foto: Mihai Barbu / AFP / Profimedia
E atât de ușor să dezertezi tocmai acum, să cazi în capcana defetismului. E așa de „cool” să afișezi grimasa lamentării cinice de tipul: ce mai contează? Oricum va fi ales cine vor ei! Sunt toți la fel! Nu mai am încredere în nimeni! Mă doare-n cot!
Circumstanțe atenuante ai destule. E atâta zgomot ridicol, fals, scrâșnet de dinți, ipocrizie groasă, scamatorii social media, încât până și frica ți-a paralizat în amigdală. Frica legitimă de a nu pierde tot ce avem – libertatea de expresie, libertatea de mișcare, libertatea de inițiativă. Rostul european, regăsit atât de greu după traversarea deșertului comunist. Libertatea de a spera măcar. Libertatea.
Știu – suntem epuizați de corupția în care am băltit peste 30 de ani, de incompetența abisală a clasei politice, de stridența agresivă a unor lideri aroganți, cu valori strâmbe și fără conținut. De fluviile de promisiuni neonorate. Atât de epuizați, încât parcă ni s-a gripat iremediabil mecanismul gândirii critice. Nu mai deosebim zâmbetul de rânjet. Oboseala ta are mii de km pătrați, exact atâția cât dezamăgirea. Dar nu e o scuză. Deloc.
Stai acasă. Itisuatitis. Doar că miza de acum e uriașă. It is.
Stai acasă duminică și uită-te la un film tare. Un horror. O distopie. Nu-i Netflix de data asta. Îi poate zice România post-2025. The day after. Ești și tu în distribuție. Ai scris și tu la scenariul ăsta. Stând acasă. Că erau pur și simplu insurmontabile cele 1156 de secunde până la cabina de vot și înapoi.
Stai acasă duminică. Arată fără echivoc că nu-ți mai pasă. Că ți se rupe. Știi ceva? De data asta chiar e posibil să ți se rupă. Destinul în bucăți. Ție și nouă tuturor.
Stai acasă. E dreptul tău să fii scârbit, neimplicat, superior, imun, acru, critic, detașat. Doar că detașarea s-ar putea să fie acum pe tărâmul înghețat al lipsei de opțiuni. Al beznei.
Stai acasă duminică. Măcar să ne merităm soarta cu vârf și îndesat, nu? Praful să se aleagă. Pentru că prețul lipsei de discernământ, al dezertării și nepăsării, de data asta va fi crâncen. Vom plăti în ani. Sumbri. Ăia pe care de obicei îi numim viitor. Dar îi putem numi și coșmar.
Stai acasă duminică. Nu veni la vot. Și uită-te pe geam. Ce vezi acolo formându-se e negura deasă care se pregătește să învăluie România. O negură la nașterea căreia ai participat din plin. Stând acasă. O negură bolnavă pe care e posibil să o respiri adânc, sufocându-te, chiar începând de lunea viitoare. Vine din est, cum a venit de atâtea și atâtea ori, ca o răsuflare de duh rău. Poate intra peste tot, va intra și-n casa ta, acolo unde ai decis că vei sta duminică, inert, absent, pasiv.
Sau nu sta! Du-te la vot!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.