Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Numai în România? „Am pierdut 3 ore de la muncă și nici n-am salvat pe nimeni pentru un rahat de suc cu 4% alcool?”

Principala problemă a donării de sânge în România e rata foarte mică de donatori, astfel că nevoia e constantă. Deși se caută RH-uri negative, AB-uri și AB4-uri, pe stoc 0 nu mai face nimeni nazuri.

În lumina acestei necesități presante, te gândești că informațiile se găsesc pe toate gardurile, există în mod necontradictoriu pe toate site-urile centrelor de transfuzii și spitalelor care recoltează, adaptate la realitatea românească a anului de grație 2016. Nimic mai greșit.

Deși îndemnul la donat din ultimii ani a devenit comparabil cu îndemnul la votat - cel puțin în social media - mulți dintre noi încă au impresia că poți dona dacă ai peste 50 de kg (dar majoritatea fetelor sunt mignone și se simt grase, astfel că se chinuie să slăbească până la minimum 45 de kg), nu ai avut intervenții chirurgicale sau stomatologice în ultimele șase luni (dar ni se recomandă să facem detartraj cel puțin o dată pe an) și stai bine cu tensiunea.

Din nefericire, foarte puțini dintre cei care așteaptă pe hol ajung în camera de recoltare de la prima vizită. 

Statul la coadă s-a întipărit cu pasiune în mentalul colectiv, cauză a dezinformării, informațiilor încrucișate și politicilor individuale care nu fac decât să descurajeze, instaurând o confuzie generală cu efect latent de lehamite conștientizată.

Concret, în România, greutatea minimă a donatorului de sex feminin de la Centrul de Transfuzii (Victoriei) trebuie să fie 50 de kg, la Iași 57 de kg, la Spitalul Floreasca 58 e kg, iar la Întorsura Buzăului 60 de kg. Având în vedere că cele mai multe dintre românce sunt mai degrabă mignone decât voleibaliste, tragem concluzia că trebuie să fii cel puțin îmbufnată din cauza celor 5 kg în plus ca să poți dona în țara tuturor posibilităților, dar mai ales să fii confuză, alergând dintr-un oraș în altul în funcție de stadiul efectului yo-yo în care te afli.

La nivel internațional, lucrurile sunt destul de simple. Amicul Google ne spune că valoarea minimă a greutății pentru donatorii de sex feminin din țări ca America, Australia, Germania, Franța, Anglia, Belgia etc este, surpriză, 50 de kg. Peste tot.

La un alt click distanță, găsim informații despre perioadele minime pe care trebuie să le respecte americanii, francezii, englezii (și alți oameni din țări cu iarbă mai verde și nu doar pe Instagram), dacă vor să doneze după ce au avut o intervenție stomatologică. Pe mapamondul civilizat, datele sunt flexibile, ba chiar ești încurajat să suni și să le povestești ce fel de intervenție ai avut ca să-ți poată spună un interval concret de zile de repaos.

Astfel, aflăm că în Țara Galilor poți dona la 7 zile după extracție și, la fel ca în Australia, la o zi după detartraj sau carii plombate.

În Singapore trebuie să aștepți o zi după detartraj, 3 zile după extracție dentară, iar până la 3 luni după extracție de molar, în timp ce în America și Canada trebuie să stai liniștit o zi după suturi, extracții fără complicații, detartraje sau carii plombate.

La ceva fus orar distanță se află România, inflexibilă, impasibilă și hotărâtă să nu te lase să donezi 6 luni după intervenții stomatologice, fie ele chirurgicale sau nu. Nu-și permite riscul de a te întreba ce fel de intervenție a fost, nu are personal pentru astfel de activități lămuritoare și n-am auzit niciun apel către voluntari pentru centrele de transfuzii care să facă lumină în comunicarea cu potențialii donatori.

Despre donarea la menstruație, numai de bine. În România, femeile la menstruație sunt trimise acasă, li se spune să aștepte cel puțin 5 zile și apoi mai vorbim, ca de la om la bibelou, despre donarea de sânge.

În America, Australia sau Canada, centrele de transfuzii zic doamne ajută, te poftesc înăuntru și-ți mulțumesc frumos.

Campaniile de încurajare ale centrelor de transfuzii din România sună în continuare mai mult a campanii de culpabilizare, amintindu-ne o dată la trei luni de zile că poți salva trei vieți cu doar patru sute patruzeci de mililitri de sânge, trimițându-ne acasă la primul semn de vulnerabilitate închipuită, dar consemnată în registrul lor rigid. 

Din păcate, drama lipsei de sânge din România nu se dezvoltă doar pe un singur plan narativ. Încă sunt o grămadă de oameni - neînțeleșii, etern nemulțumiții, neîndreptățiții, etern suferinzii, singurii cărora li se întâmplă, speshăl snowflecșii - care pufnesc ca pensionarii vara în autobuz când citesc formularul de la recepție și află că nu poți dona dacă ai avut mai mult de doi parteneri sexuali în ultimele șase luni.

Ce-i drept, în punctul ăsta, mulți dintre cei care se pregăteau să iasă pe ușă s-au cam împiedicat de toc. N-ai zice, dar încă sunt oameni surprinși că sexul neprotejat te scoate de pe lista posibililor donatori.

Bannați pentru următoarele 6 luni, hipsterii Don Juani pierd din start cursa pentru titulatura de erou, parcă deja câștigată de un selfie cu potențial de pe patul de spital.

Un domn fumează de nervi pentru că intră în a doua oră de așteptare la coadă și se dezlănțuie iadul când află că nu poate dona pentru că nu au trecut douăzeci și patru de ore de la ultimul cidru inofensiv de mere. Adică am pierdut 3 ore, am lipsit și de la muncă, scutire pentru șefu' nu-mi dați și nici n-am salvat pe nimeni pentru un rahat de suc cu 4% alcool? Normal, numai în România te condamnă ăștia pentru fapte bune.

Sunt mulți ca el, îi recunoști după mina de om sabotat de sistem. Aceiași consternați pe care îi ia cu palpitații când aud de infecții intraspitalicești și nereguli medicale se simț lezați și neîndreptățiți când vor să fenteze regula ca să facă un bine. 

Au trecut 5 luni jumate de la ultimul tatuaj și pentru două săptămâni nu mă lăsați să salvez o viață? Mai bine lăsați nenorociții să moară, ai?

Deși toate aceste lucruri sunt pentru unii dintre noi de un bun simț greu de contrat, nedreptățiții de sistem sunt de altă părere. Cei mai mulți participanți la studiul meu empiric spontan sunt oameni ca mine și ca tine, dar care au prins microbul delăsării, într-o țară cu grave probleme de personalitate, unde teoria ne face sfinți și practica ne ajunge până la oase.

Ca niște copii cărora le-a fost refuzată înghețata înainte de masă, oamenii lui lasă, bă, că merge și așa sunt mai convinși cu fiecare vizită în sistem că oricum nu se schimbă nimic, de-aia nu votează, de-aia nu întreabă, de-aia nu se chinuie.

Iar sistemul rămâne o fată mare simandicoasă, care vrea iubire necondiționată, dar întinde un pergament kilometric de bifat, plin de condiții inspirate din Harap Alb.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Voi incerca sa va raspund punctual la toate problemele pe care dvs le-ati identificat cu prilejul donarii de sange la CTS Bucuresti! Selectia donatorilor de sange este stipulata de lege, OMS 1193/2007 si este normal sa fie asa! In ceea ce priveste greutatea, este corect sa fie admis donatorul de sange la minim 50 de kg fiindca asa este in legislatia noastra si asa este si conform legislatiei europene! Tratamentele stomatologice insa, ne despart de legislatia europeana, noi traim in Romania si avem alte realitati pe care presupun ca le si cunoasteti! Orice manevra sangeranda creeaza o poarta de intrare pentru virusuri sau bacterii, iar perioada de incubatie a bolilor infectioase este pana la 6 luni( virusul hepatitei B) In aceasta perioada de pana la 6 luni de la contaminare, daca un donator doneaza sange, testele pot sa nu deceleze virusul care este sub pragul identificarii de catre reactivii respectivi iar bolnavul din spital se poate contamina! De aceea noi trebuie sa identificam zona de risc a donatorilor si daca acestia se plaseaza in aceasta zona ii amanam sau restrictionam de la donare! Tratamentul stomatologic care aproape intotdeauna este sangerand , poate plasa donatorul intr-o zona de risc, in Romania, in care citim aproape zilnic despre cazuri de contaminari din lipsa sau ineficienta dezinfectantilor, din lipsa de acuratete, pe principiul ca ,, merge si asa" etc. Acelasi lucru se intampla si in cazul partenerilor de sex multipli, a persoanelor care se drogheaza, si alte cazuri stipulate in chestionarul de autoexcludere care este reglementat si el prin lege. Tarile pe care dvs le mentionati, pe langa chestionar care este acelasi, au implementata testarea NAT, un tip de testare care reduce fereastra serologica de la 6 luni la 2 saptamani, plus alte metode de siguranta! In absenta testarii! Pe langa aceasta zona de risc in care se pot plasa o parte din donatorii de sange, pentru a evita perioada de incubatie a bolilor cu transmitere prin sange , testam si transaminazele, enzime hepatice care reactioneaza in primele zile de la potentiala contaminare a donatorilor. Daca transaminazele hepatice sunt peste valoarea admisa, punga de sange se rebuteaza iar donarea este practic inutila. Alcoolul poate determina cresterea transaminazelor si poate sa induca prezumtia ca donatorul este in perioada de incubatie a unei boli hepatice, pe langa faptul ca atunci cand e consumat in exces este si toxic hepatic. In concluzie, toate aceste restrictii ale donatorilor pot fi considerate excese daca se pierde din vedere siguranta pacientului, altfel ele nu sunt de rea credinta ci doar de responsabilitate!
    • Like 2
    • @ Doina Gosa
      Ok, am înțeles că orice rană deschisă, inclusiv cele cauzate de intervențiile stomatologice, prezintă un posibil risc de infectare cu diverși agenți patogeni. Dar avem statistici care să ne arate în câte cazuri după astfel de intervenții pacienții chiar s-au infectat ?

      Pentru că dacă am avea, iar incidența ar fi sub marja de risc acceptată, atunci poate că acest criteriu ar putea fi scos din cele pentru rejectarea din start a donatorilor.

      Mă gândesc că doar faptul că există o posibilitate a infectării, nu ar trebui neapărat să îl facă pe respectivul candidat neeligibil, dacă acea posibilitate are un procent de apariție mic.

      În același timp, poate că ar trebui să se ia în calcul mai multe informații despre canditat, de pildă istoria sa medicală, dacă are anumite predispoziții pentru anumite afecțiuni, câte intervenții medical a avut în ultima perioadă, etc, care apoi să fie coroborate și să se calculeze un factor de risc pentru respectivul potențial donator. Dacă ar exista un sistem informatic funcțional, presupun că toate aceste date ar putea fi folosite.

      Ce părere aveți ?
      • Like 1
    • @ Doina Gosa
      check icon
      Excelent raspuns; Si corect si la obiect!
      • Like 0
  • Poate n-ar strica să-l întrebați pe "Goagăl" ce înseamnă cuvântul "neîndreptățit".
    • Like 0
  • Bun, hai să încercăm să găsim o soluție la problema donării de sânge.

    Întrebare: Nu cumva răspunsul la întrebarea dacă un sânge e bun pentru transfuzii stă chiar în sânge ? Răspunsul de bun simț ar fi că da . Greșesc ? Vă rog frumos să mă contraziceți dacă e așa !

    În cazul în are am dreptate, atunci ce-ar fi să facem așa :

    1. Dacă omul vine la donat ia-i sânge și gata, evident respectând totuși câteva criterii clare ( gen nu suferă de anumite boli, nu a mai donat în ultimele x luni, etc ).

    2. Apoi sângele este supus analizelor care vor determina dacă este bun pentru transfuzii sau nu.

    3. Introdu și o verificare anuală obligatorie pentru toți cetățenii. Dacă tot sunt acolo, întreabă-i dacă sunt de acord să și doneze sângele, care oricum le va fi luat, în cazul în care nu prezintă probleme.

    Efecte pozitive :

    1. Crescând cantitate de sânge colectat, statistic, vei crește și cantitatea de sânge "bun" pentru transfuzii.
    2. Tu stat, făcând analizele de sânge pentru cei ce s-au prezentat voluntar la donat și pentru cei ce au venit la controlul periodic, vei avea o imagine mai clară asupra sănătății cetățenilor tăi, asupra bolilor de care suferă, iar pe baza lor vei putea să iei măsuri de corecție și prevenție.
    3. Se știe că să-ți reînnoiești sângele are efecte benefice. Mănânci o friptură, bei un pahar de vin și ești mai bine decât înainte. Prin urmare sporești gradul de sănătate al donatorului ( experții să mă contrazică dacă bat câmpii ).
    4. În cazul în care la analize se depistează anumite probleme, donorul poate fi atenționat de acestea și poate începe un tratament corespunzător înainte ca boala să se agraveze.

    5. Toate aceste măsuri vor duce la creșterea gradului de sănătate al populației în ansamblul său.

    Efecte negative ?

    1. Cei care se vor ocupa de colectarea și prelucrarea sângelui vor avea mai mult de lucru.
    2. În cazul în care cei care fac analizele nu-și fac treaba, sânge necorespunzător va ajunge sa fie folosit pentru transfuzii ( dar cred că problema asta există și în actualul sistem )

    Părerea mea este că o astfel de măsură poate produce mai multe efecte benefice decât adverse. Dumneavoastră ce părere aveți ?

    ( acestă problemă poate fi dezbătută si aici : https://panouldebord.ro/showEntity/7101 )
    • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      Nelu Jr. Nelu Jr. check icon
      Testele făcute asupra sângelui nu pot exclude toate riscurile, nicăieri în lume nu o fac, pentru că ar crește foarte mult costul testelor (mii de euro/pungă pentru a fi 100% sigură). Așa că se acceptă 99,9% siguranță, încercând cu ajutorul chestionarului de auto excludere să se ducă la 99,99%.
      • Like 0
    • @ Nelu Jr.
      1 .Ok, dar atunci ne punem întrebarea cât de corect sunt completate acele formulare ? Cine verifică acuratețea celor completate de donator ? Verifică cineva sau este crezut pe cuvânt ?

      2. Care este costul analizeler pentru a asigura acel 99.9% siguranță ? Este interesant de calculat cât ar costa în plus dacă s-ar relaxa criteriile de acceptare și s-ar face mai multe analize.
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      Donatorii nostri care vin in mod constant la donare sunt donatori mai siguri pentru pacientii din spitale deoarece sunt verificati clinic si paraclinic din 3 in 3 luni si de aceea din sangele lor facem 3 produse pe care le distribuim la spitale, in functie de necesitati! Daca un donator are o problema de sanatate, fie ca este identificata de medic, fie ca analizele lui sunt neconforme, este informat direct sau printr-o scrisoare si este consiliat si directionat catre medicul de familie! Acesta este inca un beneficiu pe care il are donatorul de sange fiindca are posibilitatea sa fie controlat periodic si semnalizat cand apare o problema de sanatate. In ceea ce priveste screeningul populatiei din punct dee vedere medical, este o decizie pe care trebuie sa o ia autoritatea competenta( Ministerul Sanatatii) care trebuie sa aloce si fondurile necesare avand in vedere faptul ca noi suntem finantati printr-un program care priveste strict sistemul de transfuzie. Nevoia de sange este mare si nu ne plangem daca avem mult de lucru desi in centrele de transfuzie se lucreaza cu deficit de personal de ani de zile, insa am dovedit ca ne mobilizam si facem fata unui numar mare de donatori ( vezi Colectiv) Responsabilitatea acuratetei testelor efectuate donatorilor de sange este a noastra si ne-o asumam, nu am avut niciodata reclamatii de la pacienti sau spitale ca sangele transfuzat a fost contaminat! Tocmai de aceea exista acele restrictii care poate donatorilor li se par minore dar care pot conta pentru siguranta pacientului. Desi avem nevoie de sange si suntem preocupati sa crestem colecta, calitatea sangelui este mai importanta decat cantitatea deoarece un singur pacient daca este contaminat datorita activitatii noastre necorespunzatoare raspundem si moral dar si legal pentru acest pacient. Multumesc pentru preocuparea dvs de a ne veni in ajutor!
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Chestionarele pe care le completeaza donatorii sunt foarte importante pentru selectia donatorilor de sange si tin strict de sinceritatea donatorilor, nu se pot verifica imediat, dar in cazul in care ar exista o contaminare a unui pacient rezultata din lipsa de sinceritate a donatorului, acesta raspunde legal ( Legea 282/2005). In ceea ce priveste relaxarea criteriilor de acceptare la donare, testarea NAT ar rezolva o mare parte din aceste criterii! Nu stiu cat ar costa deoarece este o testare noua in Romania iar achizitia de reactivi si echipamente se realizeaza centralizat de catre Institutul National de Hematologie Transfuzionala, deoarece punga de sange, indiferent unde este colectata trebuie sa aiba aceiasi parametri de evaluare, aceleasi criterii.
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult