O fantomă bântuie România și, aparent, nimeni n-o poate învinge

Zilele trecute am făcut un exercițiu pe cât de obositor, pe atât de util, atât pentru mine cât și pentru cei din jurul meu. Am petrecut câteva zile discutând cu locuitorii așa zisei Românii „profunde”, în special prin satele și localitățile din județul Neamț, unul dintre cele mai sărace județe din România. Am umblat printre blocuri dormitor construite în plină Epocă de Aur, un adevărat triumf urbanistic prin care sute de mii de români și-au îndeplinit visul de a lăsa în urmă mizeria și sărăcia lucie pe orizontală și au schimbat-o cu aceeași mizerie și aceeași sărăcie lucie, dar de data asta pe verticală. 

Am umblat pe coclauri și drumuri desfundate în care norma este groapa, și nu asfaltul, am umblat prin târguri demne de Evul Mediu, pline în mod paradoxal cu produse made în China, cu tarabe pline cu pantofi de „mort”, târguri de animale de povară de înhămat la plug în secolul XXI, mall-uri ticsite de lume, pline de cozi la shaorme și la hamburgeri, străzi ticsite de mașini în care se înaintează în pas de melc.

Ce am găsit în mijlocul acestui paradox numit România? Am găsit români deznădăjduiți, fără cea mai mică urmă de speranță în ochi, români bătuți de soartă, români căzuți în patima viciilor pentru care deznădejdea este singurul companion de viață pe care îl au.  

Am văzut români agresivi cu reacții disproporționate la un simplu „Buna ziua”, am văzut români care își regretau copiii și nepoții plecați și pierduți pentru ei prin țări străine. Copii care dacă ar fi avut de ales nu și-ar fi părăsit țara.

Am văzut români egoiști care se declarau de acord cu hoția și raptul atâta timp cât sunt și ei cooptați la pradă, oricât ar fi ea de mică: o mărire de pensie, o subvenție, un kilogram de făină, un litru de ulei, nereușind să vadă pădurea de copaci, fără să înțeleagă simplul fapt că dacă toți furăm unii de la alții, vom fi tot acolo de unde am plecat, în amărăciune și mizerie.

Am văzut români care trăiau sub limita subzistenței, dintr-o pensie mizeră, plătind peste jumătate pe medicamente, degradându-se pe zi ce trece.

Am văzut cu ochii mei care sunt efectele a 42 de ani de comunism (toate valorile și elitele neamului românesc au fost înlocuite cu bocancul pe grumaz cu idioți utili cu dosar sănătos și verticalitate morală inexistentă), urmați de 26 de ani de capitalism de cumetrie, haos administrativ și jaf ajuns la rang de sport național. Am ajuns o țară debusolată, un popor fără ghidaj, fără elite, cu o busolă cu un ac care se învârte încontinuu. 

Am ajuns să facem parte dintr-o societate dezbinată în care omenia și empatia față de semenii noștri au dispărut aproape în totalitate. Am ajuns la stadiul în care credem că pentru a ne susține propria existență călcatul pe cadavre nu este numai justificat, este chiar necesar. Am ajuns la stadiul în care punem hoții pe piedestal în speranța că ne vom putea „înfrupta” din firimiturile care ne sunt aruncate cu un dispreț suveran. Am ajuns să trăim într-un trecut prezentat „glorios”, de daci liberi, „România Mare” inventat și reinventat zilnic de așa-zișii păpușari, în funcție de direcția pe care vor să o imprime perdelelor lor de fum, uitând că nu contează cine am fost și ce am făcut în trecut, ci mai important cine suntem și ce facem în prezent și cine vrem să devenim și ce vrem să facem în viitor. Numai privind înainte putem evolua.

Pentru a atinge acest deziderat avem nevoie să ne creștem elitele din nou. Să dăm avionul pilotului și mistria zidarului, și nu invers. Altfel nu vom ajunge niciodată la destinație. Societatea românească trebuie reașezată pe făgașul normalității. Excelența și meritocrația trebuie să devină norma și nu excepția în societatea românească.

Voi merge la vot. Pentru că purtăm cu toții responsabilitatea generațiilor viitoare și împreună putem schimba în bine ce pare de neschimbat. Este la urma urmei un gest de minimă igienă socială.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp