O directoare de HR din banking a decis „să spună o poveste” în ședință: „Știi care era procedura la noi? Să ne plictisim reciproc. Nu ne ascultam între noi, ne prefăceam că auzim, dar eram pe telefon și pe laptop”

Foto Guliver/Getty Images

Disclaimer: acest articol este dedicat oamenilor deschiși care vor să facă lucrurile mai bine: intraprenorii din organizații, oamenii care aduc valul schimbării. 

Urmează o nouă ședință în care ai de ținut o prezentare cu rezultatele de săptămâna asta. Din nou, un raport, excel sau ppt. Știi deja că va fi o prezentare la care oamenii nu vor fi atenți și în care toată lumea se va plictisi. Deja le-ai pierdut șirul… 

Cum ar fi ca, de data asta, să aduci și niște povești relevante care să susțină informațiile tale? Cum ar fi să fii tu cel care setează un nou standard pentru modul în care se țin ședințele?

Poveștile sunt cea mai veche formă de comunicare umană. Încă de mici, învățăm despre realitate și lumea înconjurătoare prin povești. Creierul nostru este creat să iubească poveștile, care sunt universale, prin faptul că sunt prezente în orice cultură, época sau limbă. O poveste are capacitatea de a atrage curiozitatea rapid - trăim într-un război al atenției, cum spun cei de la TED. Cum câștigi atenția?

Există și câteva mituri legate de a spune povești la birou: că oamenii nu au chef sau timp de povești sau că, atunci când ai de susținut o prezentare într-o ședință, procedura este să ne uităm pe exceluri și să ne plictisim unii pe alții.

„Ne-am obișnuit să ne plictisim reciproc”

De curând, am lucrat cu o directoare de HR din banking, care mi-a spus: „Știi care e procedura la noi? Să ne plictisim reciproc. Nu ne ascultăm între noi, ne prefacem că auzim, dar suntem pe telefon și pe laptop. Dacă aș veni cu o prezentare bună, aș strica piața, pentru că răul pe care îl cunoaștem este mai bun decât răul pe care nu îl cunoaștem”. 

Pentru că știa că abordez lucrurile într-un mod neconvențional, a fost de acord să facă o schimbare - am scos multă informație de pe slide-uri, am adăugat poze, iar cifrele au fost o experiență personală de la un capăt la altul. După board meeting m-a sunat fericită: „Colegii m-au aplaudat, m-au întrebat ce am pățit. Le-am spus că am vrut să fac o schimbare și să le fac experiența mai personală. Drept urmare, toți membrii board-ului și-au făcut promisiunea că de acum încolo să combine cifrele cu povești”.

În mediul corporate nu există o cultură a storytelling-ului în general. Nimeni nu te responsabilizează să-ți prezinți ideile în mod relevant și inedit. Dacă tot susținem prezentări fără niciun fel de emoții, dacă nu este despre interacțiunea umană, apare întrebarea: de ce ne mai întâlnim? De ce nu ne trimitem cifrele pe mail?

De ce nu folosim mai mult storytelling-ul în business?

Totul pleacă de la convingerea limitativă: nu am povești. Oamenii asociază ideea de povești cu ceva difícil sau cu teatru, maimuțăreală, orice, dar nu cu ce e de fapt. Se poate să mai crezi că o poveste durează mult – nimic mai fals, poți spune o poveste interesantă într-un minut și aici este artă.

Cum găsesc poveștile?

Dacă te-am convins să dai o șansa poveștilor, iată de unde te poți inspira:

• De ce-ul cifrelor. Motivul pentru care este important kpi-ul despre care vorbești. Așa cum spune Simon Sinek, oamenii cumpără motivul pentru care faci ce faci, nu doar ceea ce faci. Poți explica orice cifră plecând de la de ce-ul ei. 
• Povești cu tâlc: fabule, povești cu înțelepți, povești din istorie, relevante pentru situația de față. Ține doar de research să o găsești pe cea potrivită și sunt scrise așa de bine că unele ne rămân în minte o viață întreagă.
• Experiențele neplăcute din care ai învățat o lecție. Du-te acolo unde nu vrei să te duci, pentru că acolo e aur. Ai grijă numai să vorbești despre povești cicatrizate pentru ține, care te-au adus la înțelepciune. Altfel, dacă nu ai depășit încă situația, vei avea emoții și se va vedea.
• Storytelling prin analogie cu întâmplări din școală, cu copilul, din timpul diverselor activități de zi cu zi. Cu ce pot compara ideea mea pentru ca apoi să o translatez în business?
• Pasiunile tale – atunci când le accesezi, ai cea mai bună energie și cel mai frumos mod de a povesti. De exemplu, dacă îți place să călătorești, ce poți folosi ca resurse din experiențele tale?

 Cum să integrezi storytelling în business?

1. Începe cu pași mici în contexte cu miză mică. Încearcă 1 la 1 și ia feedback. Testează apoi la ședința de update a echipei.

2. Alege-ți un amic care e deschis să învețe. Faceți simulări, lasă-l să te provoace.

3. Studiază fenomenul storytelling: urmărește discursuri TED sau cumpără un curs de storytelling. Îți vor pune o bază solidă.

Mami, îmi pui și mie un ppt să adorm?

Gândește-te la copiii tăi sau, dacă nu ai, la cum erai tu când erai mic. Ce te roagă ei seara la culcare? Îi auzi cumva zicând „mami, îmi pui și mie un ppt să adorm? sau un excel?”. Știu asta din proprie experiență, pentru că fetița mea, Mara, mă roagă des să îi spun povești. Toți am fost copii cândva, însă unii au uitat de mult asta. Copiii din noi sunt prezenți și astăzi în ședință, dar, din păcate, nimeni nu mai stimulează acești copii. Eu cred că rămânem copii toată viața, doar prețul jucăriilor se schimbă. Și, uneori, jucăria noastră este prezentarea cu care venim.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp