Foto = Profimedia
Poate un partid extremist să-și atenueze discursul dacă pune mâna pe putere? Poate (în anumite cazuri) și nu poate (în alte cazuri), dar răspunsul ține de strategia partidelor tradiționale din UE față extremă dreaptă europeană.
The Economist scrie că în Germania, partidul xenofob Alternativa pentru Germania (AfD) a devenit al doilea cel mai popular partid din țară, iar succesul său polarizează politica internă. Partidul pare pregătit să triumfe în alegerile statale din estul țării de anul viitor.
În Polonia, partidul de guvernământ Lege și Justiție conduce în sondaje înaintea alegerilor generale din 15 octombrie și este atras și mai mult spre extremă de un nou partid extremist, Confederația.
Mai mult, extrema-dreaptă ar putea câștiga anul viitor mai multă influență în alegerile pentru Parlamentul European.
De asemenea, Marine Le Pen ar putea câștiga alegerile prezidențiale din Franța în 2027, iar dacă va reuși acest lucru, Franța ar deveni a doua mare țară din UE care va fi condusă de dreapta naționalistă, după Italia, unde Giorgia Meloni și formațiunea sa politică au preluat puterea anul trecut într-o coaliție cu Liga lui Salvini.
Noul val extremist de dreapta reprezintă o mare provocare
Jurnaliștii de la The Economist precizează că Europa nu este pe cale să fie invadată de fasciști, într-o repetare a anilor ‘30. Dar noul val extremist de dreapta reprezintă o mare provocare. Gestionat prost, acesta ar putea intoxica politica, priva de drepturi o mare parte a alegătorilor și împiedica reformele cruciale ale Uniunii Europene.
Dreapta dură din Europa s-a bucurat de mai multe ascensiuni în ultimul sfert de secol. În 2000, Jörg Haider, un demagog anti-sistem, a șocat continentul prin intrarea la guvernare în Austria. Partidul său, Partidul Libertății, este acum cel mai popular partid austriac.
O criză a migrației în 2015, când peste un milion de persoane din țări sărace și devastate de război au trecut granițele UE, a dus la un alt val de sprijin pentru partidele xenofobe și eurosceptice, inclusiv pentru partizanii britanici ai Brexitului.
Dreapta radicală a găsit noi subiecte prin care să stârnească furie
Noul val al extremismului este diferit în trei moduri, ține să precizeze The Economist. În primul rând, dreapta radicală a găsit în mod oportunist noi subiecte prin care să stârnească furie.
Majoritatea acestor partide sunt în continuare anti-imigrație, dar, după ce au văzut experiența Marii Britanii, unele și-au moderat ostilitatea față de apartenența la UE. De asemenea, aceste partide sunt mai puțin îndreptate către discursul de renunțare la moneda unică europeană. În schimb, toate sunt animate de noi preocupări, cea mai evidentă fiind ostilitatea față de politicile climatice, despre care susțin că sunt o înscenare elitistă care-i va înșela pe oamenii obișnuiți.
În Germania, AfD a reușit să mobilizeze opoziția față de o inițiativă guvernamentală de a obliga oamenii să-și instaleze pompe de căldură scumpe în casele lor, forțând guvernul federal de la Berlin să atenueze măsurile.
Guvernul german (dar nu numai el) trebuie să înțeleagă că încercarea de a accelera tranziția ecologică prin încărcarea oamenilor cu costuri pe care nu și le pot permite nu face decât ca măsurile ecologice să devină nepopulare. O mai bună comunicare și compensații pentru cei mai afectați sunt ambele esențiale pentru ca oamenii să nu fie captivați de discursul extremist.
În al doilea rând, dreapta radicală beneficiază acum de o amploare a sprijinului lor. Calculele The Economist arată că 15 din cele 27 de țări membre ale UE au în prezent partide radicaliste de dreapta care au o susținere de cel puțin 20% în sondajele de opinie, inclusiv fiecare țară mare, cu excepția Spaniei, unde partidul naționalist Vox a avut rezultate proaste la alegerile din iulie. Aproape patru cincimi din cetățenii UE locuiesc acum în țări în care dreapta radicală se bucură de loialitatea a cel puțin o cincime din electorat.
În al treilea rând, mizele au crescut pentru dreapta radicală, în special la nivel european. Războiul din Ucraina a creat o nevoie urgentă ca UE să se gândească la extindere către Kiev. Însă va trebui să reconfigureze procesul decizional pentru a reduce dreptul de veto pe care îl au statele membre.
Numai că prezența unui bloc mai mare de naționaliști anti-imigrație ar putea face această sarcină crucială mult mai dificilă pentru Bruxelles. Iar de o astfel de situație s-ar bucura tocmai personaje politice ca Viktor Orban, care a încercat în mod constant să blocheze reforme ale UE.
Cum ar trebui să reacționeze alegătorii și partidele centriste la amenințarea venită din partea partidelor de extremă dreaptă?
Că tot vorbim zilele astea de migrație și de criza din Lampedusa. Politicienii care au puterea în mână trebuie să înțeleagă că eșecul de a controla frontierele naționale înstrăinează oamenii, în timp ce un sistem de migrație bine gestionat s-ar putea dovedi benefic pentru ei.
Cum ar trebui să reacționeze alegătorii și partidele centriste la amenințarea venită din partea partidelor de extremă dreaptă? Vechiul răspuns era acela de a aplica un cordon sanitar.
Ce înseamnă asta? Că partidele mainstream nu interacționează cu partidele extremiste, iar mass-media mainstream nu le difuzează opiniile.
Dar The Economist spune că este posibil ca această abordare să nu mai funcționeze peste tot în Europa, pentru că în unele locuri devine contraproductivă. Spre exemplu, în Germania, izolarea AfD a consolidat narativul său de a fi singura alternativă la un „sistem eșuat”.
Între timp, există mai multe dovezi că partidele de dreapta extremă din Europa tind să-și modereze opiniile atunci când trebuie să își asume responsabilitatea guvernării. Iar cea mai clară dovadă este Giorgia Meloni, primul prim-ministru de extremă dreapta al unei țări vest-europene după cel de-al Doilea Război Mondial.
În ciuda temerilor manifestate de europeni înainte să ajungă la putere, șefa guvernului de la Roma nu a avut încă conflicte cu Europa, nu a schimbat politica de migrație și nu a restricționat avortul sau drepturile homosexualilor. În plus, a rămas o susținătoare a NATO și a Ucrainei, ceea ce nu este deloc firesc unui partid de extremă dreaptă.
În țările nordice găsim un model similar. Finlandezii și Democrații Suedezi, două partide naționaliste, au devenit mai pragmatici de când fie s-au alăturat, fie au acceptat să sprijine o coaliție de guvernare.
Ce strategii pot adopta partidele centriste
The Economist mai notează că în loc să se încerce excluderea completă a partidelor de extremă-dreapta de la guvernare și din dezbaterea publică, cel mai bun răspuns în acest moment este ca partidele principale tradiționale să interacționeze cu ele și, ocazional, să încheie acorduri cu ele. Aici argumentul unei astfel de abordări este că dacă partidele de extremă dreaptă trebuie să-și asume o anumită responsabilitate pentru guvernarea efectivă, s-ar putea să devină mai puțin radicale.
Dar acest lucru poate să nu se întâmple. De aceea, orice decizie de a include un partid radical de dreapta într-un guvern local sau național din UE ar trebui luată cu mare precauție, în special în locurile în care istoria fascismului trezește o sensibilitate acută.
Unele reguli de conduită pot fi de ajutor, mai spune The Economist, iar una dintre ele este că, pentru a fi luat în considerare, orice partid trebuie să fie de acord să renunțe la violență și să respecte statul de drept. La fel de important este contextul constituțional, dar și controalele și echilibrele create de sistemul electoral.
În altă ordine de idei, partidele mainstream trebuie să accepte faptul că nu au făcut suficient pentru a satisface o minoritate furioasă a cetățenilor lor, iar asta se observă și în România prin ascensiunea AUR.
Însă acest text nu este unul care să insinueze că AUR trebuie băgat în seamă, ci unul care vizează fenomenul la nivelul întregii Uniuni Europene și care se dorește a trage semnalul de alarmă care prevede că noul succes al dreptei radicale în Europa este, în parte, un eșec al centriștilor. Prin urmare, centrul trebuie să-și îmbunătățească jocul politic pentru a rămâne relevant în ochii publicului pe viitor.
Iar acel [viitor] înseamnă 2024.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In primul rand, un partid care este impotriva imigratiei nu este neaparat "xenofob" cum vad ca aceste partide sunt catalogate, pentru ca poti sa fi de acord cu imigratia din tari asemanatoare tarii tale (ma refer la traditii, cultura) si absolut impotriva imigratiei din tari care nu au nici in clin nici in maneca cu modul de trai al tarii gazda. Deci xenofobia cade, ramane rasismul.
In alta ordine de idei, partidele de dreapta (ma intreb ce inseamna extrem) vor o re-evaluare a tuturor tendintelor de stanga - ca or fi apropo de clima, de gen, de credinta, de cultura si sunt impotriva actiunilor unor extremisti fanatici care nu accepta ca exista si alte pareri decat ale lor.
Ma intreb cati au citi programa Frontului National (Marie Le Pen) sau AfD? Ce este grav sau periculos in ideile lor?
Ce este rau in a-ti sustine tara, cultura, felul de a fi si a nu te lasa ghidat de tot felul de teorii bizare si anti-nationale?
Nu este nimic rau in nationalism - proverbul "Cand esti la Roma fa ce fac romanii" este valabil peste tot, si sper sa ramana valabil inca mult timp de aici incolo.
"Prietenia" cu Rusia este o minciuna propovaduita de cine? De exact cei care imping toate teoriile astea idioate cu "wokismul", mediul si toate miscarile acestea impotriva mentinerii natiunii.
Asa cum imbecilul de Trudeau (ca vin DinCanada) a declarat ca noi suntem primul stat "lipsit de nationalitate".
Cu siguranta ca pentru admiratorii si membrii lor, partidele astea nu prezinta nimic periculos. La fel a fost si cu partidul national-socialist, bunicu' AfD-ului.
Cand citesti si citezi surse progresist-marxiste, te autopozitionezi politic iar mesajul devine ceea ce este: propaganda.
Marxismul a mai esuat secolul trecut, sub marca luptei de clasa. Va esua si acum sub marca identity-politics. Din pacate cu multe victime colaterale.
UE trebuie sa inteleaga ca sunt 27 de natii foarte diferite intre ele. Fiecare a venit in aceasta uniune cu particularitatile sale: grad de dezvoltare economica, tendinte politice specifice, cultura, traditii, limba, moneda, invatamant, dezvoltare tehnologica, obsesii, trasaturi de caracter, dogme etc. Pana si gastronomic ne diferentiem. E foarte greu sa armonozezi tot aceast conglomerat, apar probleme, discutii. E foarte greu sa impui lucruri pe diverse teme si aspecte oricat de bine intentionat ai fi si sunt cateva teme foarte importante.
Da, cetatenii europeni sunt foarte afectati de problema imigratiei si procentul e mult, mult mai mare, estimez la 40-45% si daca va continua asa se va ajunge usor la 60-70%, dar nu toti acesti oameni voteaza cu dreapta radicala pentru ca sunt constienti ca nu aceste partide le vor aduce binele si bunastarea, dar nemultumirile sunt mari si trebuie luate in seama. Daca Uniunea nu intelege aceste aspecte inseamna ca va pierde mult din credibilitate.
Franta este la pamant cu nervii, pur si simplu francezii nu se mai regasesc in Franta a lor.
Italia a votat cu extrema-dreapta a anului 2022 si cu toata istoria lor fascista si nationalista nu o putem compara pe Giorgia Meloni cu Mussolini. Meloni nu e o proasta isterica si intelege ca lucrurile trebuie abordate altfel. Inca din liceu a activat in diverse asociatii foarte de dreapta. E crezul ei. Meloni nu e Simion, ca sa nu mai intru in detalii.
Problema imigratiei este coplesitoare pentru Europa, este ingrijoratoare si foarte periculoasa. A te face ca nu vezi e si mai periculos pentru ca problemele raman, se complica, se amplifica si ne vor lovi ca un bumerang, direct peste ochi. Nu e nevoie ca oamenii sa voteze cu dreapta radicala pentru a avea o Europa agitata, plina de conflicte, cu probleme economice, politice si sociale.
Trebuie sa intelegem ca Africa isi va dubla numarul de locuitori in urmatorii 20-25 de ani. Adica de la 1.220 miliarde, la 2.440. Ce nu e clar?
De esecul Europei in a gestiona problemele Africii, problemele economice si sociale din Uniune si tot ce decurge din acestea, depindem si noi. Ce se intampla in Lampedusa, ce s-a intamplat in 2015 in Europa, va deveni punctul nevralgic al acestui continent.
„În urmă cu cinci ani, cancelara germană Angela Merkel rostea celebra propoziție "Vom reuși!". În 2015 au venit în Germania sute de mii de migranți în doar câteva luni.
Nicio expresie rostită de Angela Merkel în toți anii în care a fost cancelară a Germaniei nu a marcat mai puternic mandatele ei decât celebra "Vom reuși".
La final, a fost vorba de aproape un milion de persoane care au cerut azil în Germania în 2015. Ministrul de Interne de atunci, Thomas de Maizière, a admis la ARD în această lună că "au existat atunci momente în care controlul a fost pierdut". Succesorul său, fostul premier de land conservator din Bavaria, Horst Seehofer (CSU), a numit chiar situația din 2015 drept "domnia fărădelegii".
În retrospectivă, concurența politică vede lucrurile foarte diferit. Politiciana ecologistă Irene Mihalic declară: "A fost corect faptul că șefa guvernului nu a închis atunci granițele. Alternativa ar fi fost un haos în inima Europei, cu un potențial de conflict demn de luat în seamă." Politicianul social-democrat Lars Castellucci își limitează aprobarea pentru decizia din 2015: "A fost greșit faptul că partenerii noștri europeni nu au fost incluși corespunzător în acel proces, lucru care ne provoacă probleme enorme și în ziua de azi."
Gottfried Curio de la partidul populist de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) este de cu totul altă părere: "Ar fi fost realist și responsabil să se respecte dreptul și legile…Dacă migranții ar fi fost respinși de la bun început, nu ar fi continuat să vină tot mai mulți, și mai puțini s-ar fi înecat prin urmare în Marea Mediterană."
Ospitalitatea germană promovată de Merkel s-a sfârșit cel târziu în noaptea de Revelion 2015/16, când numeroase femei au fost agresate de migranți la gara principală și la Domul din Köln. Deja înainte avuseseră loc mai multe atacuri xenofobe asupra unor centre de refugiați. Politic, a profitat de nemulțumirile față de politica lui Merkel privind refugiații partidul anti-azil AfD. Formațiunea a obținut câștiguri serioase la numeroase alegeri și a devenit la alegerile generale din 2017 cel mai puternic partid de opoziție.
Cum arată azi integrarea migranților de atunci? În ceea ce privește găsirea unui loc de muncă, migranții sunt mult sub media populației germane. Doar jumătate din oamenii sosiți din 2013 în Germania ar avea un job, potrivit unui studiu din 2020 al Institutului pentru piața muncii și cercetare profesională”. August 2020 - https://www.dw.com/ro/criza-refugia%C8%9Bilor-ce-a-reu%C8%99it-germania-p%C3%A2n%C4%83-acum/a-54687243
Acum, ascultandu-l pe Gottfried Curio nu poti sa nu-i dai dreptate si sa nu te duci sa-l votezi, dar nu o faci pentru ca esti cetatean responsabil si stii ca pe langa 3 lucruri pe care le zice bine, vine cu alte 10 pe care le zice prost. Asta, daca esti responsabil, dar cat va mai tine responsabilitatea? Sau poate, la fel ca Meloni, va avea actiuni echilibrate.
Ungaria ar trebui intrebata ce doreste? Ca asa cum se intra in UE, tot asa trebuie sa se si iasa, pana la urma nu te tine nimeni cu forta, dar nu poti sa fii acolo, sa beneficiezi de toate cele si cand e la o adica, scuipi putin peste tot si apoi faci cu ochiul catre electorat: le-am zis-o.
Unde e Romania in Europa si in lume? Romania e pierduta, pe undeva, printre problemele sale uriase: coruptie, subdezvoltare, esecul sistemului de invatamant, esecul de integrare a etnicilor romi, traficul si consumul de droguri, lumea interlopa.
N-are treaba una cu alta, nu inteleg de ce incurci borcanele ...
P.S: Nu poți să „devii pro-rus” în România decât dacă ești trădător. Mai ales în ziua de azi, când după ce au masacrat pe unde-au putut prin Ucraina, rușii își varsă dejecțiile și prin Delta noastră. Voi cât credeți că vă mai merge cu vrăjeala asta?
Pur și simplu peste 20% din electorat consideră greșită politica mainstream. În loc de pus etichete stupide ar fi mai productiv de văzut CE anume îi nemulțumește și umblat la CAUZE nu condamnat superficial efectele!
Da, cel puțin 20% dintre cetățeni nu sunt de acord cu migrația, da, cel puțin 20% dintre cetățeni nu vor să suporte politici verzi aberante și inutile. În locul înfierării lor ar trebui analizat dacă nu cumva chiar au dreptate...
Referitor la capactiatile lor de conducere, organizare, programe de dezvoltare, strategii vom vedea ca sunt slabe si foarte slabe. deoarece nu pe aceste competente si-au dezvoltat partidul.,
Daca vor castiga alegerile, ei vor continua sa isi pastreze temele de dinainte, respectiv "neomarxismul", miscare woke si emigratia ca sa isi ascunda incompetenta lor la guvernare, iar caderea economica va fi mare pentru ca noi nu avem o economie solida in spate care sa poate sa primeasca anumtie socuri economice. Vina va fi data in continuare pe temele clasice, strainii care ne vor raul, tradatorii de tara si dusmanii poporului. Pentru cei mai in varsta, va suna cunoscut?!
Dar nu va fi numai cadere economica. Eu cred ca societatea va intra in regres din toate punctele de vedere pentru ca o ideologie bazata numai pe violenta, lista de tradatori si izolare din neputinta de a adapta noilor vremuri nu este o ideologie care sa impinga societatea inainte.
In sfarsit, aici ajuns ca societate si poate pentru a face o schimbare majora, avem nevoie si de o perioada de regres, ca sa ma explic elegant.