice defecte? De ce nu se schimbă ceva? Nu au fost perioade cu expectaţii pozitive pentru antreprenori? Nu au fost perioade cu predictibilitate în formularea unor planuri de afaceri? Eu cred că da. Şi oricât am blama guvernele ce s-au perindat, fie ele de stânga sau de dreapta nu pot să nu remarc că structura economică a ţării se schimbă foarte greu.
    Sunt de acord că atunci când creşte consumul printr-o creştere salarială la noi apar creşteri de preţ, falimente şi creşterea importurilor, care determină deficite de balanţă comercială. Dar de ce apar aceste efecte atât de repede? Pentru că producţia românească nu este competitivă nici măcar la intern, iar la extern vindem ieftin. Importurile acoperă o cerere internă ce nu este satifăcută de producţia internă nici calitativ nici cantitativ, nici sub aspectul preţului. Este normal că întreprinzătorii români nu mai au marje de profit şi închid firma. Dacă noi nu ne vom eficientiza prin încurajarea de investiţii private în tehnologie înaltă şi în educaţie tehnică şi antreprenorială nu vom scăpa din acest cerc vicios, şi vom deveni din ce în ce mai săraci.
    • Like 1
  • Nu comentez despre cresterea salariului in domeniul public, care, in mare parte, in special in administratie, a fost fortata. Dar sa nu uitam ca in Romania, salariile ocupa o pondere de undeva de 35% din PIB -poate ceva mai mult in ultima perioada -, pe cand media UE e undeva la 47%. Ce inseamna ca in Romania, firmele fac in medie un profit mai mare la acelasi nivel de munca. Cresterile salariale din domeniul privat sunt pe deplin justificate: daca nu dai un salariu macar la jumatate de ceea ce primeste acelasi muncitor roman pentru aceeasi munca in Vest, mai bine te lasi de afacere. Iar aceste cresteri fortate de piata muncii, trebuie sa schimbe optica patronilor, care pe partea de cheltuieli de personal s-au bazat pe ieftineala.
    • Like 2
  • Articol pe înțelesul tuturor, felicitări ! Și aș mai adauga un efect : micii antreprenori au mari dificultăți în a gasi forța de muncă în multe domenii unde există concurentă din sectorul public, de exemplu în serviciile de sănătate. Iar salariile pentru slujbele necalificate sau slab calificate din sector, care erau platite în jurul salariului minim (brancardieri, infirmiere, paznici... ) au ajuns foarte scumpe pentru un privat mic. Mulți caută să se angajeze la stat, unde se munceste puțin pe același post, pentru ca nu există supraveghere si presiunea productivității
    • Like 0
    • @ Mario Popesco
      Ce "mici antreprenori" sunt in domeniul sanatatii ?
      Ce "presiune a productivitatii" e pe umerii paznicilor din sectorul privat?
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult