Sari la continut

O nouă religie își propune să vindece boala corporatistului român: despre șarlatanie și coaching

În aproape 9 ani de când sunt redactor șef al revistei Psychologies România, am cunoscut o mare parte din psihologii din București, am colaborat cu câțiva psihologi și psihoterapeuți competenți de prin orașele mari din provincie. 

Și am avut conversații instructive cu pseudoînțelepți care promit vindecarea cancerului prin tehnici de meditație sau vindecarea aurei.

Psihoterapia este încă un demers scump la noi. De aia vedem oameni care stau în depresii și care nu se duc să vorbească despre ceea ce îi macină. I-ar ajuta, dar costă mult. Fundația Ana Aslan International a făcut publice câteva cifre: 1 din 4 europeni a trecut o dată în viață printr-o depresie, foarte probabil nediagnosticată; 1 din 6 femei din Europa este afectată de depresie; 2020: anul în care se estimează că anxietatea și depresia vor reprezenta a doua cauză de invaliditate și incapacitate în muncă. 

Stresul și pseudoterapiile

Așadar, suntem tot mai stresați. În aceste condiții, nevoia de mesaj pozitiv, de puțină lumină, semnalul că mai contezi și tu, devine necesară ca aerul. Că nu contează doar productivitatea ta, doar munca și stresul aferent, că ai dreptul să te relaxezi, să te iubești așa cum ești. Aici vine și se instalează câte un coach de viață bună, care îți spune că ești o ființă minunată, că meriți tot binele din lume și toată dragostea de sine și gata, te simți mai bine... Sau nu.

Coachingul este o formă de optimizare a potențialului uman, derivată din psihoterapii, și care, la început, se adresa echipelor de lucru. Ar fi trebuit să rămână o astfel de metodă de optimizare a personalului, de motivare și de direcționare, ale cărei rezultate să fie măsurabile. Că așa e cinstit. Dacă un coach ajută compania respectivă să vândă de la ...X mii de euro până la X+ mii de euro, atunci da, respectivul își merită banii. Dacă un coach stimulează creativitatea angajaților, dacă îi face să fie mai motivați și mai proactivi, da, merită plătit. Dacă bate câmpii cu „iubirea de sine“ și „copilul interior“, merită concediat respectuos pe motiv de inadecvare.

Un soi de religie

Coachingul a degenerat și a devenit un soi de religie, cu aderenți care se adună într-o sală mare și repetă niște clișee care nu au nicio valoare. Repet, nicio valoare. Coachingul nu e nici scientologie, nici integrare în absolut, à la guru Bivolaru. A-l transforma în așa ceva înseamnă să nu recunoaștem valoarea sa pragmatică. Au apărut în ultima vreme o puzderie de inși care se recomandă drept coach și care aruncă o lumină negativă asupra acestei metode utile și onorabile de optimizare a potențialului.

Îi invit pe cei care mă citesc să gândească cu mintea lor. Chiar credeți că funcționează astfel de idei? Aveți nevoie să vi se spună, în bloc și fără argumente, că pentru a avea un „job mai bun, un partener mai atent și un copil cuminte e necesară o schimbare și schimbarea începe cu tine“? O fi chiar așa de simplu? 

Am vizionat pe internet o asemenea întâlnire, unde amfitrioana, o doamnă coach, secondată de Mihaela Rădulescu, Teo Trandafir și Adriana Bahmuțeanu, le vorbea câtorva zeci de inși din sală despre „iubire de sine“, „diamantul interior“, și alte bălării. La final i-a pus să se îmbrățișeze, necunoscut cu necunoscut, și să-și spună „te iubesc“. Greu de conceput un show mai indecent de submisiune la comenzi. Și mai ieftin.

Am aflat că doamna coach „și-a vindecat un cancer“, că „avem o inteligență pe care nu o folosim“, că „fiecare om e un geniu“, că „avem toate resursele pentru a reuși“, că „suntem eroi“, că „toți ne-am născut fericiți“, „schimbarea începe cu tine“ etc. Nu stau acum să combat clișeele acestea isterice. 

Foto: Guliver Getty Images

Îi invit pe cei care mă citesc să gândească cu mintea lor. Chiar credeți că funcționează astfel de idei? Aveți nevoie să vi se spună, în bloc și fără argumente, că pentru a avea un „job mai bun, un partener mai atent și un copil cuminte e necesară o schimbare și schimbarea începe cu tine“? O fi chiar așa de simplu? Totul pe fundalul melodiei „I belive I can fly“. Vorba unui personaj moromețian: „Pă ce te bazezi?“

Știu pe cineva care și-a dat demisia, oripilat de ieftinăciunea acestor sesiuni de coaching și team building – că doar trebuie prelungită treaba și în weekend – la care l-a supus în mod repetat și cam obligatoriu banca la care lucra.

Psihologia, dezvoltarea personală, psihoterapiile, nu sunt o apă de ploaie, o colecție de idei și sfaturi la care se pricepe oricine. Schimbarea comportamentelor nu e așa de ușoară, nu ne-am născut toți fericiți și cu șanse egale, nu se vindecă niciun cancer printr-o injecție de emoții pozitive (e posibil să ajute, însă, pentru că stresul redus, bucuria de viață sunt binevenite și ajută la vindecare, dar nu sunt o cauză). Departamentele de resurse umane, cele care cumpără pachete de coaching de la diverși, ar trebui să măsoare ulterior rezultatele echipelor lor. Sunt aceștia mai relaxați, mai creativi sau mai productivi? Mai motivați? Dacă nu, data viitoare mai bine să primească angajații o zi liberă decât o ședință de coaching.

O calitate mai bună a vieții vine, da, și din coaching. De fapt, din orice demers de autocunoaștere, de aliniere a așteptărilor la realitate, de descoperire a unor resurse personale încă neexploatate. De la rețeaua socială la abilități nefolosite. Dar realizat conform unor principii, de către oameni care au experiență în lucrul cu oamenii. 

Am tot respectul pentru ingineri, dar ei, dacă au făcut o formare, nu înseamnă că gata, sunt calificați să lucreze cu oamenii. Trebuie ceva mai mult, mai mulți ani de bibliotecă și de lecturi din psihologie. Și de exersare, în paralel, a muncii cu psihicul uman. Spun asta pentru că văd astfel de inși reșapați rapid, convinși de bruma de informație pe care au obținut-o la nu știu ce curs, pe care o trântesc ca pe un pat al lui Procust asupra celor cu care „lucrează“. Piața dezvoltării personale ia avânt și la noi, e nevoie de ajutor și de mesaje bune, încurajatoare. Dar e nevoie și de buni specialiști în lucrul cu oamenii. Și de măsurare a rezultatelor, de ce nu. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Excelent!
    DAAAA e și adevărul meu.
    Mulţumesc!
    • Like 0
    • domna Iuliana Alexa, redactor-sef Psychologies de la aparitia primei editii a revistei si coach (autocar, trasura, vagon, ...), nu stiu prin ce modalitate va permiteti sa jigniti la gramada oameni pe care nu ii cunosteti. noua comentatorilor ne este permis, dar contributorilor NU.
      ce este/inseamna asta : "Am tot respectul pentru ingineri, dar ei, dacă au făcut o formare, nu înseamnă că gata, sunt calificați să lucreze cu oamenii" ?
      poate nu cunosteti, dar :
      - 30% dintre ingineri conduc echipe de lucru, de la simpli mincitori cu 4 clase primare pana la ministere - transporturi, it, industrie -.
      - aprox. 90% din ce va inconjoara in viata este realizat sub supravegherea unui inginer ... tampit dupa opinia dumneavostra !
      domna Iuliana Alexa, propun sa intrati pe lista Nobel, la descoperitori. tocmai ce ati descoperit prostia ... sau ati inventat-o ... sa ati gasit-o ... ramane la alegerea dumneavostra.
      totusi ... ne ajunge opinia dumneavostra despre ingineri, nu dorim alte dezvaluiri ... incercati acuma sa faceti un efort, sa va dezbarati de ea ... de prostie zic ... scolile nu ajuta, incercati sa cooperati si va asigur ca cei din jurul dumneavoastra va vor ajuta. posibil ca in cazul dumneavoastra prostia sa aibe o baza materiala solida si initial sa fi fost numai o sfidare a celor din jur si in timp sa fi crescut sindromul prost.
      acuma, repejor, pe baza frustrarilor si a impulsului feminin de a demonstra ca taria nu are legatura cu sexul, luati-mi textul la o analiza gramatico-literara. dar nu aiurea, ci pe baza diplomei obtinute Facultatea de Litere.
      bravo, acuma bagati o postare de zile mari din care sa va fac eu un portret psihologic ... asa ca sa vedem daca un inginer reuseste sa se ridice la nivelul unui literist ... hai ... ca sunt curios pana unde puteti merge cu jignirile !
      asa la prima privire : sotul/prietenul/prietena, de profesie inginer, tocmai va parasit, din nou ! adevarat, ca acest articol este o izbucnire a frustrarilor de natura sexuala ? ca si cel anterior, unde subiectul era acelasi personaj !
      deci ... aveti motivatia sa intrati in dialog sau ... inapoi in pat :))
      si ca sa zambim : acum la varsta mea sentimentul ca am adus echilibru, egaleaza sentimentul din tinerete dupa un sex bun.
      • Like 0
      • Spoiala falselor vedete mai ține, parțial, doar pentru păstrarea sau redobândirea avantajului unui salariu exagerat pentru unele dintre respectivele doamne cu apetit logoreic cultivat.
        • Like 0
        • Incercati sa ii dezbracati pe oameni de auto-iluzionism ... cred ca veti primi niste replici destul de acide .... si tocmai de la cei care nu mai au altceva decat iluziile :)
          • Like 0
          • @ Dana Eugenia Moinescu
            Dana, dupa comentariu inteleg ca esti psiholog, convinsa de ceea ce ti-a dat facultatea, de perceptele clare si fara echivoc...dedicate mintii...logice cu alte cuvinte.
            Nu iau apararea organizatorilor acelui eveniment, nu-i cunosc, nu ma intereseaza, sunt multi care nu-s potriviti, altii care-s indoielnici...samd.
            Iuliana a scris insa un articol, cu toata autoritatea sa "manipulatoare"...tocmai pt ca este o autoritate, credibila atunci cand se exprima public, despre o zona pe care nu o cunoaste. Nu a testat, nu gustat, nu a practicat, trait asemenea percepte, nu poate asadar sa inteleaga sau sa se exprime in cunostinta de cauza. Nu-i ca si cand ai testa o mancare, e mult mai mult de atat :)
            Ce sa zic, intreaba si cauta despre cei mai mult de 10 mii de oameni de pe planeta care nu se hranesc si nu beau apa...unii dintre ei observati de institutii medicale pe care nu le poti pune la indoiala. Vezi Jasmuheen, e la indemana. I-am scris si Iulianei, vezi experienta Anitei Moorjani(Am murit si m-am regasit pe mine insumi), deasemenea fara urma de indoiala...si altele si altele. E mai mult decat mintea noastra logica...cu logica de acum din 2016, cu ceea ce numim logic in acest moment al existentei planetei poate fi inteles. Toate au legatura, inclusiv teoria "copilului interior". Cauta, citeste, stai pe ele un timp si apoi vei putea sa vorbesti in cunostinta de cauza :)

            • Like 0
        • Stimata dna care aveti privilegiul sa va expuneti parerea atat de vizibil...oare in ziua in care veti constata ca este ceva mai mult decat un calcul matematic... stiinta, asa cum o intelegem noi in 2016, sau perceptele unei facultati de psihologie (vai cat se cunoaste ca nu ati trecut dincolo de asta), veti veni si scrie un alt articol cu impact in care veti recunoaste limitele de acum ?
          Aveti dreptate, "sarlatanii" nu sunt de dorit niciunde, ei sunt aceea care fac lucrurile in mod rau intentionat...in mod constient. Asa ceva nu are cum sa mai functioneze. Intentia dvs s-ar putea sa fie buna dar...vy siguranta ca n-ati avut si altfel de experiente, nu ati gustat si din altceva si nu ati parcurs acel drum care sa te faca sa spui apoi, am fost acolo, stiu despre ce vorbesc.
          Eu vreau sa va atrag atentia ca ati scris articolul cu siguranta celui care Stie...si ca ar fi bine sa lasati spatiu pentru ceea ce nu cunoasteti sau nu intelegeti...sau nu a venit timpul sa intelegeti.
          Va recomand sa cititi o carte si,eventual, daca veti dori si simti, sa ma contactati sa vorbim pe marginea subiectului dezbatut de dumneavoastra.
          Cartea se numeste "Am murit si m-am regasit pe mine insumi", este scrisa de Anuta Moorjani si este mai presus de indoiala ca material credibil. Lectura frumoasa si deschidere maxima :)
          • Like 0
          • Am participat la un astfel de eveniment. Acolo m-am simtit efectiv ca intr-o secta ascultand ce spune un Guru - in fine - poate nu am avut eu atitudinea potrivita sa fiu acolo atunci. Insa, un coaching efecient se face in grupuri mici , cel mai bine 1:1. Rolul coachingului nu este doar de a fi narator (ceea ce se intampla in majoritatea asa ziselor sesiuni de coaching) sau pentru 1 - 3 ore intr-o zi. Daca incerci sa adresezi o intrebare - schimba directia. Iar intrebarile nu pot fi foarte la subiect - confidentialitate. Can urmezi un program de coaching, trebuie sa faci un plan, sa iti setezi niste obiective, actiuni, sa urmaresti daca chiar aplici, sa faci o evaluare. Iar astea nu cred ca se pot face in intalnirile acelor aspiranti la titlul de Coach - poate doar sa afli ce carti sa cumperi si la cine sa apelezi - tot la ei normal. Un alt aspect de mentionat - coachingul nu este terapie. Clar! Un coach profesionist ar trebuie sa identifice clar motivul pentru care este abordat. De exemplu, daca considera ca un client ar avea nevoie de ajutor de specialitate (pshioterapie) ar trebui sa il indrume catre un astfel de specialist. E ca si cum, ai fost la medicul ORL dar de fapt te doare inima/o masea etc.
            • Like 0
            • Stimată doamna Iuliana Alexa... nu-mi stă în fire să intervin în discuții, mai ales când o femeie vorbește, scrie, meditează. Însă, când prostia și nesimțirea ating cote alarmante nu mai țin seama de sexe. Ce reproșezi unei întâlniri în care cineva propune altora să se îmbrățișeze și să-și spună creștinește, Te Iubesc? faptul că nu au stat sub girul unui pseudopsiholog... care își tapează de bani subiecții! Și vă mai mirați că în Rou psihoterapia nu prinde! Din cauza sărăciei, este drept, dar în primul rând din cauza voastră. Sunteți slabi și submediocri! Spuneți o terapie inventată de psihologi români! N-aveți. Așa că, măcar, nu vă dați mari cu ceea ce nu faceți și nu criticați eforturile unora. Unor femei, care-mi sunt indiferente, la fel ca analiza psihologică direcționată de către dumneavoastră. Nimeni n-are voie să practice nicio formă de relaționare. Numai psihologii! Nimeni nu trebuie să scrie nimic în afară de scriitori! Nimeni nu trebuie să facă politică în afară de politicieni! În concluzie, chestiile reducționiste, izolate și fixiste... generând falsă oripilare oare pe cine privesc?
              • Like 0
              • @ Regis Roman
                Mie imi provoaca oripilare orice "te iubesc" spus intr-un context atat de "larg" precum o emisiune tv; ( asta ca sa dau un exemplu);
                Mie imi provoaca oripilare ORICE "smecher" care si-a gasit "menirea pe acest pamant" in ai "pregati" ( coach) pe altii- in lucruri care pe el il depasesc: Imi aduc aminte de "responsabilul cu agitatia" de pe vremea lui Ceasca;
                Nici psiho-pupu- dar nici "coach-ii" ( intamplator cunosc cativa care sunt praf la ORICE ii pui- in afara de lozinci) nu sunt niste exemple de samariteni; Si unii si altii prostesc pe cel dispus- sa scoata banul si sa se "iubeasca, analizeze, introspecteze...e.t.c."
                • Like 1
            • Românie, gândeşte pozitiv! Mi s-a diminuat salariul cu 25 la sută. Ce fericire! Înseamnă că mai am serviciu. Bogdaproste. La ai mei le-a fost impozitată pensia. Ce fericire! Înseamnă că am părinţi. Asta ar mai fi lipsit: să fi fost copil al străzii. Bogdaproste. Hoţii mi-au furat pentru a treia oară banii. Ce fericire! Înseamnă că mai am bani. Bogdaproste. Asta ar mai fi lipsit: să fiu atât de sărac încât să n-aibă ce să-mi fure! Nu cred ca îmi voi putea plăti ratele la bănci. Ce fericire! Înseamnă că bunurile mele au fost în măsură să-mi garanteze creditul. Bogdaproste. Mi-am petrecut revelionul acasă. Ce fericire! Înseamnă că nu am fost evacuat încă din casă. Asta ar mai fi lipsit: să dorm la gura de metrou! Bogdaproste. Am auzit că a anul acesta vom trăi mai prost. Ce fericire! Înseamnă că nu mi-a slăbit auzul.Bogdaproste. Văd atâtea abuzuri. Ce fericire! Înseamnă că nu mi-a slăbit vederea. Bogdaproste. Asta ar mai fi lipsit: să am cataractă su glaucom! Aerul din oraşe e atât de poluat, încât miroase a biogaz. Ce fericire! Înseamnă că simţul meu olfactiv încă mai funcţionează. Bogdaproste. Asta ar mai fi lipsit: să am anosmie! Pâinea are gust de cocleală. Ce fericire! Înseamnă că mă bucur de un simţ gustativ bun. Asta ar mai fi lipsit: să am ageuzie! Bogdaproste. Foamea m-a scos anul trecut în stradă, ca pe mulţi alţii de altfel. Ce fericire! Înseamnă că mai am poftă de mâncare. Asta ar mai fi lipsit: să am anorexie! Bogdaproste. Dorm atât de prost noaptea încât adesea cad din pat. Ce fericire! Înseamnă că mai am un pat unde să-mi pun capul. Bogdaproste. Ăştia vor să mă omoare. Ce fericire! Înseamnă că sunt încă viu. Asta ar mai fi lipsit: să fi murit tocmai acum când s-au scumpit serviciile funerare! Bogdaproste. Au mai vrut să mă omoare şi altă dată. Ce fericire! Înseamnă că am intrat în Rezistenţă. Bogdaproste. Ieri am căzut într-o gură de canal. Mi-am fracturat mâna. Ce fericire! Înseamnă că am mâini şi pot să le fracturez. Asta ar mai fi lipsit: să n-am ce să-mi fracturez. Bogdaproste. Am căzut rău de tot, dar am avut impresia că zbor… spre antipod. Ce fericire! Înseamnă că am aripi. Asta ar mai fi lipsit: să n-am aripi! Bogdaproste. Românie, gândeşte pozitiv!
              • Like 6
              • @ Gavriil Stiharul
                Mi-ati facut ziua mai frumoasa!
                • Like 0
              • @ Gavriil Stiharul
                M-am logat ca sa scriu.. Genial! Altfel, sa ne trezim, exceptând partea cu inginerii (sunt economist, pace voua tuturor), articolul e bine construit. Dar asa comentarii frustrate, exceptandu-l pe acesta genial, nu ma asteptam sa vad.
                • Like 0
            • despre Lorand Soares Szas o parere?
              • Like 0
              • Poate pentru că am îmbătrînit, am constatat că zisele ceva mai apropiate despre ce este (cu adevărat) viața nu au cum să intereseze pe cineva. Nu am supraviețui dacă ne-ar lipsi iluziile, cultivate de Specie inclusiv prin intermediul endorfinelor...
                • Like 1


                Îți recomandăm

                Mileniali la muncă

                Se spune că un „milenial” nu vrea să se integreze, ci să se evidențieze. Nu își dorește avansarea pe postul superior, ci o nouă aventură care să-l implice mai mult. Devine astfel un consumator de job. Face shopping de job-uri în căutarea celui care se aliniază cel mai bine cu nevoile și obiectivele vieții sale.

                Citește mai mult

                Cristian Turor Popescu

                Văz că pentru prima dată în istoria alegerilor postdecembriste e trecut pe buletinele de vot, cu cerneală simpatică, un anume domn Nimeni. Personajul are un nume, trăiește undeva prin America, dar în România practic nimeni n-are habar cine și ce este.

                Citește mai mult

                Poezia lui Celentano

                Interviu la cald. "Sunt copleșit. Nu mă așteptam", spune Adrian Văncică într-un interviu la cald acordat Paginademedia.ro despre ploaia de reacții după Poezia lui Celentano din finalul episodului special Las Fierbinți. Este cel de-al doilea viral în social media produs de Las Fierbinți, după monologul despre educație al Stelei Popescu.

                Citește mai mult

                Conf. univ. dr. Horațiu Moldovan, Sanador

                „Criza din sistemul public de sănătate are la bază faptul că întregul personal medical este foarte prost plătit, ceea ce creează frustrări și creează un sistem oarecum autocrat, piramidal de funcționare, în care fiecare participant caută să devină stăpânul propriului loc, al propriei feude, care poate fi mai mare sau mai mică. Dacă îi încredințezi unui doctor un pat într-un spital să poate interna pacienți pe el, el va considera că e „al lui”, personal, dacă îi dai să conducă o secție, cu atât mai mult. Acest fapt apare din cauza unei organizări problematice și din cauza faptului că toți medicii sunt foarte prost plătiți, sunt puțini, sunt suprasolicitați”, spune conf. univ. dr. Horațiu Moldovan, într-un interviu pentru Republica.

                Citește mai mult