(Foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei)
Aşa cum fake news sunt un sinonim pentru minciună, democraţiile iliberale sunt un eufemism pentru dictaturi. Ale incompetenţei, ale corupţiei sau ambele la un loc. Veşti bune anul nou nu aduce.
Chiar dacă în 2018 sărbătorim Centenarul, România are, în forma de astăzi, numai 28 de ani. O ţară tânără, dar îmbătrânită înainte de vreme, sluţită de o clasă politică care a făcut uz şi abuz de putere. Sedusă şi abandonată precum Cenuşăreasa, dar fără şansa de a se putea bucura de un happy ending.
Mai ceva ca-n Star Wars, nu ne-am încheiat conturile cu trecutul (recent). Parchetul emite, anual, un comunicat despre evenimentele din 1989, mai aflăm „detalii picante", dar cam atât. Suntem mereu prinşi între bilanţuri temporare şi nostalgii de moment.
În acest weekend, la doi paşi de fostul sediu al CC, mii de oameni au strigat "Jos comuniştii!", respectiv "Jos comunismul!", în piaţa care a devenit a Revoluţiei. În acelaşi loc în care o altă generaţie încerca să împiedice instalarea dictaturii roşii.
În loc de o masă rotundă a tranziţiei (cum s-a întâmplat în alte ţări din Europa de Est) am avut parte de un patrulater al morţii, de conspiraţii, minciuni şi demoni transformaţi peste noapte în îngeri.
Tot ceea ce trăim astăzi este o creaţie 100% neaoşă. Nicio forţă ocultă nu ne-a obligat, de exemplu, să găzduim sediul Curţii Constituţionale în aceeaşi clădire cu Parlamentul. Este, dacă vreţi, un conflict de bunăvoinţă. În Germania, de exemplu, sediul Curţii este tocmai în Karlsruhe, adică la o distanţă fizică şi simbolică faţă de alte instituţii federale cu sediul la Berlin.
Constituţia din 1990 (revizuită pe ici, pe colo în 2003) a fost făcută după chipul şi asemănarea Tătucului care a condus România postcomunistă vreme de două mandate şi jumătate. Toate ambiguităţile şi scăpările i se datorează în mare parte. După cum este croit textul fundamental putem să facem distincţia dintre funcţia şi caracterul unui om. Când poţi să proiectezi ce consecinţe vor avea faptele tale ca om de stat peste 10, 20 sau 28 de ani, atunci meriţi un loc în istorie.
Faptul că românii încă strigă "Jos comunismul!" nu ar trebui să ne liniştească. Din contră. Anticomuniştii şi neocomuniştii, (nu atât de antagonişti precum voiau să pară), au o contribuţie însemnată, diferă, poate, doar proporţiile. Dar vina nu se măsoară în metri pătraţi, ci în destine ciuntite, în familii despărţite (de mări şi ţări) în căutarea decenţei pierdute în propria patrie.
Cât despre faptul că am ratat masa rotundă vedem acum că democraţia se câştigă 7 zile din 7. Uitaţi-vă la Polonia, unde a existat o opoziţie puternică împotriva regimului comunist şi o tranziţie fără sânge. Ce se întâmplă astăzi? În dreptul democraţiei liberale s-a strecurat un i. Iar noi, românii, ştim mai bine ca oricine ce greu este să treci de la î din i la â din a.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce s-a intamplat in 89?
Serviciile secrete din URSS si-au dat mana cu SS occidentale si SS din tarile vecine si pe fondul nemultumirii populatiei comunisti-securistii mai tineri au debarcat comunisti-securistii batrani.Dorinta borfasilor ce au preluat puterea de a arata lumii ca in Romania s-a produs o revolutie,ei fiind emanatii,a costat Romania haosul din anii ce au urmat.
Am ajuns asa pentru ca au trecut 28 de ani de la lovitura de stat nu de la revolutie !
Au fost ca lupii : si-au schimbat parul, nu si naravul.
Numai c-a fost o palarie cam mare pentru noi.
Trebuia sa mai asteptam intr-o pseudo-democratie pina cind nivelul de educatie al majoritatii votante ar fi fost suficient de ridicat incit democratia adevarata sa nu ne mai fie o palarie asa de mare.
O pseudo-democratie ar trebui sa fie un sistem care prezerva drepturile omului , o moralitate acceptabila la nivel european, insa cu anumite restrictii pentru accesul la putere , cu anumite restrictii pentru exercitarea puterii.
Acest tip de pseudo-democratie ar trebui aplicata si azi poporului roman. Ca vedem unde duce democratia adevarata, de care inca nu sintem pregatiti.
Mai intii 50-70 de ani de educatie intensiva , de masa, si abia dupa aia liber la democratie adevarata !