Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

O fantomă bântuie România și, aparent, nimeni n-o poate învinge

Zilele trecute am făcut un exercițiu pe cât de obositor, pe atât de util, atât pentru mine cât și pentru cei din jurul meu. Am petrecut câteva zile discutând cu locuitorii așa zisei Românii „profunde”, în special prin satele și localitățile din județul Neamț, unul dintre cele mai sărace județe din România. Am umblat printre blocuri dormitor construite în plină Epocă de Aur, un adevărat triumf urbanistic prin care sute de mii de români și-au îndeplinit visul de a lăsa în urmă mizeria și sărăcia lucie pe orizontală și au schimbat-o cu aceeași mizerie și aceeași sărăcie lucie, dar de data asta pe verticală. 

Am umblat pe coclauri și drumuri desfundate în care norma este groapa, și nu asfaltul, am umblat prin târguri demne de Evul Mediu, pline în mod paradoxal cu produse made în China, cu tarabe pline cu pantofi de „mort”, târguri de animale de povară de înhămat la plug în secolul XXI, mall-uri ticsite de lume, pline de cozi la shaorme și la hamburgeri, străzi ticsite de mașini în care se înaintează în pas de melc.

Ce am găsit în mijlocul acestui paradox numit România? Am găsit români deznădăjduiți, fără cea mai mică urmă de speranță în ochi, români bătuți de soartă, români căzuți în patima viciilor pentru care deznădejdea este singurul companion de viață pe care îl au.  

Am văzut români agresivi cu reacții disproporționate la un simplu „Buna ziua”, am văzut români care își regretau copiii și nepoții plecați și pierduți pentru ei prin țări străine. Copii care dacă ar fi avut de ales nu și-ar fi părăsit țara.

Am văzut români egoiști care se declarau de acord cu hoția și raptul atâta timp cât sunt și ei cooptați la pradă, oricât ar fi ea de mică: o mărire de pensie, o subvenție, un kilogram de făină, un litru de ulei, nereușind să vadă pădurea de copaci, fără să înțeleagă simplul fapt că dacă toți furăm unii de la alții, vom fi tot acolo de unde am plecat, în amărăciune și mizerie.

Am văzut români care trăiau sub limita subzistenței, dintr-o pensie mizeră, plătind peste jumătate pe medicamente, degradându-se pe zi ce trece.

Am văzut cu ochii mei care sunt efectele a 42 de ani de comunism (toate valorile și elitele neamului românesc au fost înlocuite cu bocancul pe grumaz cu idioți utili cu dosar sănătos și verticalitate morală inexistentă), urmați de 26 de ani de capitalism de cumetrie, haos administrativ și jaf ajuns la rang de sport național. Am ajuns o țară debusolată, un popor fără ghidaj, fără elite, cu o busolă cu un ac care se învârte încontinuu. 

Am ajuns să facem parte dintr-o societate dezbinată în care omenia și empatia față de semenii noștri au dispărut aproape în totalitate. Am ajuns la stadiul în care credem că pentru a ne susține propria existență călcatul pe cadavre nu este numai justificat, este chiar necesar. Am ajuns la stadiul în care punem hoții pe piedestal în speranța că ne vom putea „înfrupta” din firimiturile care ne sunt aruncate cu un dispreț suveran. Am ajuns să trăim într-un trecut prezentat „glorios”, de daci liberi, „România Mare” inventat și reinventat zilnic de așa-zișii păpușari, în funcție de direcția pe care vor să o imprime perdelelor lor de fum, uitând că nu contează cine am fost și ce am făcut în trecut, ci mai important cine suntem și ce facem în prezent și cine vrem să devenim și ce vrem să facem în viitor. Numai privind înainte putem evolua.

Pentru a atinge acest deziderat avem nevoie să ne creștem elitele din nou. Să dăm avionul pilotului și mistria zidarului, și nu invers. Altfel nu vom ajunge niciodată la destinație. Societatea românească trebuie reașezată pe făgașul normalității. Excelența și meritocrația trebuie să devină norma și nu excepția în societatea românească.

Voi merge la vot. Pentru că purtăm cu toții responsabilitatea generațiilor viitoare și împreună putem schimba în bine ce pare de neschimbat. Este la urma urmei un gest de minimă igienă socială.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    inteleg ca astazi, la vot, majoritara este mentalitatea degajata de generatia care si-a cladit destinul, de la bumbesti-livezeni la combinatul de la calarasi, toti mai au de facut "ultimul" retus, unii luati de val, altii la ultimul bal.
    votul urmator, cel din 2020, va apartine generatiei "ceauseilor", "soimilor patriei", "ciupercarilor, "capsunarilor", "zidarilor" .... alta mentalitate ... astia chiar merita pensie de 500 euro :)
    • Like 0
  • Iulian Diaconu, a văzut și a...comentat.
    Acest domn, trăiește într-o alta dimensiune.
    A luat ca reper județul Neamt(???) știam ca la moda este Teleorman...dar nu conteaza!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult