O Românie ajunsă pe mâna golanilor de cartier, în care autorităţile au ieşit la fumat

Foto: Guliver Getty Images

Dreptul constituţional este una dintre materiile care se studiază în primul an al facultăţii de drept. Este, de altfel, firesc să se întâmple astfel fiindcă fiecărui student trebuie să-i intre bine în minte faptul că, într-un stat de drept, Constituţia este legea fundamentală şi toate celelalte acte normative, indiferent de autoritatea care le emană, trebuie să fie conforme articolelor sale.

Garantul respectării Constituţiei este, aşa cum prevede expres articolul 142, Curtea Constituţională. Judecătorii săi nu sunt magistraţi de profesie, chiar dacă unii dintre ei au fost. Teoretic, ar trebui să fie personalităţi care să înţeleagă dreptul, să se bucure de o bună reputaţie şi să fie independenţi faţă de Preşedinte, Senat şi Camera Deputaţilor, autorităţile care îi numesc (fiecare câte trei judecători constituţionali). Doar că, din păcate, politicienii noştri nu au căutat să trimită în acest înalt for personalităţi, ci persoane obediente, atente la comenzile venite de la şefii partidelor fără al căror gir nu ar fi ajuns în acea funcţie. Astfel că am ajuns să avem o Curte Constituţională care a transformat România într-o republică prezidenţială atunci când preşedintele Băsescu se îngrijise de numirile „constituţionalilor”, pentru a transforma preşedintele într-un scrib al celorlalte puteri în stat când frâiele numirilor încăpuseră pe mâinile lui Liviu Dragnea.

Într-un stat de drept, hotărârile definitive ale instanţelor nu se comentează, se execută. Aşa că ne abţinem de la aprecieri asupra Deciziei nr. 458 în urma căreia spitalizarea şi carantina au devenit facultative. Dar cine a învestit Curtea de-abia acum cu această cerere de neconstituţionalitate a prevederilor unei legi din 2006, a reformei în domeniul sănătăţii, sesizare fără de care Curtea nu ar fi putut decide?

Liniştitul avocat al poporului, domnul Ciorbea, pentru care protecţia victimelor infracţiunilor era mai puţin importantă decât pseudo-drepturile infractorilor, a fost urmat de apriga doamna Renate Weber pentru care dreptul la sănătate şi, până la urmă, la viaţă, al tuturor este mai puţin important decât dreptul de a se plimba printre noi al celor infectaţi cu noul coronavirus. Pentru a fi sinceri, în destule ţări, carantina şi spitalizarea pentru cei bolnavi de covid nu sunt obligatorii, cei care nu le respectă fiind pasibili de sancţiuni contravenţionale sau penale, însă nu pot fi obligaţi să rămână într-un salon de spital. Inclusiv Italia şi-a tratat numeroşi pacienţi la domiciliu, însă diferenţa dintre Roma şi Bucureşti este evidentă de la felul în care au evoluat îmbolnăvirile în Peninsulă şi până la modul în care italienii îşi acoperă faţa cu mască imediat ce intră într-un magazin sau un birou.

Scopul instituţiei avocatului poporului este de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor în raporturile au autorităţile publice. Pentru doamna Weber, care vedea în spitale locuri de tortură, o cruciadă împotriva măsurilor de spitalizare sau carantină poate părea firească, asta dacă nu cumva se simte datoare să dea o mână de ajutor într-un important an electoral majorităţii parlamentare care a numit-o în răfuielile acesteia cu guvernul.

Sănătatea publică se transformă în armă politică pe spatele cetăţenilor bombardaţi cu fake news.

Replica guvernului care şi-a văzut legislaţia castrată? Domnul Orban declara că „luni, cel târziu marţi”, guvernul va adopta o hotărâre care să o înlocuiască. Deşi cunoştea soluţia Curţii Constituţionale încă de acum o săptămână, însă nu se obosise a o pregăti în săptămâna care trecuse de atunci. Însă, ca un politician serios dintr-un stat de drept, ruga cetăţenii, la Digi24, „să nu ţină cont de decizia CCR”.

Până ce guvernul se va hotărî să adopte noi măsuri care să nu mai fi declarate neconstituţionale, ar putea să ia măsuri pentru aplicarea celor (încă) în vigoare. Însă amenzi aplicate celor care nu le respectă ar atrage nemulţumirea unei mase largi a populaţiei care deja vede în executivul nostru mâna lungă a ocultei mondiale care ne vrea pe toţi cu mască, aşa cum boierii din romanele lui Zaharia Stancu aveau o plăcere perversă de a le pune botniţe sărmanilor ţărani aduşi la cules de struguri. Şi nu e înţelept politic să iei măsuri nepopulare, deşi sănătoase, în an electoral.

Lupta politică de la noi seamănă din ce în ce mai tare cu o încăierare între golani de cartier care au avut grijă, în prealabil, să îi „omenească” pe slujitorii legii pentru a-i lăsa să se răfuiască în voie. O bătaie în care nu există reguli, onoare sau virilitate. Combatanţii se scuipă, se provoacă înjurându-şi mamele, îşi mai dau câte o palmă când se trezesc prea aproape unul de celălalt şi, într-un curaj debordant, răstoarnă mesele cafenelei din preajmă, dau de pământ cu genţile domnişoarelor din jur şi răstoarnă florile din jardiniere. Iar la urmă se aşază cu toţii pe bordură, se cinstesc cu o bere la pet şi, acasă, povestesc consoartelor faptele lor de vitejie.

Asta în timp ce cazurile de îmbolnăviri cresc, cum nu se mai întâmplă pe nicăieri în Europa, terapia intensivă se umple, dacii liberi nu se lasă îmbolnăviţi de măştile pe care trebuie să le poarte câteva minute în magazine, medicii au devenit din eroi monştri ai apocalipsei, iar croitori grizonanţi şi vedete agramate ne dau sfaturi medicale şi ne ţin discursuri despre libertate.

O Românie ajunsă pe mâna golanilor de cartier, în care autorităţile au ieşit la fumat. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp