Noile slăbiciuni ale lui Putin

Foto: AFP/ Profimedia Images

Dictatorii își îndeplinesc scopurile prin modul în care deformează realitatea în care trăiesc și exagerează sensul acesteia în propriul interes. În același timp, dictatorii își găsesc adesea sfârșitul din cauza exagerărilor pe care le-au făcut în timpul actului lor de guvernare autoritară.

- La fel este și în cazul lui Vladimir Putin. Noile sale slăbiciuni provin din propriile decizii, așa cum indică și o analiză realizată de publicația The Conversation. Obsedat de recucerirea a ceea ce el crede că sunt pământuri istorice rusești și hotărât să dea vina pe Occident ca întruchipare globală a decrepitudinii morale, Putin a creat propria sa amenințare existențială.

- Cu toate acestea, invazia pe care a declanșat-o în data de 24 februarie s-a dovedit un dezastru total. Forțele sale convenționale s-au dovedit a fi o himeră: slab instruite, prost conduse, incredibil de corupte și adesea slab echipate. Acest lucru devine acum o amenințare internă pe care propaganda de la Kremlin depune mari eforturi să o înăbușe.

- Ofensive care au fost inițial prezentate drept victorii glorioase rusești au fost ulterior respinse sau s-au împotmolit și transformat în retrageri rușinoase, forțând astfel vocile de propagandă ale puterii de la Moscova să încerce să stingă caute simultan mai multe justificări artificiale.

- Însă prezentarea înfrângerilor armate ruse ca „regrese temporare” a putut funcționa până la un punct. Iar să găsești mereu alți vinovați, de la teorii ale conspirației despre forțele NATO care luptă alături de ucraineni până la criticarea comandanților de pe front pentru că au dezamăgit societatea rusă, este, de asemenea, o soluție temporară.

- A devenit tot mai evident că singurul om care nu poate fi criticat în Rusia, Vladimir Putin, este cel care prezidează peste dezastrul rusesc de pe frontul din Ucraina.

- La începutul acestei luni, Margarita Simonian de la Russia Today, considerată de presa occidentală drept „majoreta” principală a lui Putin în mass-media rusă controlată cu o mână de fier de Kremlin, a spus că se disociază de politică, susținând că acum nu este influențată de niciun fel de autoritate politică. Atunci când propagandiști loiali încearcă să pară imparțiali, dictatorii ar trebui să înceapă să-și facă griji pentru viitorul lor politic.

- Enigma legată de Putin și conceptul de „putinism” este că în mod real acesta nu a oferit niciodată vreo viziune care să ghideze Rusia, în ciuda faptului că este cel mai longeviv lider de la Kremlin după Stalin.

- Putin a încercat să evite identificarea cu vreo poziție ideologică anume și nici măcar nu este un membru cu carnet de partid al Rusiei Unite, formațiunea politică inventată în parte pentru a reprezenta interesele Kremlinului în parlamentul rus și care este în realitate condusă direct de Putin. În schimb, Putin a prezidat asupra unui guvern centralizat autoritar, jucându-se de-a „divide et impera (dezbină și stăpânește” cu diferite grupuri de interese de la Kremlin, punându-și prietenii și „soldații politici” în poziții înalte. Firește, ocazional a mai epurat din aceștia când l-au contestat sau nu au mai dat rezultate. 

- Într-adevăr, Rusia are un sistem birocratic de negocieri între ministere puternice și indivizi puternici, care nu este complet străin de ceea ce putem vedea uneori și în Occident. Însă în Rusia lui Putin liniile verticale de autoritate sunt atât de puternice încât nu există dispute majore în ceea ce privește politicile, ele nefiind mediate de discuții, dezbateri sau alte exprimări ale unor opțiuni diferite. Politicile regimului de la Moscova sunt hotărâte mai degrabă în virtutea voinței unui singur individ: Vladimir Putin.

- The Conversation mai notează că acest lucru i-a fost util în trecut, când i-a permis să se prezinte drept fața „centrismului” politic ale cărui alegeri adesea atenuează extremismul comuniștilor sau al ultranaționaliștilor și îl țin departe de politicile meschine.

- Însă eșecurile înregistrate de forțele armate rusești pe câmpul de luptă din Ucraina l-au obligat în ultimele luni pe Putin să se îndrepte spre extrema dreaptă, tocmai acel segment din politica rusească care în realitate nu l-a susținut niciodată pe deplin, deși rămâne în continuare legat de el pentru a-și păstra influența politică.

- Ultranaționalismul rusesc este, de asemenea, slab susținut de populația rusă la urnele de vot, iar mulți dintre liderii săi sunt figuri ridicole. Prin urmare, Putin pariază pe capacitatea sa de a trage el însuși populația rusă în această direcție. E drept că în democrația falsă din Rusia, Vladimir Putin nu va fi înlăturat niciodată de la putere în urma unor alegeri. Mai mult, apetitul publicului pentru proteste rămâne scăzut.

- Totuși, capacitatea lui Putin de a rămâne popular în rândul cetățenilor se diminuează. Liderul de la Kremlin va trebui să ia măsuri care se vor dovedi și mai puțin populare decât dezastruoasă mobilizare parțială pe care a decretat-o pe 21 septembrie. Spre exemplu, o decretare a legii marțiale l-ar slăbi și mai mult pe pe plan intern, iar folosirea unor arme nucleare pe câmpurile de luptă din Ucraina ar putea atrage un răspuns occidental care să grăbească și mai mult prăbușirea forțelor armate rusești.

- În trecut, Putin a putut să facă epurări după bunul plac. Forțele armate, serviciile de securitate și diverși oligarhi care l-au nemulțumit au simțit în diferite momente mânia lui Putin. Însă eșecurile înregistrate de armata rusă în Ucraina nu pot fi puse doar pe seama unor generali slabi sau a informațiilor proaste primite de la Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse. Eșecurile sunt sistemice, dezvăluind lacune majore în gândirea strategică rusească, planificarea militară, managementul economic, analizele serviciilor de informații și conducerea politică. Prin urmare, cu cât numărul eșecurilor începe să se adune, cu atât mai puțin viabilă va deveni strategia lui Putin de a găsi țapi ispășitori.

- Evaluările serviciilor ruse de informații care afirmau cu încredere înainte de 24 febuarie că ucrainenii îi vor primi cu brațele deschise pe invadatorii ruși ca eliberatori s-au bazat în parte pe evaluarea proprie a lui Putin a situației, publicată într-un document din 2001 care i-a prezentat pe ucraineni drept „ruși rătăciți”.

- Pe plan economic, încrederea Moscovei în fondul său suveran de investiții nu a fost suficientă pentru a proteja părți vitale ale economiei rusești de sancțiunile occidentale. 

- Totodată, convingerea lui Putin că Occidentul va ceda în fața șantajului său energetic pare doar să fi întărit hotărârea liderilor occidentali. Pe moment! Pariul lui Putin, ca întotdeauna, este că Occidentul va simți durerea mai repede decât o va simți el. Așa funcționează politica lui externă, după cum bine preciza în vară istoricul american Timothy D. Snyder: generează pierderi pentru toată lumea, inclusiv pentru Rusia, în speranța că cealaltă parte va ceda prima.

Tatiana Stanovaya, cercetătoare la Fundația Carnegie pentru Pacea Internațională din Washington, a scris săptămâna trecută o analiză în revista americană Foreign Affairs, în care a subliniat că cea mai mare parte a elitei ruse nu împărtășește obsesia sa pentru Ucraina în aceeași măsură, iar mare parte din propriul său electorat nu împărtășește disponibilitatea lui de a sacrifica mii de vieți ruși. Putin pare să promoveze un scenariu în care el este singurul care are capacitatea de a plăti orice preț este necesar, de a lupta sub steagul „totul sau nimic”. Acțiunea maniacală a președintelui rus are un gust distinct și amar de exasperare sinucigașă.

- Dar ar fi greșit să credem că nu poate fi mai rău, atrage atenția Stanovaya. În această etapă a războiului, oricât de încolțit ar părea Putin, el încă mai crede că poate câștiga. În ochii lui, mobilizarea ar trebui să ajute armata rusă să alunge forțele ucrainene din noile teritorii anexate și să convingă Occidentul să retragă sprijinul pentru Ucraina, lăsând Kievul în poziția de a fi condamnat să se predea și dând posibilitatea guvernului rus de a stabili o falsă realitate a unei „vieți normale” în noile regiuni.

- Deci, ce se va întâmpla când lucrurile nu vor merge din nou conform planului? Ce se va întâmpla când forțele ruse nu vor reuși să-i învingă pe ucraineni, Occidentul își va mări ajutorul militar și va ignora în mod demonstrativ șantajul nuclear al lui Putin, iar oamenii din noile teritorii vor continua să reziste ocupanților ruși, provocând atentate asupra înalților oficiali ai invadatorilor? Atunci va sosi momentul crucial când singura opțiune pe care Putin o va vedea disponibilă este cea nucleară, spune Tatiana Stanovaya.

- De asemenea, va fi un moment decisiv pentru elitele ruse care încă nu îndrăznesc să accepte acest scenariu cel mai rău, lucru la care mulți evită astăzi să se gândească. Condițiile politice interne din Rusia ar putea ajunge la punctul în care înalții oficiali ar îndrăzni să nu asculte, să vorbească mai tare și să lupte între ei mai hotărât. Ucraina poate deveni o pastilă otrăvitoare pentru Putin: încercând să o înghită, el nu face decât să se condamne singur la înfrângere.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp