Nu prostie (omenească), ci ticăloșie (vinovată)

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Am citit cu mare satisfacție, în „România literarăˮ din 19 iunie a.c., editorialul dlui Nicolae Manolescu „Prostia omeneascăˮ. Și nota de pe ultima pagină a aceluiași număr, intitulată, mai explicit, „Ce face Avocatul Poporuluiˮ, semnată de... Cronicarul anonim. Cred că pe mulți i-a bucurat revenirea fostului președinte al PAC, dacă nu în politică, în orice caz în publicistica politico-civică, unde pare a se simți ca „peștele în apăˮ. Susținând pe fond opiniile din editorial, îmi permit totuși să accentuez unele nuanțe.

În cunoscuta povestire evocată a lui Creangă, „prostia omeneascăˮ era totuși benignă.

Pentru orice om de bună credință (și evident că și pentru autorul editorialului, poate prea delicat) este însă clar că, la contemporanii noștri vizați în text (unde spre final este numită explicit „prostia demagogicăˮ) este vorba de ceva mult mai grav.

Căci nu de prostie pot fi suspectați în primul rând politicienii în cauză, în frunte cu avocata poporului (care, deși neagă, face politică mai dihai decât oameni politici). Cine a urmărit cât de cât activitatea ei anterioară știe că numai de prostie nu suferă ea (și nici de lipsa unei pregătiri juridice solide). Aceasta o face cu atât mai periculoasă și mai vinovată de drumul pe care a apucat de când a devenit un fel de „avocată a diavoluluiˮ. (Parcă e un blestem cu această funcție la noi: după precedentul, care nu făcea nimic, nici măcar ce trebuia, avem acum o „tovarășă de drumˮ a pesediștilor și a alde aliaților lor, care face prea mult și mai ales ce nu ar trebui). Termenul de fudulie i se potrivește mai bine, căci se dă atotștiutoare, inclusiv în materie de medicină (mai nou și de stomatologie), nu numai expertă în „drepturi și libertățiˮ. Unele nemenționate însă ca atare în Constituție: dreptul de a nu fi precaut pentru sine și pentru ceilalți (purtând mască, respectând distanțarea, acceptând termometrizarea, respectiv internarea chiar dacă ești pentru moment asimptomatic) sau dreptul de a crea aglomerație, de a merge la mari spectacole în spații închise și mai ales la restaurant (căci cam atât i-a mai rămas de apărat).

Și mai trist este că se lansează atacuri nesprijinite pe dovezi la adresa măsurilor și a procedurilor aplicate de forurile colective competente, interne și internaționale, în combaterea actualei pandemii și se neagă bunele lor rezultate evidente nu numai de către persoane lipsite cu totul de calificările presupuse (cum sunt anumiți realizatori de emisiuni TV), ci până și de către câțiva foști și actuali medici – de alte specialități și neangrenați în acest efort (câte unul frizând aproape nebunia). Or, nu de prostie se face vinovată, de exemplu, nici celebra doctoriță omniprezentă... pe sticlă și în unele rețele sociale, care, fără nicio probă, își acuză confrații de breaslă, printre altele, de măsluire a datelor comunicate, făcându-se și ea avocata bietelor victime ale covidului, sau de agravarea stării pacienților noncovid prin neacordarea de asistență în afara cazurilor urgente.

Prost și, în niciun caz, fără educație din familie și nici fără școală făcută la vreme și ca lumea nu sunt nici Cațavencul zilelor noastre și nici distinsul economist și literat (nepomenit în editorial) care acum nu rostește în șoapte, ci cu glas tare (deși cu ceva mai multă fereală) enormități asemenea. Nici vehementul șef al unui partid chipurile pro România (de care te miri însă mult mai puțin), care ar putea fi adăugat și el anonimizaților ușor recognoscibili. Nici destui alții, la care această trăsătură se manifestă mai ales prin aceea că emit cele mai nesustenabile inepții, în care probabil că nu cred nici ei, dar cărora, într-un dialog al surzilor, nu le pot ține piept argumentele și datele științifice și nici măcar bunul-simț.

Și ce să mai creadă bieții oameni obișnuiți, bombardați... zi de zi și ceas de ceas, pe toate căile, și în primul rând prin televiziunile preferate (de care nu-și dau seama cât sunt de aservite), cu tot felul de afirmații aparent serioase, dar contrazise în fapt de realitate? Nu e de mirare că destui încalcă din ce în ce mai mult, după cum sunt îndemnați, cele mai elementare măsuri de prevedere recomandate de autorități. Și nici că s-a ajuns unde s-a ajuns și că situația se tot agravează, astfel că drepturile și libertățile redobândite după starea de urgență și de alertă riscă să se piardă din nou, cu costuri tot mai mari în planul sănătății publice și chiar al vieții unora. Ceea ce nu înseamnă că această propagandă i-ar scuti de responsabilitatea proprie.

Dar principalii vinovați de toate acestea sunt în primul rând cei care, deloc „inocențiˮ, ci din interes, ambiție, frustrare, fanfaronadă și frondă prost înțeleasă (precum patriotul comersant de mobile, care se dă prieten la cataramă cu pretinși „pozitiviˮ și este susținut medical și de soață), fac pe proștii și intoxică cu bună știință spațiul public la care au acces, tăgăduind realități vizibile cu ochiul liber și demonizându-i pe adevărații specialiști, care nu precupețesc cunoștințe, informare, efort și chiar sacrificiu în slujba cauzei combaterii pandemiei.

Dacă ar fi vorba numai de prostie omenească, mai treacă-meargă, doar i-am compătimi, căci fericiți sunt cei săraci cu duhul. Însă nu este pur și simplu vorba de așa ceva, ci de escrocherie și de ticăloșie de-a dreptul vinovată. Iar aceștia sunt cei mai feroce campioni ai zădărnicirii combaterii pandemiei, pentru care nicio amendă și nicio sancțiune legale nu ar fi suficiente.

Dar puțin probabil ca asemenea indivizi să recunoască vreodată câte victime vor avea pe conștiință – dacă acesta nu va fi fiind un cuvânt prea mare pentru ei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp