Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

O nouă religie își propune să vindece boala corporatistului român: despre șarlatanie și coaching

În aproape 9 ani de când sunt redactor șef al revistei Psychologies România, am cunoscut o mare parte din psihologii din București, am colaborat cu câțiva psihologi și psihoterapeuți competenți de prin orașele mari din provincie. 

Și am avut conversații instructive cu pseudoînțelepți care promit vindecarea cancerului prin tehnici de meditație sau vindecarea aurei.

Psihoterapia este încă un demers scump la noi. De aia vedem oameni care stau în depresii și care nu se duc să vorbească despre ceea ce îi macină. I-ar ajuta, dar costă mult. Fundația Ana Aslan International a făcut publice câteva cifre: 1 din 4 europeni a trecut o dată în viață printr-o depresie, foarte probabil nediagnosticată; 1 din 6 femei din Europa este afectată de depresie; 2020: anul în care se estimează că anxietatea și depresia vor reprezenta a doua cauză de invaliditate și incapacitate în muncă. 

Stresul și pseudoterapiile

Așadar, suntem tot mai stresați. În aceste condiții, nevoia de mesaj pozitiv, de puțină lumină, semnalul că mai contezi și tu, devine necesară ca aerul. Că nu contează doar productivitatea ta, doar munca și stresul aferent, că ai dreptul să te relaxezi, să te iubești așa cum ești. Aici vine și se instalează câte un coach de viață bună, care îți spune că ești o ființă minunată, că meriți tot binele din lume și toată dragostea de sine și gata, te simți mai bine... Sau nu.

Coachingul este o formă de optimizare a potențialului uman, derivată din psihoterapii, și care, la început, se adresa echipelor de lucru. Ar fi trebuit să rămână o astfel de metodă de optimizare a personalului, de motivare și de direcționare, ale cărei rezultate să fie măsurabile. Că așa e cinstit. Dacă un coach ajută compania respectivă să vândă de la ...X mii de euro până la X+ mii de euro, atunci da, respectivul își merită banii. Dacă un coach stimulează creativitatea angajaților, dacă îi face să fie mai motivați și mai proactivi, da, merită plătit. Dacă bate câmpii cu „iubirea de sine“ și „copilul interior“, merită concediat respectuos pe motiv de inadecvare.

Un soi de religie

Coachingul a degenerat și a devenit un soi de religie, cu aderenți care se adună într-o sală mare și repetă niște clișee care nu au nicio valoare. Repet, nicio valoare. Coachingul nu e nici scientologie, nici integrare în absolut, à la guru Bivolaru. A-l transforma în așa ceva înseamnă să nu recunoaștem valoarea sa pragmatică. Au apărut în ultima vreme o puzderie de inși care se recomandă drept coach și care aruncă o lumină negativă asupra acestei metode utile și onorabile de optimizare a potențialului.

Îi invit pe cei care mă citesc să gândească cu mintea lor. Chiar credeți că funcționează astfel de idei? Aveți nevoie să vi se spună, în bloc și fără argumente, că pentru a avea un „job mai bun, un partener mai atent și un copil cuminte e necesară o schimbare și schimbarea începe cu tine“? O fi chiar așa de simplu? 

Am vizionat pe internet o asemenea întâlnire, unde amfitrioana, o doamnă coach, secondată de Mihaela Rădulescu, Teo Trandafir și Adriana Bahmuțeanu, le vorbea câtorva zeci de inși din sală despre „iubire de sine“, „diamantul interior“, și alte bălării. La final i-a pus să se îmbrățișeze, necunoscut cu necunoscut, și să-și spună „te iubesc“. Greu de conceput un show mai indecent de submisiune la comenzi. Și mai ieftin.

Am aflat că doamna coach „și-a vindecat un cancer“, că „avem o inteligență pe care nu o folosim“, că „fiecare om e un geniu“, că „avem toate resursele pentru a reuși“, că „suntem eroi“, că „toți ne-am născut fericiți“, „schimbarea începe cu tine“ etc. Nu stau acum să combat clișeele acestea isterice. 

Foto: Guliver Getty Images

Îi invit pe cei care mă citesc să gândească cu mintea lor. Chiar credeți că funcționează astfel de idei? Aveți nevoie să vi se spună, în bloc și fără argumente, că pentru a avea un „job mai bun, un partener mai atent și un copil cuminte e necesară o schimbare și schimbarea începe cu tine“? O fi chiar așa de simplu? Totul pe fundalul melodiei „I belive I can fly“. Vorba unui personaj moromețian: „Pă ce te bazezi?“

Știu pe cineva care și-a dat demisia, oripilat de ieftinăciunea acestor sesiuni de coaching și team building – că doar trebuie prelungită treaba și în weekend – la care l-a supus în mod repetat și cam obligatoriu banca la care lucra.

Psihologia, dezvoltarea personală, psihoterapiile, nu sunt o apă de ploaie, o colecție de idei și sfaturi la care se pricepe oricine. Schimbarea comportamentelor nu e așa de ușoară, nu ne-am născut toți fericiți și cu șanse egale, nu se vindecă niciun cancer printr-o injecție de emoții pozitive (e posibil să ajute, însă, pentru că stresul redus, bucuria de viață sunt binevenite și ajută la vindecare, dar nu sunt o cauză). Departamentele de resurse umane, cele care cumpără pachete de coaching de la diverși, ar trebui să măsoare ulterior rezultatele echipelor lor. Sunt aceștia mai relaxați, mai creativi sau mai productivi? Mai motivați? Dacă nu, data viitoare mai bine să primească angajații o zi liberă decât o ședință de coaching.

O calitate mai bună a vieții vine, da, și din coaching. De fapt, din orice demers de autocunoaștere, de aliniere a așteptărilor la realitate, de descoperire a unor resurse personale încă neexploatate. De la rețeaua socială la abilități nefolosite. Dar realizat conform unor principii, de către oameni care au experiență în lucrul cu oamenii. 

Am tot respectul pentru ingineri, dar ei, dacă au făcut o formare, nu înseamnă că gata, sunt calificați să lucreze cu oamenii. Trebuie ceva mai mult, mai mulți ani de bibliotecă și de lecturi din psihologie. Și de exersare, în paralel, a muncii cu psihicul uman. Spun asta pentru că văd astfel de inși reșapați rapid, convinși de bruma de informație pe care au obținut-o la nu știu ce curs, pe care o trântesc ca pe un pat al lui Procust asupra celor cu care „lucrează“. Piața dezvoltării personale ia avânt și la noi, e nevoie de ajutor și de mesaje bune, încurajatoare. Dar e nevoie și de buni specialiști în lucrul cu oamenii. Și de măsurare a rezultatelor, de ce nu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca in corporatii nu se face si un pic de training de detox, si un pic de well-being, si un pic de "beti minimim 2 litri de apa pe zi, chiar daca nu va este sete", n-are niciun rost. Ca doar n-o sa lasam sa moara de foame smecherii,,,,
    • Like 1
  • Din păcate din cauza multora care își spun coach-i, fără să aibă o pregătire în această arie, mulți oameni înțeleg greșit această profesie care, din punctul meu de vedere, dacă este făcută conform standardelor ICF (International Coach Federation), poți ajunge la performanțâ într-un ritm foarte rapid. În plus, înveți cum să devii autonom și cum să te bazezi pe propriul sistem intern și nu devii dependent de un coach.
    Aici recomand tuturor care își dau cu părerea despre lucruri pe care le aud, să se informeze mai întâi despre subiect. Sunt numeroase studii științifice care atestă eficacitatea coachingului, pe care le puteți vedea chiar pe site-ul celor care reglementează această profesie la nivel internațional: https://coachfederation.org/research
    Cât despre coach-ii din România, îi puteți găsi pe cei atestați ICF aici: https://coachfederation.ro/gaseste-un-coach/
    • Like 0
  • Referitor la momentul cu cele trei matracuce: mihaela radulescu, trandafir și mai nustiu cum și maimutanca- numai văzând ce "invitate" sunt și nu trebuia să-ți pierzi timpul. Așa invitate, probabil și "specialiste", în impostura și șarlatanie, așa psihologa sau ce dracu o mai fi! Aaa, pardon, coachi, ca suna bine în rromgleza.
    • Like 3
  • Cred ca ;;ar trebui discutat despre un subiect mult mai concret si mai grav ;;
    --Sarlatania din BOR,,cea pe care ,o vedem ,dar ne facem ca nu vedem !
    Dar este prezenta , in faptul ca NU vor sa plateasca Impozite pe afacerile lor ,curate si ne curate,,Sfideaza pana si art ,din Constitutie ;;
    --Nimeni nu este mai presus de Lege !
    --In rest sa ,,auzim numai de bine ,caci de rau ,nu avem nevoie .
    • Like 3
    • @ Dan Capitan
      Da, șarlatania religioasă există, și nu e vorba numai de mafia BORâților, există și mafia pocăiților, iar mai nou, de la terheș răspopitul încoace, este tot mai vizibilă mafia uniaților. Dar ăsta e alt subiect. Amice, ești off topic!
      • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      Apropo, daca analizam putin datele recensamantului ,,vedem foarte clar ,ca numarul ,,,bor--fanilor a scazut mult ,!!
      ---OARE DE CE ???
      Un raspuns asa mai simplu ,ar putea veni din partea ,,inalt pre --prea ,al tomisului ,,care tot ce face el ,inclusiv pe la Tribunale ,este ,,;
      --NUMAI ,ASA CUM VREA EL SI NUMAI EL ,, Scimba sarbatorile ,indeamna la dezbinare ,,etc si altii ca el ,
      -- Nu spun ca ,, restul ar fi perfecti , dar credinciosii bor ,vad si ,,intra pe alta Usa la Rugaciune !!
      • Like 0
  • Sunt de acord că în domeniu sunt și mulți șarlatani care profită de pe urma multor semeni insuficient de pregătiți pentru a da piept cu greutățile vieții. Dar să spui că inginerii nu pot să facă decât inginerie și nimic altceva, inclusiv coaching, mi se pare o exagerare prostească și o fudulie caracteristică celor obișnuiți să-și dea cu părerea despre orice, oricum, oriunde, oricînd și într-o totală necunoaștere de cauză. Sunt inginer și poate n-aș fi scris acest comentariu dacă nu s-ar fi pomenit despre această profesie, care, spre deosebire de aceea a autoarei, dă de mâncare omenirii. Am lucrat o viață în cercetare (chimie), și încă în grupa I de muncă (substanțe cancerigene), am perfecționat tehnologii și am inventat altele noi în decursul activității mele profesionale, sunt autorul a 16 lucrări științifice publicate în reviste de specialitate și a 22 brevete de invenție, cele mai multe aplicate în producție la defuntul Oltchim cu benficii enorme (de care, după 1989, au profitat niște hoți ordinari, recte - politicieni, ziariști și acoliți, în frunte ”gloaba” de Roibu), plus câteva sute de comuicări și conferințe de specialitate susținute la diverse manifestări științifice din țară și străinătate (URSS, Italia, Grecia, China). Și, atenție: toate astea în condițiile în care sunt persoană cu handicap neuromotor congenital - Maladia Little, boală care în mod obișnuit este însoțită și de retard mintal! Din fericire la mine n-a fost cazul, mulțumesc lui Dumnezeu!
    Dar - și asta n-o spun eu, ci cei care mă cunosc - cică aș fi și publicist, scriitor și istoric. De ce? Fiindcă, pe lângă o mulțime de articole de atitudine, eseuri și studii (câteva sute), am publicat (în 2008) și monografia comunei natale - Câineni, din județul Vâlcea, în colaborare cu geograful Nicolae Daneș; apoi, sunt coautor la lucrarea de mari proporții ”Enciclopedia județului Vâlcea”, în 3 volume, și autorul a încă 6 volume publicate (5 de literatură și o antologie publicistică).
    Cunosc optica umaniștilor, și am simțit-o chiar pe pielea mea, când am și fost nevoit să ripostez activând în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului (recunosc - sunt un tip coleric, reacționez violent la orice nedreptate, orice pot înțelege și orice pot ierta cu excepția faptului de a fi luat de fraier / prost!), cum că un inginer, un matematician, un informatician, un medic, un biolog etc. nu poate fi și un bun publicist, scriitor sau istoric. Realitatea îi contrazice însă pe aceștia cu vârf și îndesat! Mai mult, diferența între noi, inginerii, care repet - am dat păpică semenilor - și acești umaniști fălnicoși (este un loviștenism care înseamnă ”a fi fudul”, ”a te mândri nejustificat”), este aceea că noi oricând putem face ceea ce fac ei, firește, cu condiția să avem o cultură generală solidă, adică să fi citit mult, câteva tone de cărți, altele decât de inginerie, și nu mă refer aici doar la literatură, ci și la cărți de specialitate din sfera umanistă (filozofie, istorie, geografie, psihologie, antropologie, politologie etc.), dar ei - niciodată ceea ce am făcut noi!
    • Like 2
    • @ Pătraşcu Marian
      Fewlicitari Stimate Domn ,ptr cuvintele intelepte !
      • Like 0
    • @ Pătraşcu Marian
      stii care este asemanarea dintre un caine lup si un inginer ? amandoi au privirea inteligenta darnu dtiu sa se exprime
      • Like 0
    • @ Vasile Ostaciuc
      Ei, nu, să mori tu? Eu nu știu să mă exprim fiindcă sunt... inginer? Amice, am până acum (ianuarie 2023) vreo 10 cărți publicate (literatură, lucrări monografice, istorie, studii), câteva mii de articole publicate în ziare și reviste de cultură, fără a mai vorbi de lucrări de specialitate și brevete de invenții (am lucrat în cercetare chimică), Uite, pentru cel de la următorul link, la 28 iunie 2021, de Ziua Jurnalistului Român, am fost distins de către UZPR „pentru profesionalism în actul jurnalistic”: http://www.culturaarsmundi.ro/cu-antichitatea-pe-aratura-mituri-si-legende-transformate-in-adevaruri-istorice/
      • Like 0
  • Fix aşa este ... coaching peste tot. Deodata s-au trezit mari antrenori ai spiritului si succesului tot felul de pulifrici. Oare nu faci"coaching" 4-5 ani de facultate care cu adevarat iti asigura succes fata de unul care nu a luat nici BAC-ul ? Oare nu faci "coaching" la o specializare post liceala/universitara tocmai pentru ați ridica nivelul de bunăstare şi succes ? Mai bine puneți mâna şi capul şi învățați ceva în plus, faceți încă un curs de specializare în ce domeniu vă place deschideți-va mintea şi nu mai umpleți sălile şi staț cu gura căscată la unul care vă toarnă în cap platitudini. In rest .... "coaching" abureală pt fraieri ! care chiar îşi merită soarta şi trebuie aburiți ... succes !
    • Like 3
  • Daca as diseca si eu asa fiecare jumatate de fraza din acest articol l-as face, cel putin din ton, de "cacao", asa cum as reusi prin aceeasi metoda sa combat "Cenusareasa" sau "Alba-ca-zapada" si toate basmele , care au insufletit mii de copii de-a lungul timpului. Orice poate fi minimalizat si calcat in picioare. Mai greu de construit! Da, eu sunt acel tip de om pragmatic, pe care nu-l poti prinde cu -sa zicem-teorii din astea. Chiar am avut ocazia sa merg la un asemenea eveniment, care chiar m-a dezgustat. Dar eu stiu clar ca nu sunt centrul Universului, ca oamenii sunt diferiti ,si aceste practici au iesit tocmai pentru acei oameni, care au nevoie de ele! Si da, sunt oameni , multi, care au nevoie sa auda si sa spuna "te iubesc!" mult mai des si mai clar decat am putea crede. Ar fi cazul sa aflati asta , dupa atata amar de vreme in care va credeti director , sau mai bine zis sef absolut al cunoasterii psihologiei ! Mi se pare un articol inutil, care demoleaza , chiar jigneste ,nu construieste si nu aduce absolut niciun beneficiu nimanui! Dimpotriva!
    Angajatii unei companii la care se face referire sunt , in general, oameni cu calitati cognitive superioare multora. Stiu singuri sa evalueze si sa aprecieze ce li se potriveste sau nu.
    • Like 1
  • Din punctul meu de vedere, sunt câteva argumente foarte bune în acest articol. Sugerez însă cu totul alt titlu pentru a nu face rău domeniului și oamenilor care practică coaching-ul într-un mod profesionist. Puțină lume a experiementat valoarea coaching-ului, care este greu de înțeles tocmai datorită faptului că o schimbare de comportament se întâmplă greu și nu mulți am dus această schimbare până la capăt alături de oameni competenți.

    Atenția pe care acest articol o acordă șarlataniei, ne educă prea mult despre aceasta și prea puțin despre ce ne-ar ajuta cu adevărat. Și nici nu stiu dacă la final îmi este clar care este treaba cu șarlatania pentru că din fericire, nu am experimentat. Este însă o perspectivă în plus, așa că mulțumesc!
    • Like 1
  • Mihai check icon
    Articolul pornește de la o idee parțial adevărată însă nu o înțelege nu o analizează merge într o direcție greșită și trage concluziile greșite.
    Articolul este de fapt o înșiruire de presupuneri și de generalizări arata o înțelegere superficiala a naturii umane o lipsa de abordare științifică o lipsa de dorința de cunoaștere și o abordare mai mult decât mediocra a subiectului.

    Desigur ca transformarea oricărui training coaching meditații cristale sau ritualuri sau ce vrei tu într o religie este ceva exagerat și greșit. Uneori însă un timp limitat chiar și astfel de practici pot fi un sprijin real și un ajutor uneori chiar transformator pentru anumite persoane. Whatever works. Hey. Unii oameni chiar au văzut sau au probleme mari și whatever works. Era interesant sa scrii despre când sunt utile și când nu.

    Pe de alta parte ce compromite articolul complet este disprețul asta fata de "sa te iubești pe tine" și mie îmi arata o lipsa de practica a ta sau în fine practica degeaba. Dacă un om învață să se iubească pe sine atunci se va respecta și își va oferi lucruri bune și relații bune și va întrerupe factorii care ii aduc probleme. Și se va vindeca își va rezolva problemele. Asta e culmea de fapt esența adică exact ce nu ai înțeles tu și de care faci mișto.

    E chiar ușor trist. Și prostii aia de vrăjitori au înțeles. (aici glumesc și nu ma refer clar la escroci ci la coachii deștepți). Evident ca asta e un proces care durează cel puțin câțiva ani și mulți au nevoie de sprijin în timpul asta și atunci ritualuri etc Chiar chestii mai ciudate si nevalide științific pot ajuta chiar mult. Ideea e sa nu rămână doar acolo pacienții. Ceea ce se întâmplă uneori da.

    Și evident in orice domeniu sunt și șarlatani și unii care înțeleg doar superficial sau deloc ce fac dar și unii geniali.
    • Like 4
    • @ Mihai
      kris check icon
      Tu ori esti 'coach' ori esti pe linga. Pacientii is aia care merg la psiholog sau psihoterapeut. Oamenii dintr-o companie nu is pacienti, majoritatea au probleme de dimensiuni medii, nu mari, si in general chestia cu cristalele, ritualurile, lampile sau alte prostii Nu functioneaza. In special intr-o echipa de lucru. Nici aberatiile gen "esti cel mai pretios lucru din aceasta companie", valabile pina in mometul in care mentionezi cuiva o posibila marire de salar nu ajuta la nimic.
      • Like 3
    • @ kris
      Mihai check icon
      cristalele, ritualurile, lampile in sine nu au valoare stiintifica, si sunt practic niste prostii, tin sa spun asta, ca din comentariul meu initial nu rezulta foarte clar asta :-)).

      Articolul cat si comentariul meu nu cred ca se refereau la functionarea unor companii sau a unor oameni in companii, ci doar ii categorisea pe oameni ca si "corporatisti" - care in sine nu e o chestie prea desteapta, dar ma rog.

      Dar si aici - niste oameni care si-au inteles valoarea reala, si nu mai cauta "approval" din partea celor din jur, vor fi niste angajati mai buni, cat si mai ales pentru ei vor obtine succes profesional si personal mai mare, cerand ce merita. Deci nu vad problema.

      Nu sunt coach, sunt chiar doctorand, insa am avut un contact f. bun atat cu "coachi" foarte tare si buni, cat si cu psihologi foarte tari si buni, cat si cu unii slabi de tot felul, cat si cu "samani", studenti la psihologie pasionati de "Cristale", deci chiar cu toata lumea :-).
      • Like 0
  • Am avut momente de depresie si psihologul meu a fost sotul meu nici de cum nu ma va ajuta un grup trebuie doar sa ai intelegere in familie sa te sustina sa te inteleaga si terapia cea mai buna asculta muzica preferata .
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult
sound-bars icon