E bine la Bansko, la schi în Bulgaria, e ca acasă, dacă acasă ar fi bine. Jumătate dintre oamenii care stau la coadă să ia telegondola sunt români, îi recunoști după uniforma de la Decathlon.
Cei care merg la Bansko știu că totul e frumos dacă ai trecut de proba de foc a telegondolei de jos: pârtii mai lungi și condiții mai bune decât oriunde în România. Nu e Austria, dar e mai ieftin.
- De ce veniți atât de mulți români aici, voi nu aveți munți?! mă întreabă jumătate amuzat, jumătate curios un bulgar din Sofia, venit cu familia să-și petreacă weekend-ul la Bansko.
Îi spun că pentru noi, bucureștenii, munții din Bulgaria sunt mai aproape decât munții noștri. Exagerez un pic, în timp ce înjur în gând cele 6 ore pe care le-am făcut ultima dată, „ca tot românul”, pe DN1. Nu-i mai spun de autostrăzi, mă dau mare că noi ne ducem la schi în Austria. În fine, noi, cei din Timișoara, Arad și Oradea…
Pentru că am spart gheața și ne împrietenim, îmi dă un pont legat de o stațiune de schi bulgărească „mai tare decât Bansko și cu mult mai puțin PR”, adică un vis pentru orice turist care vrea să evite aglomerația (sic!).
Stăm deja de mai bine de o oră la coadă, epuizăm sezonul de iarnă și trecem la vacanța de vară… La un moment dat, coada face un cot și lângă cot oprește o mașină. Din mașină se dau jos doi tineri, unul cu placa, unul cu schiurile.
Ăla cu placa se proptește în bărbie și contemplă coada cozii, care șerpuiește pe după un dâmb de zăpadă:
- Ai de p… mea, câta-i coada!…
Își dă căciula pe ceafă și rămâne stană, pe loc, cu mâna pe frunte.
Îl urmăresc curios. Îi șoptește ceva ăluilalt, își aprinde o țigară. Vorbesc preocupați. Le știu șpârla, intuiesc ce vor să facă. Sunt tineri, n-au apucat coada la portocale, dar, cumva, în ADN-ul lor s-a transmis moștenirea genetică a cozii la români. Mă uit fix la ei, analizându-le unghiul pe care îl închid puțin câte puțin încercând să facă pe nesimțite joncțiunea cu coada… Fac pe niznaii, înaintând cu pași mici pe lângă noi.
Mai au puțin și reușesc să devină paraleli cu coada. În acel moment, o labă de om îl prinde pe Placă de umăr:
- My friend, the line is over there!
Placă devine brusc nevricos și i se deșteaptă drepturile lui cetățenești:
- Don't touch me, don't touch me!
Labă de Urs nu e intimidat:
- Go over there and wait in line like the rest of us.
Placă încearcă o negociere:
- I was here, I went to buy a ticket.
Omul nostru de la coadă îi mârăie la ureche, de data asta în românește:
- Ai fost pe dracu. Tai-o de aici că ne facem de râs.
Românașii pleacă cu coada între picioare, târându-și după ei placa și schiurile. Îl privesc cu admirație pe Ursul carpatin. În sufletul meu, oscilez între mândria și tăgada de a fi român.
Estimp, își face apariția o familie de greci, o ea, un el și 2 copii. Se bagă nonșalanți în față, spre stupefacția generală.
Britanicii din fața mea, care de o oră se tot încălzesc cu vin fiert cu scorțișoară pe care el i-l aduce ei de la o altă coadă, reacționează primii. Îi îndrumă cu politețe în direcția corectă:
- You know, the line is over there, și arată cu mâna în zare, într-o direcție nedefinită.
Grecii au altă strategie: no spic ingliș. Ea își deschide telefonul și vorbește preocupată, ohi, n-o hi, timp în care merg cu toții cu coada.
- This is so unfair, we have kids too, se revoltă englezoaica.
Grecoiaca dă din cap că ea nu înțelege englezește, îi întoarce spatele și-și bagă nasul ei subțire mai adânc în telefon până urcă în telegondolă. Grecul și ăia micii o urmează ca puii de rață.
Ne uităm cu speranță la Labă de urs, dar sufletul lui e ca o cocă:
- Bă, ăștia măcar au copii, își spune ca pentru el.
Îi lăsăm în plata Domnului, ce mai contează 4 la sutele de oameni de aici?
- Da, grecii ăștia sunt cei mai nesimțiți, râde bulgarul meu, care a urmărit și el toată scena. Mereu se bagă în față. Dar noi îi iertăm pentru că vara ne ducem la ei în vacanță. Toți bulgarii pleacă vara în Grecia.
- Și românii tot acolo merg vara, adaug.
Râdem, ne strângem mâinile și ne promitem să bem un întăritor sus la cabană.
- Uite-așa ne mai trece timpul, socializăm, conchide înțelept bulgarul meu și-mi arată patriotic ceafa, dispărând în telegondolă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si pe inca un milion ca el!
Si pe Tzipras ( mai nou);
Sau astia nu se pun?
Privațiunile severe asupra nevoilor primare ale omului (aer, somn, apă, mîncare, sex) conduc către schimbări întipărite adînc (în subconștient), Îmi aduc aminte acum povestea unui evreu ce a supraviețuit lagărelor naziste: omul, deși ajuns milionar la un moment dat, în fiece zi a vieții lui a cumpărat o pîine în drum spre casă! Din cauza foametei atroce prin care a trecut.
Și exemple de acest gen pot fi mult mai multe, de la adulți care-și cumpără jucării (mă includ aici!) pînă la persoane care simt bucurie, plăcere reală, cînd aruncă la gunoi obiecte întru totul funcționale sau mîncare perfect comestibilă etc.
Ca să nu scriu un comentariu mai lung decît articolul dlui Negruțiu, voi uza de stilul Schumacher (din ”Operațiunea Monstrul”):
Loc: Bergamo
Decolare: 17:15 ora locală
Așezat în coadă: 14:30
Ghișee alocate: 2
Persoane în față: 6 (un grup închegat de 5 la cel din dreapta și o (una) persoană, o doamnă, la cel din stînga).
Așezat, firesc, pt ghișeul stînga. Las ”spațiu personal” de apx 0,7m persoanei din față întrucît ghișeele nici măcar nu sunt deschise.
15:20 O bătrînică (65-70 ani) apare și se-nvîrte pe lîngă ghișee. Se învîrte un timp pe acolo.
15:22 Bătrînica decide că ”cel mai perfect” loc de poposit e fix în cei 70 cm dintre mine și doamna din față.
15:22:01 Mă gîndesc să-i explic că și eu de fapt stau în coadă dar îmi zic ”Las-o, sărmana, are o vîrstă, plus că nu știe ce și cum, o fi venit și ea în vizită la nepoți... Ce mi-e mie că-s al doilea sau al treilea (timp aveam berechet) din coadă??”
15:30 Bătrînica își ia precipitat trolerul și se duce la alt ghișeu, hăt departe. Încep chiar să am remușcări: mai înainte de 17:15 există și un zbor spre Suceava, dacă bătrînica are de fapt bilet într-acolo? Aș fi putut măcar, văzînd-o dezorientată, să mă ofer s-o ajut...
15:45: Bătrînica nu s-a întors. Trag un șut genții și scurtez cei 70 cm la apx 40 (coada din spatele meu căpătase oareșce proporții).
15:50 Bătrînica se întoarce și ocupă cu un firesc ieșit din comun spațiul de 40 de cm fără să schițeze vreo pretenție că ar avea nevoie de mai mult loc, pur și simplu îi respiram în ceafă! Încerc să-i fac mai mult loc împingăndu-mă un pic în persoana din spatele meu.
16:00 Se deschide ghișeul din dreapta (adică ”celălalt”, din punct de vedere al cozii în care ne aflam). Grupul de 5 (rămas de fapt 3) înaintează spre ghișeu. Băbuța încearcă instantaneu o abordare ”la aspirație” către coada respectivă, însă fără succes imediat.
15:05 Ghișeul ”stînga” se deschide. Băbuța, din poziția ei de ”aspirantă” pt coada din dreapta, era puuuțin mai în fața doamnei care era, dintru-început, prima la coada din stînga, și nici n-a avut nevoie de mai mult ca să-și revendice dreptul de a trece înaintea acesteia!
Normal, nimeni nu s-a scandalizat pe asta. Eu însumi, dacă n-aș fi fost sub ”imperiul” articolului de față, probabil că nici n-aș fi băgat de seamă.
Însă, fiindcă aveam ”papilele” deschise, am putut observa în detaliu fenomenul (ca un biolog care observă o specie nouă).
Dle Petru Damian, prin istorirea de mai sus nicidecum nu vreau emit o idee de genul ”toți bătrînii sunt așa și pe dincolo”. Nu, aspectul pe care am dorit să-l evidențiez este TEHNICA și NATURALEȚEA cu care bătrănii (unii, dar imho, marea majoritate) fac asemenea lucruri. Eu chiar cred că acest fel de persoane nu fac conștient ceea ce fac ci le-a intrat ”în sînge”, pur și simplu.
Multumesc, mi-ati facut ziua.
PS: In Romania nu si-ar permite nici grecii, nici bulgarii, nici albanezii si nici romanii sa se bage in fata. Cred ca tine de ADN-ul nostru care ne face sa ne aparam coada :))))
Doar esti la 8 fara 10 la gondola! Te scoli putin mai repede!