Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

O întâmplare cu români la schi în Bulgaria. Nesimțirea nu are naționalitate

Bansko telegondola

E bine la Bansko, la schi în Bulgaria, e ca acasă, dacă acasă ar fi bine. Jumătate dintre oamenii care stau la coadă să ia telegondola sunt români, îi recunoști după uniforma de la Decathlon.

Cei care merg la Bansko știu că totul e frumos dacă ai trecut de proba de foc a telegondolei de jos: pârtii mai lungi și condiții mai bune decât oriunde în România. Nu e Austria, dar e mai ieftin.

- De ce veniți atât de mulți români aici, voi nu aveți munți?! mă întreabă jumătate amuzat, jumătate curios un bulgar din Sofia, venit cu familia să-și petreacă weekend-ul la Bansko.

Îi spun că pentru noi, bucureștenii, munții din Bulgaria sunt mai aproape decât munții noștri. Exagerez un pic, în timp ce înjur în gând cele 6 ore pe care le-am făcut ultima dată, „ca tot românul”, pe DN1. Nu-i mai spun de autostrăzi, mă dau mare că noi ne ducem la schi în Austria. În fine, noi, cei din Timișoara, Arad și Oradea…

Pentru că am spart gheața și ne împrietenim, îmi dă un pont legat de o stațiune de schi bulgărească „mai tare decât Bansko și cu mult mai puțin PR”, adică un vis pentru orice turist care vrea să evite aglomerația (sic!).

Stăm deja de mai bine de o oră la coadă, epuizăm sezonul de iarnă și trecem la vacanța de vară… La un moment dat, coada face un cot și lângă cot oprește o mașină. Din mașină se dau jos doi tineri, unul cu placa, unul cu schiurile.

Ăla cu placa se proptește în bărbie și contemplă coada cozii, care șerpuiește pe după un dâmb de zăpadă:

- Ai de p… mea, câta-i coada!…

Își dă căciula pe ceafă și rămâne stană, pe loc, cu mâna pe frunte.

Îl urmăresc curios. Îi șoptește ceva ăluilalt, își aprinde o țigară. Vorbesc preocupați. Le știu șpârla, intuiesc ce vor să facă. Sunt tineri, n-au apucat coada la portocale, dar, cumva, în ADN-ul lor s-a transmis moștenirea genetică a cozii la români. Mă uit fix la ei, analizându-le unghiul pe care îl închid puțin câte puțin încercând să facă pe nesimțite joncțiunea cu coada… Fac pe niznaii, înaintând cu pași mici pe lângă noi.

Mai au puțin și reușesc să devină paraleli cu coada. În acel moment, o labă de om îl prinde pe Placă de umăr:

- My friend, the line is over there!

Placă devine brusc nevricos și i se deșteaptă drepturile lui cetățenești:

- Don't touch me, don't touch me!

Labă de Urs nu e intimidat:

- Go over there and wait in line like the rest of us.

Placă încearcă o negociere:

- I was here, I went to buy a ticket.

Omul nostru de la coadă îi mârăie la ureche, de data asta în românește:

- Ai fost pe dracu. Tai-o de aici că ne facem de râs.

Românașii pleacă cu coada între picioare, târându-și după ei placa și schiurile. Îl privesc cu admirație pe Ursul carpatin. În sufletul meu, oscilez între mândria și tăgada de a fi român.

Estimp, își face apariția o familie de greci, o ea, un el și 2 copii. Se bagă nonșalanți în față, spre stupefacția generală.

Britanicii din fața mea, care de o oră se tot încălzesc cu vin fiert cu scorțișoară pe care el i-l aduce ei de la o altă coadă, reacționează primii. Îi îndrumă cu politețe în direcția corectă:

- You know, the line is over there, și arată cu mâna în zare, într-o direcție nedefinită.

Grecii au altă strategie: no spic ingliș. Ea își deschide telefonul și vorbește preocupată, ohi, n-o hi, timp în care merg cu toții cu coada.

- This is so unfair, we have kids too, se revoltă englezoaica.

Grecoiaca dă din cap că ea nu înțelege englezește, îi întoarce spatele și-și bagă nasul ei subțire mai adânc în telefon până urcă în telegondolă. Grecul și ăia micii o urmează ca puii de rață.

Ne uităm cu speranță la Labă de urs, dar sufletul lui e ca o cocă:

- Bă, ăștia măcar au copii, își spune ca pentru el.

Îi lăsăm în plata Domnului, ce mai contează 4 la sutele de oameni de aici?

- Da, grecii ăștia sunt cei mai nesimțiți, râde bulgarul meu, care a urmărit și el toată scena. Mereu se bagă în față. Dar noi îi iertăm pentru că vara ne ducem la ei în vacanță. Toți bulgarii pleacă vara în Grecia.

- Și românii tot acolo merg vara, adaug.

Râdem, ne strângem mâinile și ne promitem să bem un întăritor sus la cabană.

- Uite-așa ne mai trece timpul, socializăm, conchide înțelept bulgarul meu și-mi arată patriotic ceafa, dispărând în telegondolă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Si care ar fi ea acea statiune pentru ski in Bulgaria „mai tare decât Bansko și cu mult mai puțin PR” recomandata?
    • Like 0
  • Cam complexat si teatral articolul. Inteleg ca e bine in Bulgaria, mai bine decat in Romania la schi (nu prea rezulta de ce), insa ati stat mai bine de o ora (1 h) la coada sa urcati ?! Serios?! Pai eu as fi plecat de acolo din prima zi, chiar daca ar fi insemnat sa nu ma pot lauda la cunoscuti despre cat de bine a fost in Bulgaria la schi (sic!). Desi nu ma pot lauda cu astfel de larghete la buzunar (nu am mers la schi decat in Romania pana acum), nu am stat niciodata mai mult de 10-15 min la coada la telescaun in Poiana Brasov sau Sinaia, insa de regula nu stai mai mult de cateva minute sa urci in telescaun in oricare din cele doua statiuni montane. Si asta in sezon ! Pai de ce sa bat drumul pana in Bulgaria sa pierd o ora ca sa cobor partia in 15 minute ?! Ca sa ma laud ca am fost la schi oriunde decat in nenorocita asta de tara?!
    • Like 0
  • Ce tare e Negrutiu cand scrie si altceva decat politica !,,, Nu ca la aia ar fi moale.
    • Like 2
  • Radu Teo Radu Teo check icon
    Se baga si in State la coada de "singles" si vorbesc intre ei. Minima morala a decazut in jurul lumii...
    • Like 0
  • Nu suntem nici mai buni nici mai rai decat altii. Pur si simplu tine de cei sapte ani de acasa.de educatia primita in perioada aia si dupa. Atat!
    • Like 0
  • Frumos scris.
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Din păcate gena Nesimtirii a fost moștenită de multi românași Comunismul a lăsat urme adânci Și când te gândești că unii îl vor înapoi Sant sănătoși la cap?
    • Like 2
    • @ Dorin
      Nicio legătură cu comunismul: uită-te la greci, care n-au avut comunism!
      • Like 0
    • @ Dorin
      Sa inteleg. de aici, ca cei ce nu respectau regulile de bun simt erau needucati din cauza comunismului si erau de varsta a treia?
      • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      GabiC check icon
      L-au avut pe Zorba!
      Si pe inca un milion ca el!
      Si pe Tzipras ( mai nou);
      Sau astia nu se pun?
      • Like 0
    • @ Petru Damian
      check icon
      Nu cred că de needucare e vorba aici, ci mai degrabă de proastă educare. Și nu mă refer la educația primită în școli, ci la cea ”din viață”.
      Privațiunile severe asupra nevoilor primare ale omului (aer, somn, apă, mîncare, sex) conduc către schimbări întipărite adînc (în subconștient), Îmi aduc aminte acum povestea unui evreu ce a supraviețuit lagărelor naziste: omul, deși ajuns milionar la un moment dat, în fiece zi a vieții lui a cumpărat o pîine în drum spre casă! Din cauza foametei atroce prin care a trecut.
      Și exemple de acest gen pot fi mult mai multe, de la adulți care-și cumpără jucării (mă includ aici!) pînă la persoane care simt bucurie, plăcere reală, cînd aruncă la gunoi obiecte întru totul funcționale sau mîncare perfect comestibilă etc.
      • Like 0
    • @ Petru Damian
      check icon
      Mai am o povestire pt dvs.:
      Ca să nu scriu un comentariu mai lung decît articolul dlui Negruțiu, voi uza de stilul Schumacher (din ”Operațiunea Monstrul”):
      Loc: Bergamo
      Decolare: 17:15 ora locală
      Așezat în coadă: 14:30
      Ghișee alocate: 2
      Persoane în față: 6 (un grup închegat de 5 la cel din dreapta și o (una) persoană, o doamnă, la cel din stînga).
      Așezat, firesc, pt ghișeul stînga. Las ”spațiu personal” de apx 0,7m persoanei din față întrucît ghișeele nici măcar nu sunt deschise.
      15:20 O bătrînică (65-70 ani) apare și se-nvîrte pe lîngă ghișee. Se învîrte un timp pe acolo.
      15:22 Bătrînica decide că ”cel mai perfect” loc de poposit e fix în cei 70 cm dintre mine și doamna din față.
      15:22:01 Mă gîndesc să-i explic că și eu de fapt stau în coadă dar îmi zic ”Las-o, sărmana, are o vîrstă, plus că nu știe ce și cum, o fi venit și ea în vizită la nepoți... Ce mi-e mie că-s al doilea sau al treilea (timp aveam berechet) din coadă??”
      15:30 Bătrînica își ia precipitat trolerul și se duce la alt ghișeu, hăt departe. Încep chiar să am remușcări: mai înainte de 17:15 există și un zbor spre Suceava, dacă bătrînica are de fapt bilet într-acolo? Aș fi putut măcar, văzînd-o dezorientată, să mă ofer s-o ajut...
      15:45: Bătrînica nu s-a întors. Trag un șut genții și scurtez cei 70 cm la apx 40 (coada din spatele meu căpătase oareșce proporții).
      15:50 Bătrînica se întoarce și ocupă cu un firesc ieșit din comun spațiul de 40 de cm fără să schițeze vreo pretenție că ar avea nevoie de mai mult loc, pur și simplu îi respiram în ceafă! Încerc să-i fac mai mult loc împingăndu-mă un pic în persoana din spatele meu.
      16:00 Se deschide ghișeul din dreapta (adică ”celălalt”, din punct de vedere al cozii în care ne aflam). Grupul de 5 (rămas de fapt 3) înaintează spre ghișeu. Băbuța încearcă instantaneu o abordare ”la aspirație” către coada respectivă, însă fără succes imediat.
      15:05 Ghișeul ”stînga” se deschide. Băbuța, din poziția ei de ”aspirantă” pt coada din dreapta, era puuuțin mai în fața doamnei care era, dintru-început, prima la coada din stînga, și nici n-a avut nevoie de mai mult ca să-și revendice dreptul de a trece înaintea acesteia!
      Normal, nimeni nu s-a scandalizat pe asta. Eu însumi, dacă n-aș fi fost sub ”imperiul” articolului de față, probabil că nici n-aș fi băgat de seamă.
      Însă, fiindcă aveam ”papilele” deschise, am putut observa în detaliu fenomenul (ca un biolog care observă o specie nouă).
      Dle Petru Damian, prin istorirea de mai sus nicidecum nu vreau emit o idee de genul ”toți bătrînii sunt așa și pe dincolo”. Nu, aspectul pe care am dorit să-l evidențiez este TEHNICA și NATURALEȚEA cu care bătrănii (unii, dar imho, marea majoritate) fac asemenea lucruri. Eu chiar cred că acest fel de persoane nu fac conștient ceea ce fac ci le-a intrat ”în sînge”, pur și simplu.
      • Like 0
  • Tot la categoria "marlanul la ski" iaca una de prin anii '70, undeva prin fata la Clabucet Sosire (mai exista oare?). Vine la vale unu cu mecla lui Ciordache (o fi fost tacsu?) calarind o sanie. Cine apuca isi smulge copiii din calea paltonarului, iar cand acesta se opreste, i se atrage atentia ca nu e voie cu sania pe partie. Ce credeti ca zice marlanul? "Uite acum imi scot carnetul de partid ca sa vedeti ca am voie"....... Pentru ca putem, ar adauga peste ani Ciordache, Niciunlicea si Cordim ....escu sub privirele admiratoare ale videlor din Divele.
    • Like 4
  • Trebuia sa radem si Duminica. Ca in familie :D
    Multumesc, mi-ati facut ziua.

    PS: In Romania nu si-ar permite nici grecii, nici bulgarii, nici albanezii si nici romanii sa se bage in fata. Cred ca tine de ADN-ul nostru care ne face sa ne aparam coada :))))
    • Like 6
  • La Bansko nu trebuie sa stai la coada. Pur si simplu nu este nevoie.

    Doar esti la 8 fara 10 la gondola! Te scoli putin mai repede!
    • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult