Foto: Nick White / Mood Board / Shutterstock Editorial / Profimedia
În articolul anterior am văzut că deținerea unei case nu implică în mod automat bogăție sau independența financiară. 90% din averea românilor este concentrată în imobiliare și depozite bancare sau numerar, având o diversificare foarte redusă și costuri enorme de oportunitate din cauza alternativelor nefructificate.
Problema esențială este că muncim pentru bani, sau ne împrumutăm de la bănci, pentru a cheltui pentru pasive care NU produc, în loc să-i investim în active care produc. Astfel, rămânem blocați într-o capcană a sărăciei, precum un șoricel care aleargă încontinuu pe roată. Conform cifrelor publicate de Institutul Național de Statistică, o familie medie din România alocă doar 0,5% pe educație și numai 0,3% către investiții. Cheltuim de 8 ori mai mult pe băuturi și alcool, de 10 ori mai mult pe hoteluri restaurante și cafenele, de 11 ori mai mult pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, de 25 de ori mai mult pentru locuința noastră și utilități, și de 42 de ori pentru hrană.
Ce înseamnă toate acestea? Nu avem independența financiară! De multe ori, singura sursă de venit este salariul de care suntem dependenți, iar atunci când acesta scade sau este pierdut din cauza șomajului, ne blocăm, deoarece nu avem investiții diversificate care să producă pentru noi.
Conform cifrelor publicate de Banca Națională a României, apetitul românilor pentru credite imobiliare a fost foarte ridicat în ultimii ani înainte de pandemie. Astfel, în perioada 2015-2019 media anuală a creditelor imobiliare contractate de populație s-a ridicat la 13 miliarde de lei, mai mult decât nivelul cumulat din 2007 și 2008 la un loc, când s-a înregistrat cea mai mare bulă imobiliară din România. Asta deși populația României a scăzut cu aproximativ 3 milioane de locuitori în ultimul deceniu, din cauza emigrării. Se pare că nu am învățat nimic din recesiunea precedentă, cu excepția riscurilor împrumuturilor în valută, de care românii au început să fugă precum dracul de tămâie. Astfel, creditele imobiliare contractate în valută au ajuns să reprezinte doar 5% din totalul împrumuturilor, comparativ cu 90% în urmă cu un deceniu.
Denominarea creditelor în moneda în care câștigi venitul este un lucru bun. Problema apare altundeva: majoritatea celor care intră în bancă pentru contractarea unui împrumut imobiliar întreabă: care este creditul maxim la care mă încadrez?
Fundamental, întrebarea este greșită. Mai întâi, ar trebui să ne întrebăm: câtă casă îmi permit? Deci, care este valoarea maximă a locuinței pe care mi-o permit, având în vedere veniturile familiei.
Răspunsul este următorul: înmulțește veniturile familiei x 5 ani, din care scazi 10% dacă locuința este cumpărată prin fonduri proprii, respectiv 20% dacă se contractează un împrumut. Conform Institutului National de Statistică, salariul mediu net la nivel național este de 3.150 lei. Practic, aceasta înseamnă că, în medie, o familie cu doi adulți câștigă lunar aproximativ 1.300 euro, ceea ce înseamnă că își permite o locuință de 70.200 euro dacă achiziția este făcută prin fonduri proprii, respectiv 62.400 euro, dacă locuința se cumpără printr-un credit
Iată câteva reguli pe care trebuie să le iei în considerare:
- Consideră doar veniturile stabile, pe care știi că poți să te bazezi pe termen lung. Deci, nu considera bonusuri temporare, pensia părinților sau vânzarea unor active
- Rezerva de 10%, respectiv 20% este necesară pentru evenimente neprevăzute sau cheltuieli superioare. Aceasta poate ajunge până la 30%, sau chiar 40%, dacă ai mai mult de 2 copii, probleme de sănătate în familie, un job mai riscant sau cu venituri care fluctuează puternic de la un an la altul.
Cât îmi permit? O întrebare pe care orice compărător înțelept o ridică cu responsabilitate. Sunt convins că te întrebi cât îți permiți atunci când cumperi haine, încălțăminte, o vacanță sau o mașină. De ce să nu te întrebi același lucru atunci când faci poate cea mai importantă tranzacție din viața ta, cumpărarea unei locuințe.
În episodul următor o să vorbim despre diferența dintre prețul și valoarea unei locuințe. Prețul îl poate vedea oricine, dar valoarea o înțelege doar cumpărătorul înțelept.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Te-ai prins acum?
O alta problema intalnita in jur la familiile romanesti e ca isi iau casa dupa gura lumii si nu dupa puterea proprie.
Si o alta problema vazuta des in comunitatea romaneasca (dar mai putin des de cand sunt in strainatate) e ca romanii isi cheltuie mare parte a venitului pe distractii si nu isi dau seama: mancare gatita acasa e necesitate dar restaurant e distractie, alcoolul si tutunul iar sunt distractii, tv si cablu iar, bauturile (in afara de apa) nu sunt necesitate, a 20 a pereche de blugi e distractie, machiajele iar etc. - toate astea sunt o presiune media si publicitatii si de fapt putem fi fericiti cu putin.
Un alt lucru nu discutat in Romania dar in alte tari e ceva normal e extra venitul. Cand salariul nu ajunge pt nevoile zilnice, nu e nicio rusine sa mai cautam alte surse de venit (side hustle) - de la babysitting, gradinarit si crescut animale, cusut, zugravit etc. munca de jos nu e rusine cat e bine facuta.