Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Noapte bună, România! Cum am ajuns să strigăm „Jos comunismul!” la 28 de ani de la Revoluție

Funeralii Rege -

(Foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei)

Aşa cum fake news sunt un sinonim pentru minciună, democraţiile iliberale sunt un eufemism pentru dictaturi. Ale incompetenţei, ale corupţiei sau ambele la un loc. Veşti bune anul nou nu aduce.

Chiar dacă în 2018 sărbătorim Centenarul, România are, în forma de astăzi, numai 28 de ani. O ţară tânără, dar îmbătrânită înainte de vreme, sluţită de o clasă politică care a făcut uz şi abuz de putere. Sedusă şi abandonată precum Cenuşăreasa, dar fără şansa de a se putea bucura de un happy ending.

Mai ceva ca-n Star Wars, nu ne-am încheiat conturile cu trecutul (recent). Parchetul emite, anual, un comunicat despre evenimentele din 1989, mai aflăm „detalii picante", dar cam atât. Suntem mereu prinşi între bilanţuri temporare şi nostalgii de moment. 

În acest weekend, la doi paşi de fostul sediu al CC, mii de oameni au strigat "Jos comuniştii!", respectiv "Jos comunismul!", în piaţa care a devenit a Revoluţiei. În acelaşi loc în care o altă generaţie încerca să împiedice instalarea dictaturii roşii.

În loc de o masă rotundă a tranziţiei (cum s-a întâmplat în alte ţări din Europa de Est) am avut parte de un patrulater al morţii, de conspiraţii, minciuni şi demoni transformaţi peste noapte în îngeri.

Tot ceea ce trăim astăzi este o creaţie 100% neaoşă. Nicio forţă ocultă nu ne-a obligat, de exemplu, să găzduim sediul Curţii Constituţionale în aceeaşi clădire cu Parlamentul. Este, dacă vreţi, un conflict de bunăvoinţă. În Germania, de exemplu, sediul Curţii este tocmai în Karlsruhe, adică la o distanţă fizică şi simbolică faţă de alte instituţii federale cu sediul la Berlin.

Constituţia din 1990 (revizuită pe ici, pe colo în 2003) a fost făcută după chipul şi asemănarea Tătucului care a condus România postcomunistă vreme de două mandate şi jumătate. Toate ambiguităţile şi scăpările i se datorează în mare parte. După cum este croit textul fundamental putem să facem distincţia dintre funcţia şi caracterul unui om. Când poţi să proiectezi ce consecinţe vor avea faptele tale ca om de stat peste 10, 20 sau 28 de ani, atunci meriţi un loc în istorie.

Faptul că românii încă strigă "Jos comunismul!" nu ar trebui să ne liniştească. Din contră. Anticomuniştii şi neocomuniştii, (nu atât de antagonişti precum voiau să pară), au o contribuţie însemnată, diferă, poate, doar proporţiile. Dar vina nu se măsoară în metri pătraţi, ci în destine ciuntite, în familii despărţite (de mări şi ţări) în căutarea decenţei pierdute în propria patrie.

Cât despre faptul că am ratat masa rotundă vedem acum că democraţia se câştigă 7 zile din 7. Uitaţi-vă la Polonia, unde a existat o opoziţie puternică împotriva regimului comunist şi o tranziţie fără sânge. Ce se întâmplă astăzi? În dreptul democraţiei liberale s-a strecurat un i. Iar noi, românii, ştim mai bine ca oricine ce greu este să treci de la î din i la â din a.  

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Altfel spus: cum sa numesti revolutie ce s-a intamplat acum 28 de ani daca strigam jos comunismul?
    Ce s-a intamplat in 89?
    Serviciile secrete din URSS si-au dat mana cu SS occidentale si SS din tarile vecine si pe fondul nemultumirii populatiei comunisti-securistii mai tineri au debarcat comunisti-securistii batrani.Dorinta borfasilor ce au preluat puterea de a arata lumii ca in Romania s-a produs o revolutie,ei fiind emanatii,a costat Romania haosul din anii ce au urmat.
    • Like 0
  • "Cum am ajuns să strigăm „Jos comunismul!” la 28 de ani de la Revoluție"
    Am ajuns asa pentru ca au trecut 28 de ani de la lovitura de stat nu de la revolutie !
    Au fost ca lupii : si-au schimbat parul, nu si naravul.
    • Like 0
  • check icon
    Decat Jos Comunismul ! Mai bine s-ar striga Jos Democrația !! Asta de rahat romanesc, născută si violată de mult iubiții nostri politicieni.
    • Like 0
    • @
      Nu jos democratia ! Democratia n-are nici o vina ! E buna !
      Numai c-a fost o palarie cam mare pentru noi.
      Trebuia sa mai asteptam intr-o pseudo-democratie pina cind nivelul de educatie al majoritatii votante ar fi fost suficient de ridicat incit democratia adevarata sa nu ne mai fie o palarie asa de mare.
      O pseudo-democratie ar trebui sa fie un sistem care prezerva drepturile omului , o moralitate acceptabila la nivel european, insa cu anumite restrictii pentru accesul la putere , cu anumite restrictii pentru exercitarea puterii.
      Acest tip de pseudo-democratie ar trebui aplicata si azi poporului roman. Ca vedem unde duce democratia adevarata, de care inca nu sintem pregatiti.
      Mai intii 50-70 de ani de educatie intensiva , de masa, si abia dupa aia liber la democratie adevarata !
      • Like 0
  • HMG check icon
    Superbă ultima idee
    • Like 0
    • @ HMG
      Mda. O metafora draguta. Dar confuzanta. Pentru ca trecerea de la "i" la "a" drept grafie a sunetului din gat nu a fost un pas inainte. Ci inapoi. Asa zice teoria: ca o limba, atunci cand foloseste mai multe semne pentru acelasi sunet, este mai putin dezvoltata. De asemenea, adoptarea, in numele "romanizarii= sa nu uitam de latinitate", a lui "sunt", in loc de "sint", este suspecta, din punct de vedere al etimologiei [a fost indelung explicat de ce], si paguboasa, din punct de vedere al practicii. Pentru ca acum, generatii intregi de sferto-docti pronunta "sunt" CUM SE SCRIE, iar nu cu infamul sunet din gat. Or, daca este sa ne raportam la Eminescu, drept vag cunoscator al limbii romane, atunci, versurile "toate cele cate sunt intr-un mod fatal legate de o mana de pamant" ar trebui sa fie un intreptar de pronuntie: "sunt" se pronunta exact ca si "pamant".
      • Like 1
  • John check icon
    Este aici o neînțelegere, după părerea mea. Se datorește izmenei și chimeșei roșii, purtate în chip de doctrină de către băieții și fetele din psd, pentru a deruta și pentru că orice denumire, chiar cel de comunist, este mai bun, decât ceea ce sunt ei în realitate : o asociație de auto și intr-ajutorare pe bază de interese personale și de grup. Fără doctrină, fără principii, fără Dumnezeu. O mână spală pe alta, într- o apă din ce în ce mai murdară, care se azvârle cu nesimțire pe capul nostru. Ei sunt cei care au făcut saltul de la primitv la decadent, ocolind cultura.
    • Like 4
  • Ionel check icon
    Sincer, nu am inteles nimic din ce se vrea a fi transmis prin acest articol !!!!! Poate explica cineva daca a inteles ceva !!??
    • Like 0
    • @ Ionel
      Q check icon
      https://www.politico.eu/article/european-commission-to-trigger-nuclear-option-against-poland/
      • Like 0
    • @ Ionel
      Cred ca a vrut sa zica ca e grav, ca revolutia nu a fost revolutie si ca acum suntem din nou in primejdia de a avea o dictatura. Stim asta. Dezbaterile sunt insa incheiate, dar deznodamantul nu este "noapte buna". De acum vine lupta pentru a face "undo" la gafa care a fost neparticiparea la vot si darea in uitare (cu complicitatea tuturor, cred) a votului electronic. Este o lupta de uzura si avem o parte din cetateni care fac asta de aproape un an. Eu zic sa-i ajutam.
      • Like 1
    • @ Ionel
      Like. Share. Wow. Sad. Asta s-a castigat.
      • Like 0


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult