(Foto: George Călin/Inquam Photos)
„România nu e nici Germania, nici Congo, pentru că românii se descurcă”, zicea Andrei Pleşu acum câțiva ani. Într-o oarecare măsură, dl. Pleşu are dreptate. Statul şi instituţiile sale demonstrează, însă, o realitate mult mai tristă şi periculoasă decât simpla șubrezenie a improvizaţiei.
În România sunt răpite, violate sau traficate fete „în fiecare zi”. Până la apariția „monstrului din Caracal”, dimensiunea acestui fenomen care a îngrozit Europa pe noi însă nu ne-a mișcat. Dincolo de crime, în acest caz, natura profund putredă a instituţiilor statului român este expusă.
Descurcăreala, merge-şi-aşa-ul, plecatul acasă cu un şurub din fabrică în fiecare zi s-au născut înainte de ’89 şi au construit statul de după. Restructurarea vechilor instituţii şi construirea celor noi s-au petrecut în spiritul improvizaţiei de moment. Statul şi instituţiile sale au fost fondate doar ca paravan pentru plecatul acasă cu şurubul al creatorilor noului stat. Acesta este o realitate în care noi, cei născuţi după ’89, am crescut şi pe care am învăţat să o acceptăm. Cei ce au acceptat noul stat, conștientizând natura sa de paravan, l-au acceptat fără revoltă. „N-ai ce face”, „ăştia sunt”, „toţi fură”, „merge şi-aşa”.
Mineriadele n-au schimbat nimic. Colectiv a produs o relativă trezire. Guvernarea Dragnea şi natura adolescentină a poporului român, popor ce începe să pună întrebări, au produs reflexul reacţiei. Caracal, însă, are o faţă. Caracal are chiar două, sau trei, sau cine ştie câte feţe. Caracal are chipul unei copile pe care statul o tratează cu „mă”. Caracal pune poporul român nu doar în faţa paravanului-stat, nu doar în faţa unui criminal, ci şi în faţa unei oglinzi.
În primul rând, Caracal reprezintă expresia violentă a efectelor pe care improvizaţia numită stat le are asupra societăţii. În al doilea rând, Caracal reprezintă relaţia statului cu cetăţeanul. Cetăţeanul este, pentru stat, un „mă”. În al treilea rând, Caracal expune brutalitatea impulsivă a poporului român. Pentru mulţi cetăţeni, pedeapsa capitală, preferabil prin decapitare, tortură sau spânzurare, reprezintă acum o măsură evidentă şi necesară.
Poporul vrea sângele criminalului. Poporul doreşte o soluție de moment, vizibilă și dură.
Ce nu pare să dorească, însă, poporul? Revoluţie. Nu reformă, nu schimbare, nu modificare, nu îmbunătăţire. Revoluţie. Revoluţia reprezintă singurul tratament al tumorii canceroase a României. Extirparea tumorii este singura soluţie. Paravanul trebuie doborât, cei ce duc şurubul acasă înlăturaţi, de la conducătorii ţării, la portarul primăriei. În astfel de crize ale societății, Revoluţia „of the people, by the people, for the people” reprezintă singura rezolvare. O ţară, pentru a oferi prosperitate cetăţenilor ei, are nevoie de instituţii funcţionale, gândite ca instituţii funcţionale, nu ca paravane pentru furt organizat.
Revoluţia implică, însă, destabilizare, insecuritate, ieşire din patul cald şi moale, recesiune, suferință şi un „morning after” incert. Dacă Revoluţia nu se va întâmpla, criminalul se va reabilita după legile lui Toader, va beneficia de recurs compensatoriu dacă va avea norocul să ajungă într-o închisoare cu igrasie, poporul va uita, va „merge şi-aşa”, iar instituţiile statului vor creşte pe fundaţia șubredă a statului-paravan.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La fel, nu cauta sa priceapa cauza, ci vor sa inlature efectul.
Spuneam si in alta parte - romanii trebuie sa inteleaga ca A NU MINTII, nu inseamna sa minti mai putin sau mai frumos, ci sa nu mai minti DELOC si sa nu mai accepti din postrua de om integru nici minciuna altora.
Nu spuneti si cum sa facem revolutia asta si cu ce oameni inlocuiti coruptii daca 5 milioane de romani au plecat scarbiti si nu se mai intorc sa ''repare'' sistemul.
CIne garanteaza ca dupa revolutie nu profita tot cei corupti .
Solutia este alta .
Pana la revolutie ar trebui sa ne rupem 10 minute din timpul nostru sa votam nu costa nimic si ai si sanse de reusita.
Nu garanteaza nimic ca noua clasa politica va fi mai buna dar cel putin incercam ,ceva tot se va schimba.
Revolutia trebuie sa fie in mentalitatea noastra sa votam ,sa avem simt civic , ,sa luam atitudine de cate ori un parlamentar devine ticalos ,daca vom reusi asta ne vom schimba.
Vorbiti de cazul Colectiv , nu a dus la nimic, PSD ALDE au castigat bine mersi , asa cum si cazul Alexandra nu va schimba mare lucru , lumea va uita mizeria din Caracal facuta de politisti si politicieni corupti in cel mult 3 luni.
Vom vedea anul viitor ce se intampla la vot.