Nu-i de râs: de ce Ludovic Orban premier

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Nu puțini au zâmbit ironic când au auzit că Ludovic Orban va fi propus premier. Omul acesta a evoluat într-un registru mai degrabă comic, mărturie stând nenumăratele înregistrări în care vorbește, cântă și dansează. Presa îl ia deseori de sus, oameni altminteri serioși îl tratează în zeflemea drept Șică Mandolină, accentuându-i trăsăturile unui omuleț ridicol, incapabil, în opinia lor, să se ridice la prestigiul funcției prim-ministeriale.

Acum e drept că Ludovic Orban vine la Palatul Victoria după Viorica Dăncilă… Însă publicul nu pare să fie dispus să-i acorde lui Ludovic Orban nici măcar o singură zi „de miere”, darămite o lună întreagă.

Sunt însă câteva lucruri obiective care trebuie spuse, nu pentru a-i face dreptate dlui Orban, ci pentru că ele sunt de obicei uitate, ca toate lucrurile „normale”.

1. De pildă, mulți uită că Ludovic Orban a fost „un penal”. Timp de mai bine de un an de zile, dl. Orban a stat cu această etichetă deasupra capului: gura lumii era nemiloasă în acea perioadă cu „penalii”, care erau condamnați public cu mult înainte de sentința pronunțată de judecători. Din cauza dosarului deschis în campania electorală - construit pe un denunț al afaceristului Tiberiu Urdăreanu, care căuta să-și ușureze viața după gratii, băgându-i pe alții în belea - Ludovic Orban a pierdut candidatura la Primăria București (cursa a fost câștigată atunci de Gabriela Firea) și contactul cu viața politică. Pentru o perioadă a fost un paria, un ciumat cu care nimeni nu dorea să schimbe o vorbă. Nu l-am auzit pe Ludovic Orban să se declare atunci „abuzat”, victima „statului paralel”, nu l-am văzut în prime time alături de colegii lui, „penalii”, plângând că nu-i sunt respectate drepturile și libertățile de om politic, nu l-am văzut să se apuce să schimbe legi și completuri de judecată ca să-și scape pielea. A urmat cursul procesului și a fost achitat. L-am întrebat de mai multe ori în interviurile pe care le-am făcut - așteptând să se contrazică - dacă „mai crede în Justiție” și dacă „poartă pică procurorilor DNA” care i-au pus o paranteză în viață și în cariera politică. La prima întrebare a răspuns „Da”, la a doua „Nu”. De fiecare dată, indiferent de forma în care am pus întrebarea.

2. În perioada delirului ceaușist al lui Liviu Dragnea, nu l-am auzit pe Ludovic Orban să înjure Occidentul, străinii, Bruxelles-ul, americanii. Dimpotrivă, a ținut PNL într-o opoziție clară la național-comunismul care devenise noua doctrină PSD, deși mulți din partid îl presau să se întovărășească din nou cu fratele mai mare din USL.

3. Condus de Ludovic Orban, PNL a ieșit pe primul loc la europarlamentare. A acceptat aducerea în partid a carismaticului populist Rareș Bogdan, care a dat un boost campaniei electorale, cu riscul evident al creării unui nou pol de putere în partid. Adică dl. Orban a maximizat șansele partidului, cu riscul descreșterii puterii lui politice în PNL. De asemenea, PNL-ul lui Ludovic Orban a reușit să inițieze și să adune în jurul lui o majoritate care să răstoarne Guvernul PSD la moțiunea de cenzură. Klaus Iohannis i-a dat lui mandatul de premier, tocmai pentru a arăta PNL-ului - de care are nevoie în campania electorală - că performanța politică este recompensată.

Putem, prin urmare, să-i acordăm lui Ludovic Orban prezumția de bună credință azi, când a fost propus prim ministru. Trebuie să fie conștient însă că nimeni nu-i va acorda nicio șansă și că fiecare greșeală pe care o va face va fi taxată și, în final, va fi decontată politic de PNL în 2020.

Iar primul test al premierului desemnat este să vină cu un Guvern fără proști. Lumea este atât de sătulă de Guvernele de gângavi și impostori construite de Liviu Dragnea, încât nu-l va ierta pe Ludovic Orban dacă va continua această nefericită „tradiție”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp