„Eu am trăit toată viața în corupție” mi-a spus tatăl meu cu câteva zile în urmă. Răspunsul meu

Foto: Guliver Getty Images

„Eu am trăit toată viața în corupție” mi-a spus tatăl meu cu câteva zile în urmă. I-am răspuns: „Dacă voi avea copii, nu vreau să le spun peste 30 de ani, resemnat, același lucru.” Cu acest gând merg în fiecare zi la proteste, cu speranța că în sfârșit epoca hoților va apune. Am un vis: că vom trăi într-o țară liberă, în care nu ne va fi rușine să ne privim în ochi.

Mi-aș fi dorit să fie suficient, să pot încheia acest text aici. Cel mai scurt text publicat până acum în Republica. Însă știu foarte bine că balaurul acesta cu șapte capete împotriva căruia luptăm va fi foarte greu de pus la pământ.

Cu toții ne întrebăm ce urmează. Nu știu, indivizii pe care îi avem în față par a fi capabili de orice. Printre lucrurile pe care le putem face în acest moment este un fel de inventar a ceea ce „avem” noi și a ceea ce „au” ei. 

Noi:

Suntem sute de mii de oameni în stradă, foarte diverși, uniți în spatele aceluiași vis. Suntem mult mai mulți în realitate, mulți dintre noi ne-am reprezentat familiile, pe cei care muncesc sau au grijă de copii, pe cei bolnavi sau prea bătrâni, rudele și prietenii plecați în străinătate, chiar și pe cei care au încetat să creadă că mai poate fi altfel. Nu vreau să vărs siropul peste acest text, dar în marșurile noastre pășesc alături de noi și cei cărora timpul nu le-a permis să trăiască o Românie mai bună.

Avem un vis. Un vis zădărnicit atunci când în România trebuia să se nască democrația, un vis care însă nu a putut și nu poate fi ucis.

Avem o Justiție departe de ce ar trebui să fie, și ea mâncată de corupție, de incompetență, predispusă la a comite abuzuri și erori. Însă o Justiție care în ultimii ani s-a bătut cu dihania aceasta care părea de neînvins și pe care am văzut-o cu toții zbătându-se, răcnind și apoi, în sfârșit, dând înapoi. După aproape douăzeci de ani de liniște, această Justiție buboasă a început să-și facă nu doar datoria, dar și ceea ce trebuia să facem noi, poporul.

Avem un Președinte motorizat diesel, care pornește și accelerează greu, pe care se pare că am reușit să-l manipulăm să fie de partea noastră. A avut nevoie de câteva chei, dar poate este german și ne vom putea bizui pe el că nu ne va lăsa la greu. 

Avem o mână sau două de jurnaliști onești, care își respectă meseria și au rămas în serviciul oamenilor. Atât timp cât își vor face profesia, adevărul nu va putea fi ascuns în întuneric.

Avem personalități în toate sfere de activitate, oameni care nu pot fi cumpărați sau intimidați.

Din rândul protestatarilor, avem lideri noi, unii dintre ei remarcându-se pentru prima dată zilele acestea. Tineri, pregătiți, verticali, onești, sunt oameni în urma cărora nimănui nu i-ar fi rușine să meargă. Dacă i-ați remarcat, merită să-i încurajați și, în caz de nevoie, să îi apărați.

Avem oameni ai legii care au înțeles că se află în serviciul cetățenilor și nu în serviciul sistemului mafiot.

Avem oameni ai sistemului care au realizat că nu se mai poate așa, că a continua ca și până acum înseamnă a ne îndrepta către dezastrul tuturor.

Avem aliați externi care nu pot accepta o Românie întoarsă la vremurile dinainte de iarna lui 1989.

Ei:

Au majoritatea într-un Parlament votat de către români cu mai puțin de două luni în urmă. Însă faptul că acest Parlament a fost ales democratic nu îl face nicidecum un Parlament mai puțin corupt. Pentru a realiza cu cine ai de-a face nu îți trebuie două luni, nu îți trebuie nici măcar două zile. Guvernul învestit de către acest Parlament a demonstrat că pentru a identifica niște hoți este suficientă o singură noapte.

Au lideri cu o gândire și apucături curat totalitare. Primul dintre ei, care se visează marele cârmaci, iubește democrația în exact același mod în care iubesc unii șoferi de tir femei dispuse la orice pe bani. Cel de-al doilea nu ar înțelege democrația nici dacă ar lua-o de cinci ori de nevastă. În spatele lor, mulți asemenea la rând, așteptând să-și rupă politic gâtul cel din față, la nevoie contribuind și cu câte un brânci.

Au un Guvern de capete plecate și oportuniști, conceput de către marele cârmaci special pentru ai satisface toate necesitățile. Un Guvern „coadă de șopârlă”, pe care mai marele PSD l-ar sacrifica fără a clipi pentru a-și salva pielea groasă de reptilă.

Au uriașele mașinării de propagandă și manipulare, proprietăți ale unor indivizi bătuți cu legea, pitite în spatele libertății presei și libertății de exprimare. Au propagandiști lipsiți de scrupule care zilele acestea, depășiți de situație, dau tot mai frecvent rateuri.

Au mașinării care se prefac că manipulează în favoarea noastră, a celor care protestăm în piețe, crezând că nu ne prindem sau că am uitat cine sunt, o altă față a aceleiași mafii.

Au hoți care strigă „Hoții!” la televizor, sperând că vocile acestora le vor acoperi pe cele ale oamenilor care strigă în stradă.

Au parlamentari „ai opoziției” care se dau de gol afișând zâmbete tâmpe în timp ce oamenii din stradă cu greu își mai stăpânesc indignarea. Care flutură foi cu „anticipate” atunci când oamenii cer dreptate. Care fiind la fel de corupți ca și cei împotriva cărora luptă sau pretind că luptă, își închipuie că vor câștiga ei dacă pierde PSD.

Au avocatul lor, plătit din banii poporului ca să apere interesele mafiei.

Au lași care se tem să-și trădeze partidul, dar nu se tem că își trădează țara.

Au trădători și frică de trădători. Unii le vor scaunele, alții, vizionari, vor să își salveze pielea până nu e prea târziu.

Au fanatici, instigatori, indivizi dispuși să le facă toate treburile murdare - „oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”.

Au de spus un șir nesfârșit de minciuni și inepții în care, în moduri din ce în ce mai jenante, se încurcă tot mai des.

Au de dat „o sută de lei” în plus, firește că nu de la ei, pentru că istoria se repetă și Ceaușescu n-a murit, și-a lăsat mustață.

Au dispreț: „Protestați împotriva noastră fără să ne fi cerut voie.” Protestatarii sunt „scoși în stradă” sunt „manipulați”, sunt „plătiți”. De fapt, „sunt proști, sunt animale de manevră care nu înțeleg nimic, numai că nu putem spune public asta”. „Nu doar proști, dar și puțini. O mie, cinci mii, vreo șaizeci de mii maxim. Noi scoatem un milion! (Pentru că putem controla mase mari de proști, doar facem asta de trei decenii, fără a lua în calcul și experiența anterioară.)”

Și au amenințări: „Dacă ies și ai noștri iese cu scandal! Vor să iasă, abia îi putem opri.”

Au, din păcate, și mult prea mulți oameni care trăind atât de mulți ani cu acești mafioți nu mai știu că se poate trăi și altfel. Oameni care nu înțeleg încă pentru ce protestăm, dar care, dacă nu șovăim, dacă nu îi abandonăm, până la urmă vor înțelege.

Ce pot obține corupții:

Dacă înving - totul. Putere, bani, posibilitatea de a face ce vor, când vor, sfidând după bunul plac românul de rând fără a mai fi împiedicați de ceva.

Dacă pierd - închisoare, confiscarea averilor obținute ilicit, pensie, muncă la privat „ca fraierii care sunt acum în stradă”.

Ce putem obține noi:

Dacă învingem - în primul rând - libertate. Până la urmă aceasta este marea miză a acestui joc - libertatea noastră. Într-o țară liberă de actualii corupți și în care viitorii corupți se vor teme și vor răspunde în fața legii, posibilitatea de a trăi mai bine, mai aproape de standardele din Vest ar putea deveni ceva palpabil.

Dacă pierdem - o viață cu capul plecat în țara lor sau cine știe câți ani de exil.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp