Nouă ofensivă militară azeră împotriva guvernului local armean din Nagorno-Karabah. Cum s-a ajuns la escaladarea situației

Foto -  O captură video realizată pe 20 septembrie 2023 din imaginile difuzate de Ministerul de Externe din Nagorno-Karabah arată clădiri de apartamente avariate din Stepanakert, în prima zi a ofensivei azere asupra regiunii. AFP/ Profimedia

Azerbaidjanul și Armenia au ajuns la un acord de încetare a focului la o zi după ce forțele azere au lansat o nouă ofensivă militară împotriva guvernului local armean din Nagorno-Karabah.

Anunțul a fost prezentat de mass-media armene și ruse, care citează un comunicat al oficialilor locali.

Potrivit The Guardian, acordul de încetare a focului va intra în vigoare la ora locală 13:00 și va include prevederi pentru ca guvernul armean local să își desființeze armata locală, în ceea ce pare a fi o capitulare majoră în fața Azerbaidjanului, supă cum notează presa internațională.

Atât oficialii locali din Stepanakert, cât și cei din Baku au confirmat că reprezentanții se vor întâlni joi la Evlakh, în Azerbaidjan, pentru negocieri.

Azerbaidjanul, care a cerut dizolvarea guvernului local din Nagorno-Karabah, a declarat că discuțiile vor aborda și planurile de „reintegrare” a regiunii în Azerbaidjan.

Guvernul local din Stepanakert nu a menționat nicio prevedere de reintegrare a teritoriului. În comunicatul emis presei miercuri la prânz, acesta a citat un acord de „retragere a detașamentelor și trupelor rămase ale forțelor armate armene din zona de desfășurare a contingentului rus de menținere a păcii, de dizolvare și dezarmare completă a unităților armate ale Armatei de Apărare din Nagorno-Karabah și de retragere a echipamentelor grele și a armamentului de pe teritoriul Nagorno-Karabahului în vederea eliminării lor cât mai curând posibil”.

Ambele părți au declarat că acordul a fost mediat de o forță locală rusă de menținere a păcii care a fost desfășurată în regiune de la izbucnirea războiului în 2020.

Nagorno-Karabah e o regiune izolată la marginea Europei, care a cunoscut mai multe războaie majore după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Ce s-a întâmplat de această dată

S-a aprins din nou flama după ce Azerbaidjanul a anunțat marți că lansează o „operațiune antiteroristă” în zona disputată Nagorno-Karabah, pentru ca să alunge din regiune militarii armeni. Se întâmplă acest lucru la trei ani de la războiul cu Armenia vecină din cauza regiunii separatiste care se află în interiorul granițelor Azerbaidjanului, dar care este controlată ca stat separatist de populația etnică armeană. Armenia neagă că ar avea soldați în enclavă.

Armenia și Azerbaidjan deja au avut două conflicte armate legate de Nagorno-Karabah în cele 3 decenii de existență independentă a celor două state post-sovietice.

Într-o primă reacție la „operațiunea militară” azeră, marți, ministerul de externe al Armeniei a cerut pacificatorilor ruși din regiunea Nagorno-Karabah să intervină și să stopeze ceea ce Erevanul numește „agresiunea azeră”, care ar avea ca scop „purificarea etnică”.

Potrivit Politico Europe, Armenia și observatorii internaționali au avertizat în ultimele săptămâni că Azerbaidjanul își grupează forțele armate de-a lungul liniei de contact puternic fortificate din Nagorno-Karabakh, pregătindu-se să organizeze o ofensivă împotriva trupelor armene etnice locale. 

Mai multe videouri distribuite în spațiul online au arătat vehicule din Azerbaidjan inscripționate cu simbolul „A” întors, care amintește de semnul „Z” pictat pe vehiculele militare rusești înainte de invadarea Ucrainei de anul trecut.

La primele ore ale zilei de marți, oficialii armeni din Karabakh au raportat că ofensiva majoră a Azerbaidjanului este în desfășurare. Sirenele care anunțau raiduri aeriene au fost auzite în Stepanakert, capitala autoproclamatei republici Nagorno-Karabah.

Azerbaidjanul le-a sugerat celor aproximativ 100.000 de locuitori ai regiunii „evacuarea” din zona periculoasă prin „coridoare umanitare” care duc spre Armenia. Cu toate acestea, forțele azere controlează toate punctele de intrare și ieșire și mulți localnici se tem că nu li se va permite să treacă în siguranță spre Armenia.

Hikmet Hajiyev, principalul consilier pentru politică externă al președintelui din Azerbaidjan, Ilham Aliyev, a insistat către mass-media internațională că „obiectivul este neutralizarea infrastructurii militare” și a negat că civilii sunt vizați.

Totodată, oficialul de la Baku a declarat că populația armeană locală a primit mesaje SMS prin care este avertizează cu privire la „acțiunile de combatere a terorismului” și „li s-a cerut să stea departe de țintele militare legitime”.

Totuși, mai multe fotografii neverificate postate pe rețelele sociale par să arate clădiri de apartamente deteriorate. Mai mult, ombudsmanul armean pentru drepturile omului din Karabakh, Gegham Stepanyan, a raportat că mai mulți copii au fost răniți în urma atacurilor.

Îngrijorarea față de această situație crește cu privire la soarta civililor prinși efectiv în focul încrucișat al celor două părți, precum și riscul declanșării unui alt război deschis în Europa.

Escaladarea Azerbaidjanului vine după mai multe luni de negocieri inutile și pe fondul speculațiilor crescânde că guvernul de la Baku, susținut de Turcia, se pregătește să folosească forța pentru a pune capăt unui conflict înghețat de zeci de ani.

Mii de oameni uciși în confruntările din 2020

Pentru cine nu știe, ultimele confruntari dintre Armenia și Azerbaidjan, din 2020, s-au soldat cu mii de persoane ucise de ambele părți. Ulterior, acordul de încetare a focului negociat de Rusia s-a prăbușit, ceea ce a făcut ca forțele azere să preia controlul asupra Coridorului Lachin, drumul care leagă teritoriul regiunii de Armenia, sub pretextul că acesta este folosit pentru contrabanda cu arme.

În ultimele luni Azerbaidjanul a înăsprit blocarea aprovizionării cu alimente și medicamente în enclava etnică armeană care se află în întregime pe teritoriul său.

Sergey Ghazaryan, ministrul de externe al guvernului nerecunoscut de la Stepanakert, a declarat că Azerbaidjanul a trimis trupe „pentru a-și pune în aplicare politica de genocid, îndreptată spre distrugerea fizică a populației civile și distrugerea bunurilor civile”.

Perspectiva reînnoirii războiului în Caucaz este un regres strategic și diplomatic major pentru UE, care a curtat Azerbaidjanul ca aliat și furnizor alternativ de gaze în detrimentul Rusiei.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a efectuat o vizită oficială în Azerbaidjan în iulie 2022, în efortul de a asigura exporturi crescute de gaze naturale. Descriind țara ca un „partener de încredere”, ea și președintele Ilham Aliyev au semnat un memorandum de înțelegere privind o cooperare economică sporită, în ciuda avertismentelor experților că Bruxelles-ul urmărea pur și simplu să înlocuiască o autocrație cu alta.

Ofensiva azerilor vine după luni de negocieri cu mize mari intermediate de UE, SUA și Rusia

Guvernul de la Baku a declarat că a lansat atacul de marți ca răspuns la distrugerea vehiculelor de către minele terestre, care au ucis patru soldați azeri și doi civili, dar nu a dat nicio indicație asupra modului în care armenii din Karabakh, de altfel asediați, au instalat minele.

Prim-ministrul armean Nikol Pașinian a convocat consiliul de securitate al țării și a cerut Consiliului de Securitate al ONU și Rusiei să ia „măsuri clare și fără ambiguitate pentru a pune capăt agresiunii azere”.

Ofensiva azerilor vine după luni de negocieri cu mize mari intermediate de UE, SUA și Rusia în efortul de a evita repetarea războiului din 2020 și de a pune capăt foametei care se agravează în Nagorno-Karabah.

În iulie, șeful diplomației UE, Josep Borrell, a declarat că Bruxelles-ul este „profund îngrijorat de situația umanitară gravă” și a cerut tuturor părților să se angajeze pentru „rezultate negociate și un viitor construit pe interese comune și încredere reciprocă”.

Într-un apel cu președintele Aliyev la începutul acestei luni, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a cerut Azerbaidjanului să se abțină de la escaladarea militară și a subliniat „necesitatea unui dialog”, presând în același timp țara să redeschidă Coridorul Lachin.

Președintele Consiliului European, Charles Michel, care a condus discuțiile cu Armenia și Azerbaidjan în ultimele luni, a declarat că vestea este „devastatoare” și a insistat că „acțiunile militare ale Azerbaidjanului trebuie oprite imediat pentru a permite un dialog autentic între armenii din Baku și Karabakh”.

Operaţiunea militară lansată de azeri în enclava Nagorno-Karabah este „ilegală, nejustificată, inacceptabilă”, a reacţionat şefa diplomaţiei franceze, Catherine Colonna, în marja Adunării Generale a ONU de la New York, conform CNN. „Aş vrea să subliniez că vom trage la răspundere Azerbaidjanul pentru soarta armenilor din Nagorno-Karabah”, a spus Colonna în fața unor jurnalişti, adăugând că Parisul se află în contact cu partenerii săi europeni, cu Washingtonul, dar şi cu Erevan şi Baku.

Prezent de asemenea la New York pentru Adunarea Generală a ONU, secretarul de stat american Antony Blinken a anunţat că va lua legătura „cu toate părţile”, inclusiv cu Turcia, apreciind că ce face Azerbaidjanul este un act „periculos”.

La rândul său, ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, a cerut Azerbaidjanului să pună capăt imediat acţiunilor sale militare din Nagorno-Karabah.

Partea armeană acuză partea rusă că nu își îndeplinește misiunea de a monitoriza încetarea focului 

Rusia, la rândul ei, și-a exprimat presupusa îngrijorare și a făcut apelul său obișnuit la calm şi dialog între Baku şi Erevan. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, susține că armata rusă lucrează pentru „revenirea procesului de soluţionare pe cale politică şi diplomatică” în baza acordurilor de încetare a focului mediat de Rusia în toamna anului 2020.

Partea armeană acuză partea rusă că nu își îndeplinește misiunea de a monitoriza încetarea focului și că a fost informată în legătură cu planurile azerilor de atac în Nagorno-Karabah. Evident, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, a respins aceste acuzații.

Acordul de pace încheiat în 2020 de Armenia şi Azerbaidjan prevede desfăşurarea unei așa-zise forţe ruse de menţinere a păcii în regiune. În virtutea acordului, Azerbaidjanul a promis să „garanteze securitatea persoanelor, vehiculelor şi transporturilor de-a lungul coridorului Lacin în ambele direcţii”, însă, potrivit Erevanului, această rută a fost blocată în luna decembrie, cu riscul producerii unei catastrofe umanitare.

BBC News notează că Rusia ridică din umeri în timp ce Azerbaidjanul atacă Nagorno-Karabah. Mai concret, Dmitri Medvedev, președintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a scris criptat pe Telegram despre cineva dintr-o așa-zisă țară frățească care a flirtat cu NATO. „Ghiciți ce soartă îl așteaptă...”, a adăugat fostul președinte rus Medvedev.

Relația odată prietenoasă dintre Armenia și Rusia s-a deteriorat brusc, deoarece premierul armean Nikol Pașinian a pus la îndoială public lipsa de atenție a Moscovei, având în vedere invazia Ucrainei. Un alt semn al lipsei de încredere a Armeniei în Moscova este exercițiu militar comun găzduit în septembrie cu Statele Unite.

Iritarea Rusiei a reprezentat „contextul ideal” pentru operațiunea desfășurată de guvernul de la Baku. Acum Rusia rămâne în mare măsură tăcută, în timp ce premierul Armeniei și etnicii armeni din regiunea separatistă fac apel la un alt armistițiu. Și în loc să repare ruptura dintre Rusia și Armenia, acțiunile Azerbaidjanului de marți nu au făcut decât să pună gaz pe foc.

Cu câteva zile înainte de escaladarea de marți, Vladimir Putin a declarat, ca răspuns la întrebarea unui jurnalist despre creșterea tensiunilor din Nagorno-Karabah, că conducerea Armeniei a recunoscut de facto suveranitatea Azerbaidjanului. „Dacă Armenia însăși a recunoscut Karabahul ca parte a Azerbaidjanului, ce legătură avem noi cu el?”, a spus Putin.

Firește, propaganda Kremlinului s-au grăbit să răspundă evenimentelor de marți în favoarea Moscovei, transferând vina către guvernul de la Erevan pentru că s-a apropiat prea mult de Occident.

Margarita Simonyan, redactorul-șef al de la Russia Today, a spus că escaladarea este una „tragică, fără speranță și previzibilă” și l-a comparat pe premierul armean cu Iuda. „Pașinian cere forțelor de menținere a păcii ruși să apere Karabakh. Dar NATO?” a scris ea pe Telegram.

Analistul politic pro-Kremlin Serghei Markov a scris la rândul lui pe Telegram: „Conducerea armeană a trădat Rusia cu mult timp în urmă. Principalii prieteni ai Armeniei sunt acum inamicii Rusiei: Franța, UE și SUA.”

Separat, ministrul adjunct de externe al Rusiei, Serghei Ryabkov, a declarat, la momentul exercițiilor comune dintre Armenia și SUA, că, în calitate de membru al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) - o alianță a șase țări post-sovietice conduse de Rusia și din care face parte inclusiv Armenia - exercițiile au mers împotriva „spiritului” parteneriatului militar.

Oficialii armeni au declarat marți că nu au fost avertizați de Moscova cu privire la planurile Azerbaidjanului

Unele voci din Vest au atribuit pasivitatea Moscovei unei antipatii personale față de premierul armean ca lider care a ajuns la putere pe valul unei revoluții. Pe scurt, Moscova speră într-o contrarevoluție rapidă în Erevan și presupune că înfrângerea din Karabakh o va accelera.

Făcând aluzie la trădare, oficialii armeni au declarat marți că nu au fost avertizați de Moscova cu privire la planurile Azerbaidjanului, după ce Baku a declarat că a înștiințat Rusia în prealabil.

Probabil se întreabă multă lume care este rădăcina acestui conflict. Păi în perioada sovietică, Nagorno-Karabah a fost o regiune autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Azerbaidjene, în care locuiau atât etnici armeni, cât și azeri, dar absența frontierelor interne a făcut ca statutul său să fie lipsit de importanță. Totul s-a schimbat atunci când Moscova a pierdut controlul asupra republicilor sale periferice, iar Nagorno-Karabah a fost lăsată în mod oficial în interiorul teritoriului recunoscut internațional al Azerbaidjanului.

În contextul prăbușirii URSS, între 1988 și 1994, forțele armene și azere au dus o serie de bătălii în această regiune, armenii preluând controlul asupra unor suprafețe de teren și forțând exodul în masă a sute de mii de azerii, fiind distruse mai multe orașe. De atunci, invocând un referendum din 1991 (boicotat de azeri), armenii din Karabah și-au declarat unilateral independența și au susținut că locuiesc într-un stat „de facto” independent.

Timp de aproape trei decenii, această situație a rămas stabilă, cele două tabere fiind blocate într-un impas menținut de o linie de buncăre, mine terestre și apărări antitanc. Nagorno-Karabah a fost adesea dat ca exemplu în ceea ce privește faptul că este unul dintre puținele „conflicte înghețate” din lume.

Cu toate acestea, totul s-a schimbat în 2020, când Azerbaidjanul a lansat un război de 44 de zile pentru a recâștiga teritoriu, cucerind sute de kilometri pătrați în jurul tuturor părților din Nagorno-Karabah. Acest lucru a lăsat regiunea conectată la Armenia propriu-zisă printr-un singur drum, Coridorul Lachin.

În condițiile în care capacitatea Rusiei de a menține status quo-ul se diminuează rapid în fața războiului din ce în ce mai catastrofal din Ucraina, Azerbaidjanul a luat măsuri pentru a prelua controlul asupra întregului acces în regiune. În decembrie 2022, ca parte a unei dispute care se presupune că ar fi fost legată de exploatarea ilegală a aurului, niște autoproclamați activiști ecologiști (care acționează cu sprijinul guvernului autoritar de la Baku) au organizat o blocadă, oprind traficul civil și forțând populația locală să se bazeze pe forțele de menținere a păcii rusești și pe Crucea Roșie pentru aprovizionare.

Situația s-a înrăutățit în ultimele două luni, după ce într-un punct de control azer ridicat recent pe coridorul Lachin s-a refuzat permiterea trecerii oricărui ajutor umanitar, cu excepția unor livrări ocazionale. În august, pe fondul avertismentelor privind rafturile goale, malnutriția și agravarea crizei umanitare, Luis Moreno Ocampo, fostul procuror-șef al Curții Penale Internaționale, a publicat un raport în care a numit situația „un genocid în curs de desfășurare”.

Azerbaidjanul neagă că blochează Nagorno-Karabah, Hajiyev declarând în repetate rânduri că țara este pregătită să redeschidă Coridorul Lachin dacă armenii din Karabah acceptă rute de transport din interiorul teritoriului deținut de Azerbaidjan, mai transmite Deutsche Welle.

De ce au escaladat lucrurile acum? 

Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a cerut în mod repetat forțelor armene locale din Nagorno-Karabah să renunțe la orice poziție, politicienilor locali să demisioneze și celor care locuiesc acolo să accepte să fie guvernați ca parte a Azerbaidjanului.

De ce au escaladat lucrurile acum? Pentru că discuțiile diplomatice din ultimele luni intermediate de SUA, UE și Rusia au fost menite să pună capăt conflictului o dată pentru totdeauna, mai degrabă decât să caute o soluție militară pentru ca regimul de la Baku să-și afirme controlul asupra întregii regiuni.

În cadrul discuțiilor de la Washington, Bruxelles și Moscova, premierul armean Nikol Pașinian a făcut o serie de concesii fără precedent, mergând până la recunoașterea Nagorno-Karabah ca teritoriu azer. Cu toate acestea, guvernul său susține că nu poate semna un acord de pace care să nu includă drepturi și valori mobiliare garantate internațional pentru armenii din Karabakh.

Aliyev a respins categoric orice astfel de aranjament, insistând că nu ar trebui să existe prezență străină pe teritoriul suveran al Azerbaidjanului. El insistă că, în calitate de cetățeni ai Azerbaidjanului, cei care locuiesc acolo vor avea aceleași drepturi ca orice alt cetățean al țării.

Nedorind să accepte compromisul, Azerbaidjanul a acuzat Armenia că stagnează procesul de pace. Potrivit fostului ministru de externe azer, Elmar Mammadyarov, este necesară o escaladare militară (care poate fi o ciocnire pe termen scurt sau poate fi un război) pentru a forța un acord.

Confruntat cu o presiune internă tot mai mare, pe fondul diminuării rezervelor de hrană, fostul președinte al regiunii, Arayik Harutyunyan, a demisionat și a convocat alegeri, care au fost catalogate drept o provocare de către Azerbaidjan și condamnate de UE.

Caucazul de Sud este o rețea încâlcită de alianțe schimbătoare. Pe lângă Rusia, Armenia a construit relații strânse cu Iranul vecin, care a promis că o va proteja, precum și cu India și Franța. Președintele francez Emmanuel Macron s-a alăturat anterior negocierilor în sprijinul lui Nikol Pașinian, iar țara găzduiește o mare și istorică diaspora armeană.

Între timp, Azerbaidjanul operează pe baza „o națiune, două state” cu Turcia, cu care are legături culturale, lingvistice și istorice profunde. De asemenea, primește transporturi mari de armament și hardware militar din Israel, oferind în același timp gaz națiunii din Orientul Mijlociu.

Într-o declarație de miercuri dimineață, Ministerul Apărării al Azerbaidjanului a declarat că echipamentele militare aparținând forțelor armate armene au fost „neutralizate”, inclusiv vehicule militare, artilerie și instalații de rachete antiaeriene.

Autoritățile din Nagorno-Karabah au transmis că 27 de persoane au fost ucise, inclusiv doi civili, și multe altele au fost rănite.

Regimul de la Baku a spus că este pregătit pentru discuții, dar insistă că „formațiunile militare armene ilegale trebuie să ridice steagul alb” și să-și dizolve „regimul ilegal”. În caz contrar, a precizat că „măsurile antiteroriste vor fi continuate până la final”.  Presa franceză scrie că „pe plan diplomatic, reluarea ofensivei azere în Nagorno-Karabah este o dezamăgire pentru Moscova”, în timp ce The New York Times titrează că „spectrul unui nou război între Armenia și Azerbaidjan apare ca o rușine pentru Kremlin”. În orice caz. Fie din lipsă de voință politică, fie din lipsă de resurse militare, ca rezultat al slăbirii armatei sale în războiul din Ucraina, Rusia și-a abandonat rolul de arbitru și garant, demonstrând încă o dată incapacitatea de a asigura stabilitatea în ceea ce pretinde a fi curtea sa din spate, fie că este vorba de Caucaz sau de Asia Centrală.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp