Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

O imagine a dictaturii în secolul 21: Belarus, țara în care ești arestat fără ca poliția să îți declare motivul

Imigranti la granita Belarus-Polonia

Foto: Getty Images

Imaginați-vă pentru o clipă că trăiți într-o altfel de țară. O țară în care sunteți arestat fără ca poliția să vă declare motivul. Și că apoi ajungeți la închisoare, unde sunteți șicanat cu pedepse și maltratat. În plus, gardienii vă obligă să purtați ecusoane de culoare galbenă pentru a vă recunoaște ca „deținut cu înclinații extremiste”. Cumva reușiți să transmiteți în afară informații despre condițiile de detenție și despre ecusonul galben. Informațiile devin virale. Apoi muriți în închisoare în condiții neelucidate încă.

Sau vă puteți imagina că sunteți o mamă cu cinci copii, ridicată de serviciile secrete în vreme ce își lua una dintre fete de la școala de muzică. Și asta doar pentru că serviciile secrete doresc parolele dumneavoastră de la un canal de Social Media pe care îl administrați. Avocatul dumneavoastră vă vede la proces, relatează că aveți semne de tortură și își pierde pentru afirmația asta dreptul de a practica avocatura. Procesul continuă fără vreo apărare reală pentru dumneavoastră.

Vi se pare că toate acestea sunt greu de imaginat? Ele se petrec acum, într-o țară aflată aproape în vecinătatea României: Belarus. Prima poveste este cea a lui Vitold Ashurak, mort la 21 mai 2021 în închisoarea din Škloŭ, la 900 de km de granița de nord a României. Într-un loc aflat mai aproape de noi decât Bruxelles, Paris, Madrid sau Londra. Iar a doua poveste este cea a Volhăi Zalatar, care își așteaptă termenul de judecată la Minsk după 7 luni de detenție.

Ei sunt doar doi dintre cei 882 de deținuți politici din Belarus, o țară aflată sub controlul dictatorial al regimului Lukashenko. Un regim care nu se dă înapoi să folosească migranți din Orientul Mijlociu pentru a slăbi Uniunea Europeană și NATO și a face uitate abuzurile și crimele sale.

Pe 27 noiembrie este ziua de solidaritate cu deținuții politici din Belarus. Un moment bun pentru a ne aduce aminte de toți cei 882 de deținuți politici, de a le scrie măcar un mesaj de solidaritate. Un moment bun pentru a le reaminti tuturor celor care au putere politică să îi ceară lui Lukashenko eliberarea necondiționată și grabnică a acestor oameni.

Noi, românii de la Rezist Zürich, vă rugăm să vă alăturați acestui demers. Pentru că și noi, românii, ne-am bucurat de sprijin internațional atunci când sufeream sub dictatură sau când independența justiției era amenințată. Astăzi este ziua în care ne putem arăta recunoștința față de cei care ne-au ajutat sprijinind alți oameni care sunt persecutați politic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult