Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

O întâmplare emoționantă la coada de la bar la care m-am așezat ca să îmi iau un ceai

Oameni la club

Foto - Profimedia

Vineri seara am fost în Expirat. În ton cu numele clubului, am ieșit la ora 21.00, prea devreme să fie cool, prea târziu să mi se mai pară devreme.

Am găsit o masă liberă aproape de intrare, de taxiuri și de plecare. Așezat pe scaun, mirosul teilor mă ridică de nări ca în desene animate și mă duce departe, în copilăria mea. Neimplicat în conversația de la masă, dispar și mă alătur la coadă la bar. 

Cu ochii pe pereți, analizând arhitectura ca mijloc de a pierde timpul și anxietatea socială, îl simt pe cel din față întinzându-se spre mine zâmbind: “Trebuie să stăm la coadă pentru alcool...”. Pare cuminte și e numai un zâmbet și lasă impresia că știe ceva ce nu știi. Nu pot să pun degetul pe senzație, doar că e încă devreme pentru discuții la coadă. Nedorind neapărat conversație, adaug “Și eu-mi iau ceai”. “Mai rău!” plusează vesel și se stinge discuția.

Mă întorc pentru a privi în jur, la hala mare și goală cu două cozi mici unde nimeni nu se grăbește pentru că toată lumea e trează. Muzica vine dintr-un pupitru din care lipsește Dj-ul, iar luminile lovesc cărămizile zidurilor în ritm alert, nesincronizate cu liniștea din jur. În bar cadența e diferită. Barmanul e cumpătat în mișcări și conversează cu două fete care comandă și din spatele gândurilor vine un ecou “De curiozitate, ce ceai bei?”.

Amicul e întors și mă privește cu același zâmbet prietenos care alimentează senzația pe care nu pot să o identific. Uitasem interacțiunea de mai devreme. Curiozitate, plictiseală, camaraderie, flirt, creierul caută involuntar motive pentru conversație. “Iasomie” răspund la obiect. “Iasomie” repetă el. “Are cofeină” justific fără sens. “Are cofeină? Nu știam”. Îi mărturisesc că nici eu până de curând. Îmi spune că nu prea bea cafea, doar ceaiuri “și dimineața de-astea chinezești, japoneze” și inserează ceea ce cred că e “matcha” însă ori se bâlbâie ori nu aud bine. Răspund că și eu beau matcha dimineața. “Sunt bombă astea, ce trebuie” aprobă ferm iar conversația își face ciclul natural și se încheie, la fel ca speculațiile din capul meu.

Aerul condiționat se simte rece și trădează încăperea goală. Am reușit să remarc ceva legat de vreme și la interior. Mai e puțin din coada care nu a fost lungă niciodată, iar barmanul se ocupă de amic și cuplul care îl însoțește. Nu-i observasem până acum. Mintea e în fața mea la coadă și anticipează lipsa de interes a barmanului când o să pun mâna pe bar și o să cer un ceai. Cei trei încep să se miște iar eu fac pasul să îi înlocuiesc. “Ți-am luat un ceai de iasomie” se întoarce amicul senin.

Ușor iritat pentru că nu înțeleg, convins că încheiasem interacțiunea, întreb direct de ce. Îmi răspunde fără să schimbe zâmbetul: “E pentru prietenul meu, Gabi, care a plecat. Îi plăceau ceaiurile”. La mine e liniște și iritarea lasă loc rușinii. Neștiind ce să spun leg un “Mulțumesc. Să fie primit” apoi simt nevoia să compensez "Să fie primit și să fie liniștit". “Așa să fie” aprobă amicul lui Gabi.

Mă apropii de tejghea unde mă așteaptă ceaiul. Îl iau și ies din hala mare, afară unde rumoarea terasei acoperă totul mai puțin mirosul teilor. Mă așez la masă, aici discuția nu s-a întrerupt și primul instinct e să povestesc întâmplarea, dar decid să o păstrez pentru mine momentan. Intru și ies cu atenția din conversația celor de la masă apoi privirea cade pe cana de ceai. Îmi trece prin gând că e târziu pentru cofeină și oricum nu mai stau mult, așa că hotărăsc să rămân la apă. Privirea rămâne totuși pe cană. Mirosul care vine dinspre ceai mă face să-l ridic nedumerit, să inspir și să descopăr că iasomia mea este mușețel. Îi mulțumesc în gând lui Gabi și iau o gură.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult