Liuba, cu numele său predestinat, cu energia sa bună și proaspătă, e un personaj cunoscut în oraș. (Foto: Guliver Getty Images)

I-am spus că, de fapt, nu are nicio problemă și că e dus cu pluta. (Foto: Guliver Getty Images)

- Sau să fac un teambuilding pentru motivație… - A, nu, asta s-a fumat de mult. Sper că lumea știe că asta nu mai e o soluție…

„Știţi, mi-am dat demisia.” mi-a spus surȃzȃnd cu o fericire pe care nu i-o mai văzusem. „Chiar mă simt eliberată.” (Foto: Guliver Getty Images)

V-ați jucat vreodată cu un bumerang stricat? Pe care îl arunci și stai, apoi, cuminte așteptând să se întoarcă. Că asta-i logica lui – tu îl lansezi în aer, iar el trebuie să vină înapoi. Dar, pentru că este stricat, nu se mai întoarce. Pică, undeva, pe pământ, și acolo rămâne. Cam așa se simt angajații atunci când șefii lor par să nu observe nimic din ce fac și atunci când obțin o reacție doar dacă au gafat. (Foto: Guliver/Getty Images)

Trei ani mai târziu, printr-un concurs de împrejurări extraordinare, îmi ieșise planul; parțial. Lucram pentru o multinațională, învățasem ceva meserie, luasem a doua cetățenie și lucram ca expatriat… în Anglia. (Foto: Guliver Getty Images)

Se pornește de la premisa că oamenii au bani suficienți, dar că e nu se mulțumesc cu ce au și aleg inconștienți să fie sclavii vicleșugurilor lui Mamon. Adevărul e că cei mai mulți indivizi sunt prost plătiți, muncesc foarte mult ȋn raport cu cȃt cȃștigă și nu au de ales decȃt ȋntre a renunța la job și a munci și mai mult pentru a-și permite o parte din bucuriile la care, ȋntre noi fie vorba, o minoritate privilegiată rareori ȋși coboară privirile. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Nu doresc să comentez corectitudinea colegului sau echitatea șefului, dar am fost subtil „lucrați”. (Foto: Guliver Getty Images)