Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Nu e rușinos că vrei să ai bani. Rușinos e că lipsa lor te obligă să muncești pȃnă ȋn pragul ȋn care ești forțat să ignori lucrurile esențiale

Tineri la metrou Pipera

(Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Oare de ce se ȋmbulzește lumea să aibă bani? Banii, ni se repetă, ȋnseamnă probleme, stres, certuri. “Iubirea de arginți” e vătămătoare pentru spirit, e unul din cele șapte păcate capitale. Oamenii se omoară ȋntre ei pentru bani, se ȋngenunchează și sărăcesc națiuni ȋn numele lor, se dezbină categorii sociale din pricina lor, sunt distruse familii și relații de prietenie, nenumărate destine promițătoare sunt amputate.

Apostolul Pavel atrage răbdător atenția că această dragoste dubioasă “este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu ȋnfocare au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri". Iisus, care și el a fost vȃndut pentru 30 de arginți de cumătrul Iuda, amintește că banul, cȃnd e dorit cu ardoare, pune stavilă dorinței omului de a intra ȋn Ȋmpărăția Domnului: “Mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decȃt să intre bogatul ȋn ȋmpărăția lui Dumnezeu”.

Pȃnă la urmă, nu toți ajungem ȋn groapă, mai devreme sau mai tȃrziu? Nu este el, banul, ochiul dracului?

Ȋn ciuda acestei atitudini atent cultivată de politeţea creștinului din mine, observațiile dobȃndite ȋn interiorul spațiului geografic ȋn care ȋmi perind existența mi-au generat reacţii de cu totul alt soi. Mai precis, mi-au pus pe tavă o grandioasă sinteză personală a relației individului cu banul. Ȋn ce constă ea? 

Păi, să vedem, mai ȋntȃi, ce se poate ȋntȃmpla dacă ai bani: poți vizita locuri exotice a căror existență o afli, altminteri, doar urmărind documentare pe Travel Channel; ai o locuință fancy; mașina ta e mai scumpă decȃt a mediei populației; poți opta (la liberă alegere) să nu mai fii meschin și să nu te mai necăjești pentru fleacuri; nu te mai preocupă prețul benzinei; poți merge la orice restaurant dorești; garderoba ta se ȋnnoiește constant cu haine de calitate; poți avea un antrenor personal – unul la modă – care să ȋți dea sfaturi ȋn orice domeniu ai chef; problemele de sănătate le poți trata la clinici de top (nu neapărat de la tine din țară); nu mai trebuie să alergi după oferte promoționale de Black Friday și nici să ȋți arunci privirile peste pliantele de la Kaufland; copiii tăi au parte de o educație mai bună – mă rog, mai scumpă – decȃt a celorlalți; grijile tale au altă semnificație decȃt la semenii care trăiesc pentru a plăti 20 de ani ratele la o garsonieră; nu mai trebuie să păstrezi o pungă ȋn care să ții celelalte pungi; poți face mișto de cei care joacă la loto o viață ȋntreagă; poți pleca ȋn Costa Rica, Madagascar sau Brazilia cȃnd vulgul iese ȋn stradă să protesteze că “fără poezie, viața e pustiu”; chelnerii, majordomii și, ȋn general, cei cu mentalitate de lachei te vor privi cu deferență, iar ȋn cele mai multe situații, viața va fi mai ușoară decȃt pentru restul. Nu neapărat mai fericită, doar mai agreabilă.

Nu ȋn ultimul rȃnd, dacă ai bani, cȃnd ȋți va sosi ceasul (de această dată, nu va conta dacă e de firmă sau nu), vei putea plăti fără griji obolul luntrașului lui Hades ca să te treacă rȃul Styx, asta pentru a nu rătăci aiurea o sută de ani pe acel rȃu, ȋncurcȃnd și zilele celor rămași ȋn viață.

Banii sunt utili, așadar, important e să nu te lași ȋnrobit de ei. Ăsta e sfatul pe care, din altă perspectivă, ȋl primești din toate părțile.

Bătaia peștelui e ȋnsă cum faci rost de ei, totuși. Căci pentru a ajunge ȋn situația de a fi ȋnrobit de bani, trebuie să ȋi deții mai ȋntȃi. Și aici e buba, căci marea problemă a banilor e tocmai absența lor din buzunarele oamenilor, nu că ȋi au și, din lăcomie, ȋși pierd capul din pricina lor.

De asemenea, un alt obstacol major cȃnd ai a face cu banii – și cȃnd nu ai a face cu ei? – e că munca depusă pentru a intra ȋn posesia lor e de natură a-ți afecta grav viața personală, și nu doar prin cantitatea de timp care se pierde pentru a cȃștiga niște bani (insuficienți adesea pentru a pune ȋn practică scopurile ce dau sens unei vieți obișnuite), ci și prin nivelul de stres acumulat ȋn urma eforturilor de a dobȃndi respectivii banii.

Acele caricaturi care ȋnfățișează ființa umană alergȃnd năucă după bani pȃnă cade ȋn groapă, o metaforă a faptului ȋntristător că, prin concentrarea asupra lucrurilor materiale, se pierd din vedere lucrurile cu adevărat importante, promovează una din cele mai false idei despre om. Ele adăpostesc punctul intelectual nevralgic al abordării chestiunii banilor: se pornește de la premisa că oamenii au bani suficienți, dar că e nu se mulțumesc cu ce au și aleg inconștienți să fie sclavii vicleșugurilor lui Mamon. 

Adevărul e, ȋnsă, că cei mai mulți indivizi sunt prost plătiți, muncesc foarte mult ȋn raport cu cȃt cȃștigă și nu au de ales decȃt ȋntre a renunța la job și a munci și mai mult pentru a-și permite o parte din bucuriile și satisfacțiile la care, ȋntre noi fie vorba, o minoritate privilegiată rareori ȋși coboară privirile. Această “sclavie” reflectă ȋntr-o mai mică măsură adevărul că banii ȋți fură mințile (deși e o certitudine probată ȋn nenumărate situații), cȃt aceea că lipsa lor te obligă să muncești pȃnă ȋn pragul ȋn care ești forțat să ignori lucrurile esențiale. Și nu numai să muncești mai mult decȃt ai fi dispus, dar să muncești făcȃnd ceva pentru care nu simți nicio plăcere. Ba chiar să fii ȋmpins ȋn situația ingrată de a fi recunoscător pentru un loc de muncă umil, prost plătit, care te mutilează spiritual și psihic și te ajută doar să supraviețuiești de pe o zi pe alta.

Un alt element pe care se pune greșit accentul e noțiunea de relaxare, evidentă ȋn remarca “Banii sunt sursa tuturor grijilor”.

Realitatea, din nou, nu stă deloc așa. Majoritatea oamenilor nu sunt relaxați nu fiindcă au bani și nu știu cum să-i gestioneze, ci pentru că au prea puțin din ce le e necesar pentru a atinge standarde firești de existență. Spaima lor nu e că vor pierde ce au acumulat, ci că nu acumulează nimic relevant ȋntr-un interval de timp rezonabil, că trebuie să aștepte crepusculul vieții pentru a dobȃndi ceva al lor. Ȋn absența ajutorului părinților, mulți tineri ar fi incapabili să trăiască pe cont propriu stilul de viață aclamat al clasei de mijloc, iar cei care nu beneficiază de sprijinul acestora cunosc prea bine dificultățile pe care le ȋntȃmpină pentru a atinge acest nivel. Sau pentru a-l mima măcar.

Frustrarea pe care o alimentează banii și care apasă ființa umană e consecința interiorizării neputinței de a fi stăpȃn financiar pe viața proprie, e efectul alienării generate de privațiunile ce decurg din munca prestată, o muncă ce ajută individul să o scoată la capăt doar pe jumătate și care ȋi scurge chinuitor și implacabil viața printre degete fără a putea interveni ȋntr-un fel.

Totuși, optica maniheistă prevalează și ȋn cazul banilor în faţa unui punct de vedere nuanţat. Ca ȋntotdeauna, cȃnd individul are în faţă un fenomen complex pe care-l poate reduce la un concept liniştitor şi familiar, va prefera metoda simplificatoare, care nu lasă tentaculele rațiunii să se răsfire asupra numeroaselor implicații ale respectivului fenomen. Pentru el, e mai comod să apeleze, ȋn chestiunea banilor, la certitudinea ademenitoare că individul, obtuz și superficial, aleargă după bani ȋn loc a se bucura de viață, decȃt să observe că alergătura are loc tocmai ca urmare a faptului că, neavȃndu-i, nu-i poate tihni viața.

Și aici apare un alt aspect important: lipsa alternativei. E o iluzie naivă, dar și nocivă, să crezi că te poți bucura de viață ȋn lipsa banilor. Mai ales cȃnd sunt insuficienți, ȋn sensul strict al necesităților de bază. Retragerile soporifice ȋn parabolele biblice sunt, ȋn genere, bombe cu efect ȋntȃrziat pentru cei fără vocație de anahoreți. Banii nu aduc fericirea, iar absența lor, dacă nu ești dopat cu zen ca Dalai Lama sau nu ai stofa lui Joseph Knecht, faimosul magister ludi din Castalia al lui Hesse, ȋți ȋnăcrește existența și așterne peste ea o peliculă de neliniște și disconfort pe care, teoretic, o poți șterge doar dȃnd bani altor indivizi care, cu șanse discutabile, vor căuta să o acopere cu alte substanțe, mai vesel colorate.

Peste tot, bani… Nu ii putem ocoli, nici ignora. Ei sunt miezul oricărei tranzacții. Inclusiv sentimentale. Rareori dai pe spate o fată cu o pungă de pufuleți. Sau cu o poezie. Sau cu o pungă de pufuleți și o poezie. Despre pufuleți. (Lumea celebrează poeții, ȋndeosebi p-ăia morți, dar 90% din fete fug de ei ca de dracu’ cȃt sunt ȋn viață.)

Importanța banilor reiese și mai convingător cȃnd așezi sub lupă pe cei care, cu zȃmbete ațoase și replici feng-shui, te ȋnvață să apreciezi importanța lucrurilor mărunte contra unei sume de bani care, ȋn sine, depășește cu mult valoarea lucrurilor mărunte pe care te inițiază să le prețuiești. Sau cȃnd vrei să te inspiri din manuale de(spre) succes cum să faci bani. Dacă autorii acestor manuale ar fi ȋn posesia unei metode infailibile, nu ar mai avea nevoie de banii tăi să te ȋnvețe cum să-i faci. Sau ți-ar da din banii lor, căci ei ar putea face oricȃnd alții, punȃnd ȋn practică mai bine ca oricare ce te ȋnvață pe tine.

Ca să concluzionez: e plăcut să ai bani și e și mai plăcut să faci rost de ei printr-un job ȋn care munca e recompensată pe măsura aptitudinilor, a rezultatelor și a eforturilor.

Ȋn altă ordine, nu e deloc rușinos să vrei să ai bani. Rușinos e doar să judeci pe cei care nu au fără a cunoaște povestea lor, rușinos e să invoci stereotipii comode pentru a te plasa ȋntr-o lumină favorabilă ȋn comparație cu cei care se zbat să supraviețuiască.

Rușinos e cȃnd trăiești ȋntr-o țară care se implică prea puțin pentru a ajuta cetățenii să trăiască decent, cȃnd cunoști circuitul banilor ȋn țara ta, cȃnd știi prea bine cine ȋi mȃnuiește și cum ȋi utilizează, iar tu, ursuz și resemnat, stai deoparte și, drept consolare, ȋngaimi stupid că și cel bogat, și cel sărac, vor da seamă dreptei judecăți a Celui Veșnic.

Asta e rușinos.

Nu de alta, dar “zeii sunt departe, sus…”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Reverend Ike, citat mai tarziu de Ayn Rand: "The best thing you can do for the poor is not to be one of them. And if you must do something, teach the poor how to do something for themselves." Restul e filozofie mizera, socialista.
    • Like 0
  • dalex check icon
    Merita sa ai "statut social" intr-o societate in care cel ce fura are mai mult decat cel ce munceste ?
    Banii mult doriti iti vor asigura un "statut" egal cu ciobanul Becali, cu "genunchele" de la invatamant si cu mustaciosul chemat des la DNA.
    Un astfel de "statut" este o pedeapsa nu ceva de dorit.
    • Like 0
  • Banii n-aduc fericirea dar parca altfel plangi intr-un Mercedes! :) Pierdut esti cand banii ajung sa fie scop ci nu consecinta.
    • Like 0
  • D check icon
    La fel de naiv și nociv este să crezi că te poți bucura de viață DOAR dacă ai bani. Iar "importanța" banilor este exacerbată de către oamenii fără imaginație tot pentru a simplifica complexitatea "nevoilor" umane.

    Dacă am trece printr-o analiză psihologică "gona după bani", vom observa că cei mai mulți dintre noi tânjesc, în realitate, după "altceva". Dincolo de strictul necesar existenței, tânjim după independență, statut social, iubire, împlinire, chestii care, considerăm noi în mod greșit, vin, neapărat, odată cu banii.

    Într-adevăr, nu este rușinos să vrem bani dacă banii sunt doar un mijloc care ne ajută să obținem lucrurile pe care ni le dorim cu adevărat. Dar câți dintre noi ne înțelegem aceste nevoi mai profunde? Câți dintre noi nu facem din bani un scop în sine?

    "There is no wealth but life" (John Ruskin, Unto This Last)
    • Like 0
    • @ D
      "Dincolo de strictul necesar existenței, tânjim după independență, statut social, iubire, împlinire, chestii care, considerăm noi în mod greșit, vin, neapărat, odată cu banii"
      - si de ce ma rog frumos, e gresit sa consideram ca toate astea sunt legate de bani ?
      Cum ai statut social fara bani ? cum obtii independenta fara bani ?

      In fine, bottom line, poti sa si demonstrezi afirmatia de mai sus ?
      • Like 1
    • @ Sergiu F.
      "Cum ai statut social fara bani ?"

      Dacă societatea în care trăiești consideră că banii sunt cei mai importanți, atunci nu prea poți să ai un statut social în lipsa unei averi semnificative.
      Sunt însă și societăți în care poți avea un statut social bun, fără să fii bogat. Am întâlnit, în Kosovo, o familie de albanezi, oameni în vârstă - ea casnică, el pensionar, fost medic stomatolog. Au șase băieți, ajunși deja oameni în toată firea (eu i-am cunoscut prin 2008). Era, la acel moment, familia cu cei mai mulți băieți din orășelul respectiv. În Kosovo, așa ceva impune automat respect (conform formulei "un bărbat = o armă de foc").
      Dar mai mult respect se pare că a impus munca de o viață a tatălui, care nu a refuzat niciodată o vizită la domiciliu, pe ploaie sau ger și a scos măsele și dinți de la mii de oameni, uneori și pe gratis, atunci când pacientul era prea sărac... Mai mult, dentistul și-a ținut copiii din scurt, astfel că la maturitate, nici unul nu s-a asociat cu crima organizată (în fosta provincie sârbă, unde șomajul ajunge, neoficial, pe la 60%, traficul de arme și droguri este o sursă importantă de venit și o ocupație de bază pentru zeci de mii de bărbați).
      Dentistul ăsta se bucură de respectul unui oraș întreg, și nu a fost niciodată bogat (de exemplu, n-a avut niciodată mașină, ceea ce în Kosovo și, în general, în Fosta Iugoslavie, e un lucru rar la un bărbat). Și totuși, ca semn al statutului social de care se bucură, oamenii vin să-i strângă mâna pe stradă...
      Sunt sigur că și în România sunt astfel de oameni. Doar că nu prea se văd de ceilalți.
      • Like 3
    • @ Petrica L.
      ok not bad, multumesc de exemplu. Este interesant exemplul, ramane insa valabil ca un caz limita aplicabil doar la unele comunitati izolate, restranse, la randul lor parte dintr-o saracie mai mare. Se pot gasi mergand pe aceasta linie si comunitati de sectanti religiosi unde un anume individ din grup a obtinut toate cele de mai sus, intr-adevar fara bani.
      Deindata insa ce incercam sa-i extrapolam pe acesti indivizi la ceva mai larg decat satul din Kosovo sau secta, ei se reduc dramatic spre zero fara "malaiul" necesar.

      Dar oricum exemplul ramane interesant.

      Am sa il astept totusi pe autorul ce semneaza @D cu niste explicatii si sper sa nu te copieze :)
      • Like 0
    • @ Sergiu F.
      D check icon
      Nu este greșit, banii pot fi un mijloc, dar nu singurul! Putem obține independența, depinde ce înțelegem prin ea, și prin alte mijloace.

      Statutul social există pe pământul ăsta de când am ieșit prima dată din peșteră și am înființat primul sat. A început să aibă legătură cu banii atunci când am început să corupem ca să-l dobândim.
      • Like 0
    • @ D
      Sorry, tot nu ai raspuns la intrebare. Prea vag, prea relativizat.
      • Like 0
    • @ Sergiu F.
      D check icon
      Istoria este plină de oameni care au dobândit un statut fără să fie neapărat bogați. Ordinea corectă ar fi: statut -> bani, nu bani => statut.

      Independeța se capătă luptând. Când lupți să depășești o condiție socială nefavorabilă, un handicap fizic sau orice alt impediment și învingi, atunci poți spune că ești independent. Nu are nicio legătură cu banii.
      • Like 0
    • @ Petrica L.
      DR check icon
      MI-AS FI DORIT SA AM BANI SA POT FACE O FACULTATE, SA AM BANI SA-MI CUMPAR O CASA SAU UN APARTEMENT AL MEU , SA NU MAI STAU CU CHIRIE,SA POT AJUNGE LA MARE SAU LA MUNTE IN CONCEDIU.SIGUR CA BANII CONTEAZA. RESPECTUL CELOR DIN JUR E BINE VENIT DAR CIND NU-TI AJUNG BANII PT MEDICAMENTE ATUNCI CAND AI NEVOIE SAU FACTURA LA GAZE SE TRIPLEAZA IN LUNILE DE IARNA,SAU AI DOI SAU TREI COPII TOTI LA SCOALA ,
      LIPSA BANILOR E RESIMTITA ACUT. SI STATUTUL SOCIAL NU E UN SUBSTITUT .BANI SUNT O PARTE INTEGRANTA A UNEI VIETI IMPLINITE DAR NU CEL MAI IMPORTANT LUCRU. BANII NU ADUC FERICIREA DAR O POT SUSTINE.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult