O poveste despre copiii noștri „arestați la domiciliu” și educați prin „dispozitive electronice”

Foto: Guliver Getty Images

A fost odată ca niciodată…

Astăzi povestea este despre 3 milioane de copii. Unii sunt mici, la grădiniță, alții sunt la școală, iar alții sunt deja mari, pe la liceu, și se gândesc cum le va fi viața în anii ce vor urma. Se gândesc ce meserie să își aleagă, dacă să plece sau să rămână în țară, visează la succes, la fericire, la cum să își transforme visurile în realitate. Sau nu visează la nimic.

Copiii ăștia trăiesc o altfel de viață decât copiii din generația trecută. Nu mai au voie să se apropie unii de ceilalți, să facă trenulețul pe tobogan, să iasă la film în oraș sau să bucure de o petrecere cu prietenii. La școală au voie să meargă la toaletă la ore diferite de colegii lor, pauzele și le petrec stând în bancă înconjurați de un semiperete de plexiglas, iar sport fac acasă, pe o salteluță în sufragerie. 

Unii mai ies afară la joacă, dar dintre prietenii lor mulți nu prea mai ies în fața blocului pentru că nu îi lasă părinții. Din când în când copiii ăștia mulți stau doar în casă, în fața ecranului calculatorului – dacă au - sau în fața ecranului telefonului – dacă au – sau în fața tabletei – dacă au - și ascultă lecția care odinioară era predată în clasă. Alții, care nu au nici calculator, nici telefon, nici tabletă, nu știu ce fac. Probabil treabă prin grădină sau pe la câmp cu părinții lor.

Dintre cei care au un dispozitiv electronic, unii stau nemișcați pe scaun privind ecranul și scriu ce zice doamna profesoară, alții se fâțâie sau se uită pe pereți, alții dorm pe ei, alții sunt cu gândurile haihui. Unii sunt triști în fiecare zi iar alții sunt chiar în depresie. Alții, mai ingenioși, și-au făcut o poză cu ei stând frumos pe scaun și o pun la profil, așa că profesorii cred că ei sunt prezenți, când de fapt dorm. Ați putea spune că așa făceau oricum, fie că stau acasă, fie că se duc la școală. Dar nu despre asta este vorba.

Ăia mai mici, de grădiniță, privesc și ei ecranele împreună cu părinții și fac fișe. Asta se întâmplă dacă au timp părinții. Dacă părinții sunt la serviciu, nu știu ce fac copiii. Poate stau cu bunica – dacă au una – și cu ocazia asta învață și bunica să folosească tehnologia. Unii copii au avut mai mult „noroc” și, dacă erau la o grădiniță particulară care a fost inspirată să își schimbe numele din „Grădiniță” în „Centru educațional”, atunci încă se pot duce să participe la ore fizic, alături de colegii lor, chiar dacă nu au voie să se apropie prea mult unii de alții.

După ore, copiii se joacă singuri sau stau tot pe dispozitivele pe care le au și se joacă, dacă îi lasă părinții. Alții și-au făcut prieteni online și stau de vorbă cu ei până în miez de noapte, făcându-și planuri când și cum să se vadă și „în viața reală”.

- Haide, trezește-te, în jumătate de oră începe online-ul, îi zice o mămică copilului ei.

- Da, da, mă trezesc. Dar prima oră avem materia X, zice copilul întorcându-se pe partea cealaltă. Și doamna doar ne dă un link și atât. O să intru la ora următoare. Îmi dai și mie laptopul azi? Că e greu să urmăresc ce zice doamna la mate pe telefon.

- Nu pot azi, că am mult de lucru, zice mămica oarecum neputincioasă. Și ea lucrează pe laptop și există un singur laptop în casă.

Dar ăsta e un caz fericit. În casa lor există și un laptop, și un telefon. Alții nu au nici, nici.

Povestea spune că într-o bună zi au apărut niște oameni cu superputeri, oameni cărora le pasă și care împreună au luat deciziile cele mai bune care se pot lua într-o lume nouă, diferită de cea pe care o cunoaștem cu toții până acum.

Astfel că în școli au rămas profesorii care iubesc cu adevărat copiii și au început să se educe despre cum pot face mai mult decât doar să trimită un link. Părinții au primit și ei educația necesară despre cum să-și ajute copiii în această lume nouă iar copiilor le-a revenit pe buze zâmbetul și în suflete curiozitatea și bucuria. Ei și-au trăit din plin copilăria și în timp ce au crescut mari au contribuit la crearea unei lumi mai bune, chiar dacă este diferită de cea pe care o știam și ei și noi din alte povești. Cum exact s-a întâmplat asta?! Nu știu să va spun acum. Știu doar că fiecare dintre noi am contribuit la crearea lumii noi. Și-am încălecat pe-o șa…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp