Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

O nouă religie își propune să vindece boala corporatistului român: despre șarlatanie și coaching

În aproape 9 ani de când sunt redactor șef al revistei Psychologies România, am cunoscut o mare parte din psihologii din București, am colaborat cu câțiva psihologi și psihoterapeuți competenți de prin orașele mari din provincie. 

Și am avut conversații instructive cu pseudoînțelepți care promit vindecarea cancerului prin tehnici de meditație sau vindecarea aurei.

Psihoterapia este încă un demers scump la noi. De aia vedem oameni care stau în depresii și care nu se duc să vorbească despre ceea ce îi macină. I-ar ajuta, dar costă mult. Fundația Ana Aslan International a făcut publice câteva cifre: 1 din 4 europeni a trecut o dată în viață printr-o depresie, foarte probabil nediagnosticată; 1 din 6 femei din Europa este afectată de depresie; 2020: anul în care se estimează că anxietatea și depresia vor reprezenta a doua cauză de invaliditate și incapacitate în muncă. 

Stresul și pseudoterapiile

Așadar, suntem tot mai stresați. În aceste condiții, nevoia de mesaj pozitiv, de puțină lumină, semnalul că mai contezi și tu, devine necesară ca aerul. Că nu contează doar productivitatea ta, doar munca și stresul aferent, că ai dreptul să te relaxezi, să te iubești așa cum ești. Aici vine și se instalează câte un coach de viață bună, care îți spune că ești o ființă minunată, că meriți tot binele din lume și toată dragostea de sine și gata, te simți mai bine... Sau nu.

Coachingul este o formă de optimizare a potențialului uman, derivată din psihoterapii, și care, la început, se adresa echipelor de lucru. Ar fi trebuit să rămână o astfel de metodă de optimizare a personalului, de motivare și de direcționare, ale cărei rezultate să fie măsurabile. Că așa e cinstit. Dacă un coach ajută compania respectivă să vândă de la ...X mii de euro până la X+ mii de euro, atunci da, respectivul își merită banii. Dacă un coach stimulează creativitatea angajaților, dacă îi face să fie mai motivați și mai proactivi, da, merită plătit. Dacă bate câmpii cu „iubirea de sine“ și „copilul interior“, merită concediat respectuos pe motiv de inadecvare.

Un soi de religie

Coachingul a degenerat și a devenit un soi de religie, cu aderenți care se adună într-o sală mare și repetă niște clișee care nu au nicio valoare. Repet, nicio valoare. Coachingul nu e nici scientologie, nici integrare în absolut, à la guru Bivolaru. A-l transforma în așa ceva înseamnă să nu recunoaștem valoarea sa pragmatică. Au apărut în ultima vreme o puzderie de inși care se recomandă drept coach și care aruncă o lumină negativă asupra acestei metode utile și onorabile de optimizare a potențialului.

Îi invit pe cei care mă citesc să gândească cu mintea lor. Chiar credeți că funcționează astfel de idei? Aveți nevoie să vi se spună, în bloc și fără argumente, că pentru a avea un „job mai bun, un partener mai atent și un copil cuminte e necesară o schimbare și schimbarea începe cu tine“? O fi chiar așa de simplu? 

Am vizionat pe internet o asemenea întâlnire, unde amfitrioana, o doamnă coach, secondată de Mihaela Rădulescu, Teo Trandafir și Adriana Bahmuțeanu, le vorbea câtorva zeci de inși din sală despre „iubire de sine“, „diamantul interior“, și alte bălării. La final i-a pus să se îmbrățișeze, necunoscut cu necunoscut, și să-și spună „te iubesc“. Greu de conceput un show mai indecent de submisiune la comenzi. Și mai ieftin.

Am aflat că doamna coach „și-a vindecat un cancer“, că „avem o inteligență pe care nu o folosim“, că „fiecare om e un geniu“, că „avem toate resursele pentru a reuși“, că „suntem eroi“, că „toți ne-am născut fericiți“, „schimbarea începe cu tine“ etc. Nu stau acum să combat clișeele acestea isterice. 

Foto: Guliver Getty Images

Îi invit pe cei care mă citesc să gândească cu mintea lor. Chiar credeți că funcționează astfel de idei? Aveți nevoie să vi se spună, în bloc și fără argumente, că pentru a avea un „job mai bun, un partener mai atent și un copil cuminte e necesară o schimbare și schimbarea începe cu tine“? O fi chiar așa de simplu? Totul pe fundalul melodiei „I belive I can fly“. Vorba unui personaj moromețian: „Pă ce te bazezi?“

Știu pe cineva care și-a dat demisia, oripilat de ieftinăciunea acestor sesiuni de coaching și team building – că doar trebuie prelungită treaba și în weekend – la care l-a supus în mod repetat și cam obligatoriu banca la care lucra.

Psihologia, dezvoltarea personală, psihoterapiile, nu sunt o apă de ploaie, o colecție de idei și sfaturi la care se pricepe oricine. Schimbarea comportamentelor nu e așa de ușoară, nu ne-am născut toți fericiți și cu șanse egale, nu se vindecă niciun cancer printr-o injecție de emoții pozitive (e posibil să ajute, însă, pentru că stresul redus, bucuria de viață sunt binevenite și ajută la vindecare, dar nu sunt o cauză). Departamentele de resurse umane, cele care cumpără pachete de coaching de la diverși, ar trebui să măsoare ulterior rezultatele echipelor lor. Sunt aceștia mai relaxați, mai creativi sau mai productivi? Mai motivați? Dacă nu, data viitoare mai bine să primească angajații o zi liberă decât o ședință de coaching.

O calitate mai bună a vieții vine, da, și din coaching. De fapt, din orice demers de autocunoaștere, de aliniere a așteptărilor la realitate, de descoperire a unor resurse personale încă neexploatate. De la rețeaua socială la abilități nefolosite. Dar realizat conform unor principii, de către oameni care au experiență în lucrul cu oamenii. 

Am tot respectul pentru ingineri, dar ei, dacă au făcut o formare, nu înseamnă că gata, sunt calificați să lucreze cu oamenii. Trebuie ceva mai mult, mai mulți ani de bibliotecă și de lecturi din psihologie. Și de exersare, în paralel, a muncii cu psihicul uman. Spun asta pentru că văd astfel de inși reșapați rapid, convinși de bruma de informație pe care au obținut-o la nu știu ce curs, pe care o trântesc ca pe un pat al lui Procust asupra celor cu care „lucrează“. Piața dezvoltării personale ia avânt și la noi, e nevoie de ajutor și de mesaje bune, încurajatoare. Dar e nevoie și de buni specialiști în lucrul cu oamenii. Și de măsurare a rezultatelor, de ce nu. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Fix aşa este ... coaching peste tot. Deodata s-au trezit mari antrenori ai spiritului si succesului tot felul de pulifrici. Oare nu faci"coaching" 4-5 ani de facultate care cu adevarat iti asigura succes fata de unul care nu a luat nici BAC-ul ? Oare nu faci "coaching" la o specializare post liceala/universitara tocmai pentru ați ridica nivelul de bunăstare şi succes ? Mai bine puneți mâna şi capul şi învățați ceva în plus, faceți încă un curs de specializare în ce domeniu vă place deschideți-va mintea şi nu mai umpleți sălile şi staț cu gura căscată la unul care vă toarnă în cap platitudini. In rest .... "coaching" abureală pt fraieri ! care chiar îşi merită soarta şi trebuie aburiți ... succes !
    • Like 0
  • Daca as diseca si eu asa fiecare jumatate de fraza din acest articol l-as face, cel putin din ton, de "cacao", asa cum as reusi prin aceeasi metoda sa combat "Cenusareasa" sau "Alba-ca-zapada" si toate basmele , care au insufletit mii de copii de-a lungul timpului. Orice poate fi minimalizat si calcat in picioare. Mai greu de construit! Da, eu sunt acel tip de om pragmatic, pe care nu-l poti prinde cu -sa zicem-teorii din astea. Chiar am avut ocazia sa merg la un asemenea eveniment, care chiar m-a dezgustat. Dar eu stiu clar ca nu sunt centrul Universului, ca oamenii sunt diferiti ,si aceste practici au iesit tocmai pentru acei oameni, care au nevoie de ele! Si da, sunt oameni , multi, care au nevoie sa auda si sa spuna "te iubesc!" mult mai des si mai clar decat am putea crede. Ar fi cazul sa aflati asta , dupa atata amar de vreme in care va credeti director , sau mai bine zis sef absolut al cunoasterii psihologiei ! Mi se pare un articol inutil, care demoleaza , chiar jigneste ,nu construieste si nu aduce absolut niciun beneficiu nimanui! Dimpotriva!
    Angajatii unei companii la care se face referire sunt , in general, oameni cu calitati cognitive superioare multora. Stiu singuri sa evalueze si sa aprecieze ce li se potriveste sau nu.
    • Like 0
  • Din punctul meu de vedere, sunt câteva argumente foarte bune în acest articol. Sugerez însă cu totul alt titlu pentru a nu face rău domeniului și oamenilor care practică coaching-ul într-un mod profesionist. Puțină lume a experiementat valoarea coaching-ului, care este greu de înțeles tocmai datorită faptului că o schimbare de comportament se întâmplă greu și nu mulți am dus această schimbare până la capăt alături de oameni competenți.

    Atenția pe care acest articol o acordă șarlataniei, ne educă prea mult despre aceasta și prea puțin despre ce ne-ar ajuta cu adevărat. Și nici nu stiu dacă la final îmi este clar care este treaba cu șarlatania pentru că din fericire, nu am experimentat. Este însă o perspectivă în plus, așa că mulțumesc!
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Articolul pornește de la o idee parțial adevărată însă nu o înțelege nu o analizează merge într o direcție greșită și trage concluziile greșite.
    Articolul este de fapt o înșiruire de presupuneri și de generalizări arata o înțelegere superficiala a naturii umane o lipsa de abordare științifică o lipsa de dorința de cunoaștere și o abordare mai mult decât mediocra a subiectului.

    Desigur ca transformarea oricărui training coaching meditații cristale sau ritualuri sau ce vrei tu într o religie este ceva exagerat și greșit. Uneori însă un timp limitat chiar și astfel de practici pot fi un sprijin real și un ajutor uneori chiar transformator pentru anumite persoane. Whatever works. Hey. Unii oameni chiar au văzut sau au probleme mari și whatever works. Era interesant sa scrii despre când sunt utile și când nu.

    Pe de alta parte ce compromite articolul complet este disprețul asta fata de "sa te iubești pe tine" și mie îmi arata o lipsa de practica a ta sau în fine practica degeaba. Dacă un om învață să se iubească pe sine atunci se va respecta și își va oferi lucruri bune și relații bune și va întrerupe factorii care ii aduc probleme. Și se va vindeca își va rezolva problemele. Asta e culmea de fapt esența adică exact ce nu ai înțeles tu și de care faci mișto.

    E chiar ușor trist. Și prostii aia de vrăjitori au înțeles. (aici glumesc și nu ma refer clar la escroci ci la coachii deștepți). Evident ca asta e un proces care durează cel puțin câțiva ani și mulți au nevoie de sprijin în timpul asta și atunci ritualuri etc Chiar chestii mai ciudate si nevalide științific pot ajuta chiar mult. Ideea e sa nu rămână doar acolo pacienții. Ceea ce se întâmplă uneori da.

    Și evident in orice domeniu sunt și șarlatani și unii care înțeleg doar superficial sau deloc ce fac dar și unii geniali.
    • Like 2
    • @ Mihai
      kris check icon
      Tu ori esti 'coach' ori esti pe linga. Pacientii is aia care merg la psiholog sau psihoterapeut. Oamenii dintr-o companie nu is pacienti, majoritatea au probleme de dimensiuni medii, nu mari, si in general chestia cu cristalele, ritualurile, lampile sau alte prostii Nu functioneaza. In special intr-o echipa de lucru. Nici aberatiile gen "esti cel mai pretios lucru din aceasta companie", valabile pina in mometul in care mentionezi cuiva o posibila marire de salar nu ajuta la nimic.
      • Like 1
    • @ kris
      Mihai check icon
      cristalele, ritualurile, lampile in sine nu au valoare stiintifica, si sunt practic niste prostii, tin sa spun asta, ca din comentariul meu initial nu rezulta foarte clar asta :-)).

      Articolul cat si comentariul meu nu cred ca se refereau la functionarea unor companii sau a unor oameni in companii, ci doar ii categorisea pe oameni ca si "corporatisti" - care in sine nu e o chestie prea desteapta, dar ma rog.

      Dar si aici - niste oameni care si-au inteles valoarea reala, si nu mai cauta "approval" din partea celor din jur, vor fi niste angajati mai buni, cat si mai ales pentru ei vor obtine succes profesional si personal mai mare, cerand ce merita. Deci nu vad problema.

      Nu sunt coach, sunt chiar doctorand, insa am avut un contact f. bun atat cu "coachi" foarte tare si buni, cat si cu psihologi foarte tari si buni, cat si cu unii slabi de tot felul, cat si cu "samani", studenti la psihologie pasionati de "Cristale", deci chiar cu toata lumea :-).
      • Like 0
  • Am avut momente de depresie si psihologul meu a fost sotul meu nici de cum nu ma va ajuta un grup trebuie doar sa ai intelegere in familie sa te sustina sa te inteleaga si terapia cea mai buna asculta muzica preferata .
    • Like 1
  • Va sa zica"buni specialisti in lucrul cu oameni", am prins esenta. Adicatelea, psihologi. Ma gandesc la Maslow si piramida lui. Cand oamenii sunt in majoritate la nivelul de baza nu isi pot permite relaxarea in fata psihologului. Si de regula, oamenii ajung la psiholog in urma unor traume emotionale, fizice.etc. Din pacate viata romaneasca de zi cu zi este o trauma perpetua.
    • Like 2
  • Care este scopul acestei insiruiri de prejudecati si elemente de gandire rigida? In afara de a ostraciza orice om ce incearca sa ajute alti oameni si nu a stat 6 ani invatand multe elemente teoretice care intre timp s-au dovedit a fi inexacte?
    • Like 2
    • @ Tudor Miron
      Victor66 check icon
      Care elemente s-au dovedit a fi inexacte?
      • Like 2
    • @ Tudor Miron
      Putem spune acelasi lucru despre un om care incearca sa faca operatii pe creier oamenilor, fara sa fi studiat cei 6 ani de medicina si anatomie?
      • Like 1
    • @ Tudor Miron
      kris check icon
      Scopul e descurajarea ostracizatilor care incearca sa ajute alti oameni fara sa fi stat sa invete nici macar elementele teoretice exacte, inexacte si experimentale descoperite de cei care au studiat problema inaintea lor, si care in general s-ar considera minim necesare. In concluzie, scopul ar fi restaurarea unei doze de bun simt.
      • Like 0
  • Foarte bun articol. Felicitari!
    • Like 3
  • Aveți grijă ce vă doriți. Să îi invitați să gândească ei cu propriile creierașe înseamnă să rămâneți fără pâine în domeniul în care activați. Eu nu fac coaching, am participat și mi se pare o pierdere de vreme, de calitate sau nu. Dar să vă apucați să spuneți niște statistici care nu pot fi probate despre oameni pe care nu îi cunoașteți, mi se pare o foarte adâncă insecuritate. Mai mult, dacă ăia din tabăra opusă sunt „proști, da' mulți”, vorba scriitorului, trebuie să treceți dvs. prin coaching, că aveți așteptări nerealiste.
    • Like 5
  • Adevarat sau fals, totul tine de validarea noastra.Nu exista adevaruri universale dupa cum nu exista greseli la modul absolut.
    Noi, fiecare, validam un lucru ca fiind placut, util, functional( valid deci) sau neplacut, inutil, artificial, iluzoriu samd.(nevalid).
    Daca vorbim de spirit, constiinta, emotii sau perceptie, numai noi putem da valoare si cumva viata "ceva"-ului ca sa fie real...sau nu.
    Totul este o alegere, mai mult sau mai putin constienta.Alegi sa crezi (in efectul placebo de ex.), si efectul va functiona, vindecandu-te.Alegi sa fii sceptic- nu va functiona si nu te vei vindeca.
    La fel si cu religia: alegi sa crezi-si validezi povestea, religia si rugaciunea iti vor aduce liniste, pace, echilibru.Alegi sa o contesti- nu vei simti nimic decat cel mult ridicolul sau limitarea fata de cei care "cred".
    Couch-ingul este fix la fel: Alegi sa crezi ca functioneaza, atunci va functiona.Alegi sa nu functioneze, va deveni totul o tampenie, o gogorita de spalat creierul.
    Noi oamenii suntem tributari inconstient alegerii de validare/invalidare.De aici si rezultatele ulterioare.
    Nu mai vorbesc de psihologie/psihologi: alegi sa crezi ca te va ajuta, ai sanse reale ca ceva sa se imbunatateasca si chiar sa functioneze terapia.Daca alegi insa sa nu crezi, vor fi doar bani aruncati pe fereastra, nici un psiholog nu te va putea ajuta.
    Pentru clarificare, propun urmatorul experiment de o simplitate aproape puerila si elocventa:
    Acest comentariu; al meu.Poti alege sa il consideri valid, echilibrat in argumente si lipsit de subiectivism.
    Sau poti alege sa il vezi subiectiv si sa ma acuzi ca fiind partinitor vreuneia dintre parti.
    In caz extrem poti alege chiar sa ma ataci personal(in loc sa ataci ideea), asa cum multi ignoranti confunda persoana cu ideea, atacand persoana :)
    Orice alegere ai face, ea va fi adevarata sau "universal valabila" doar pentru tine, care ai ales sa fie cumva si sa-i conferi propria ta valoare de adevar.
    • Like 10
    • @ Gabriel Mihail
      Cel mai pertinent si echilibrat comentariu !
      • Like 0
    • @ Gabriel Mihail
      Sunt de aceeasi parere.....Totul e influentat de atitudinea pe careo avem...sau alegem s-o avem...E vorba de programare mentala...sau autoprogramare mentala...
      • Like 2
    • @ Gabriel Mihail
      maripos check icon
      Mare adevar!
      • Like 0
    • @ Gabriel Mihail
      kris check icon
      Alegi sa inveti engleza, scrii coaching. Alegi sa nu o inveti, te culci pe sofa.
      • Like 0
    • @ Gabriel Mihail
      Nu stiu cu ce va ocupati, dar daca venitul dvs. este inferior celui al autoarei articolului, cred ca ati face bine tuturor partilor daca ati inlocui-o! Asta ar fi alegerea mea , iar argumentul meu ar fi comentariul dvs. !
      • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult
sound-bars icon