Foto: Inquam Photos / George Călin
Trebuie să schimbăm narativul despre vaccinarea anti-Covid. Acum.
Da, a venit și acel moment: trebuie să schimbam narativul despre vaccinare în România.
La un an de la pornirea campaniilor de vaccinare în toată lumea, suntem în punctul în care putem afirma cu certitudine că:
- vaccinurile au un profil de siguranță foarte bun și, important, predictibil
- vaccinurile protejează în mare măsură față de apariția formelor grave de boală
- singure, vaccinurile din prima generație nu pot opri pandemia. Trebuie combinate cu alte măsuri.
La ce trebuie să ne așteptăm în perspectiva anului 2022:
- vom avea (deja avem, în Austria) situația în care persoane vaccinate trebuie să stea în lockdown și se vor întreba de ce, din moment ce s-au vaccinat
- vom avea persoane vaccinate complet (două sau chiar trei doze) care vor fi în situația să se infecteze și să aibă nevoie de acces la noile terapii orale sau la anticorpii monoclonali abia autorizați în UE
- este mare probabilitatea de apariție a unor variante ale virusului care să afecteze persoanele vaccinate într-o măsură mai mare decât s-a întâmplat cu variantele despre care discutăm acum
În acest context:
- nu există o greșeală mai mare decât a face vaccinarea anti-Covid să fie obligatorie. Nu avem suficiente argumente științifice, plus că este oricum târziu și deja suntem polarizați ca societate.
- nu există o greșeală mai mare decât, din dorința de a susține vaccinarea (personal, am fost printre primii medici care s-au pronunțat și rămân ferm pro-vaccinare), să scădem valorea terapiilor (medicamente orale, anticorpi monoclonali) sau a altor mijloace utile în lupta împotriva pandemiei (testare, ancheta epidemiologică, secventiere și utilizarea datelor, purtarea măștii, evitarea aglomerațiilor).
-nu există o greșeală mai mare decât să continuăm campaniile cu influenceri care răspund la întrebările anului 2020, accentuând de fapt infodemia
De fapt, trebuie să ne mutăm obiectivul, să schimbăm narativul, de la promovarea vaccinării și atât, către controlul pe termen scurt, mediu și lung al pandemiei, utilizând, nu e nicio îndoială, ca principală armă vaccinul. Dar să le adăugam, pe rând, și pe celelalte.
În acest moment, ezitarea față de vaccinarea anti-Covid are prea puțină legătură cu vaccinul în sine, cu proprietățile sale medicale și cu argumentele științifice.
Ezitarea se corelează cu încrederea redusă în autorități (de diverse feluri, de la politicieni, la medici) și o regăsim ca atitudine generală în privința mai multor măsuri anti-pandemie (purtarea măștii, lockdown, testare).
Restabilirea/reclădirea încrederii ar trebui să devină obiectivul nostru, al tuturor.
Să nu ne simțim, însă, mai vinovați decât ar trebui. Ducem cu noi un bagaj istoric greu de lepădat într-un timp atât de scurt. Pe de altă parte, nu există nicio țară (cu atât mai puțin în UE) care să fi controlat pandemia, acționând așa cum a făcut-o până acum. Suntem, la nivel global, aproximativ în aceeași situație, departe încă de o rezolvare a pandemiei, pentru că am cedat prea repede tentației de a reveni la „business aș usual”.
Mă gândesc că soluția va veni tot din partea științei și a inovației, cu condiția să fie utilizate inteligent și în beneficiul oamenilor, cu onestitate și bună credință.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Lungește Doamne boala, până s-o coace poama.
Ezitarea are legătură cu educația și cu unele nevoi psihice încă neîmplinite: de aprobare, de a avea un scop în viață, de a putea măcar o dată spune nu, etc, etc. N-are nici o legătură cu încrederea în stat (o teorie luată de mulți în brațe și rostogolită până la sațietate și peste). Are totuși legătură cu superstițiile, credința prost înțeleasă, cu naivitatea ce frizează prostia. Scindarea societății va continua inevitabil, fiind cei din ambele părți sătui de (non-)argumentele celorlalți. Asta e, nu văd vreo rezolvare favorabilă. Există doar speranța că va fi un vaccin perfect ori că ăsta după 2-3 doze plus/minus o îmbolnăvire ușoară va fi liniște iar ceilalți... ce va vrea Domnul.
Pe scurt, ce propuneți, dle dr? Că de lamentări sterile, aia nu, aia nu, suntem sătui. Deci, soluția?