Eu mi-am făcut partea, am delegat. Dar mandatul pe care l-am dat eu nu era despre aranjamente și înțelegeri de culise

sursa foto: Profimedia

Să vă spun cum se vede povestea de la mine.

Eu, Gabi, am delegat prin vot unui om funcția de Președinte al acestei țări. Nu l-am considerat vreo lumină, am ales între două opțiuni și sunt încă convinsă că am ales varianta mai bună. Tot eu am trimis în Parlament niște oameni prin votul dat unui partid. Nu-mi fac iluzii că am votat persoane; am votat o listă, probabil cea mai puțin proastă dintre mai multe liste proaste. Pe lista aceea erau și oameni cu care mi-aș lăsa pisicile la o nevoie, și oameni cărora nu le-aș deschide dacă mi-ar bate la poartă. Cu toate rezervele astea, mi-am făcut partea: am delegat.

Mai fac ceva, constant și fără excepții: plătesc taxe. Lunar, impozite. La fiecare cumpărătură, TVA. Nu negociez asta, nu întârzii, nu aleg când îmi convine și când nu. Îmi respect partea din contract.

În schimb, nu am așteptări spectaculoase. Nu cer statului să fie exemplar. Aș vrea, în primul rând, să nu mă scoată din pepeni în fiecare zi. Zilele astea, însă, exact asta face.

Pentru că atunci când văd că politica se mută din zona regulilor și instituțiilor în zona preferințelor personale, când aud că parteneriatele „funcționează”, dar anumiți oameni nu mai sunt buni, înțeleg că nu mai vorbim despre mandatul pe care l-am dat eu, ci despre aranjamente de persoane neconfortabile, care nu au nicio legătură cu el.

Și aici apare ruptura: eu am delegat responsabilități unor instituții, nu am intrat într-un joc în care, pe parcurs, se renegociază om cu om, într-o înțelegere de culise.

Dacă asta devine regula, atunci întrebarea nu mai e cine rămâne și cine pleacă, ci ce mai înseamnă, de fapt, votul meu. Deocamdată eu, Gabi, cetățean care execută conștiincios contractul cu statul chiar și când statul îi pune acolo pe niște tipi teribili să dea în butoane, văd că nu prea mult.

Cum ar fi ca eu acum să ies să spun statului: OK, ăștia-s banii mei, știu că-ți trebuie, și uneori îți trebuie să-i pui în cutii de pantofi și eu nu pot face nimic să împiedic asta. Îi mai vezi când îl zbori de acolo pe Sorin, pe Olguța și pe Claudiu. Și dă-i o pauză de la mers prin „bisericuțe” ciudate lui Nicușor, poate un restart. Ar fi ok? Nu prea, dar la noi se practică. Chiar ei o practică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp