O vacanță în Turcia mi-a arătat cât de eliberator e să vorbești cu străinii. Un obicei pe care merită să îl redescoperim

Foto: Profimedia Images

Nu știu de ce, dar de fiecare dată când mă gândesc la cea mai rapidă formulă de vindecare a depresiei, mă gândesc la Mar Adentro, filmul lui Alejandro Amenobar, cu Javier Bardem. Dacă mă întrebi pe repede înainte, îți spun că nu m-a dat pe spate filmul și totuși… M-am gândit la el, poate din cauza titlului sau poate din cauza lirismului din film. Sau poate din cauza coloanei sonore și în special a melodiei Nessun dorma care m-a obsedat o vreme după ce l-am văzut și care credeam că e la fel de paralelă cu mine precum imnul Chinei. Sau poate din cauză ca, la scurtă vreme după ce am văzut filmul ăsta, am făcut o vacanță cu barca pe mare în Turcia și acolo am trăit o poveste frumoasă.

Am acostat cu barca în Oludeniz, care e o stațiune foarte specială, cu o lagună splendidă albastră înconjurată de munți impresionanți cu o altitudine de peste 2000m. Acolo am exprimat unui străin, cel mai frumos în cuvinte, cele mai profunde gânduri. Nu vă pripiți, nu m-am îndrăgostit, nu m-a cerut nimeni în căsătorie pe plajele superbe sau în apa splendidă și turcoaz. În Oludeniz se sare cu parapanta, ceea ce am făcut și eu. Am sărit de la 2000 de metri, iar senzația aia când s-a terminat pământul și am căzut efectiv în gol de pe munte, ca pe urmă să ne ridicăm înapoi la înălțimea lui și să zburăm peste mare, m-a făcut să vorbesc. Practic, i-am făcut capul calendar turcului cu care zburam la dublu. I-am povestit cele mai profunde sentimente, vise, premoniții, discursurile mele imaginare și tot ce e mai intens și viu în mine, dar mai ales supărările care mă copleșeau în zilele alea. 

“Ma il mio mistero chiuso in me” s-a făcut țăndări sub aripa parapantei și în urechile turcului. Pe urmă am simțit brusc fierbințeala nisipului pe genunchii mei și m-am rușinat un pic de îndrăzneala mea. El mi-a spus „nice talk” și deși mi-am dat seama că nu înțelesese mare lucru din ce îi spusesem, faptul că încercasem să vorbesc cu el îl mișcase.

În trenul care ne ducea din micul oraș de provincie în care locuiam până la universitate, se întâmpla magie. Nu era dată să urc în tren și să nu cobor deținând poveștile secrete ale vecinilor de compartiment care ventilau întreaga lor nefericire în cele câteva ore pe care le petreceam împreună. Nu făceam mare lucru doar ascultam, iar vecinii coborau mai senini, mai puțin împovărați. Făceam acest exercițiu și invers, de câte ori aveam ceva pe suflet ventilam chestiunea celui mai improbabil interlocutor pentru ca mai apoi să cobor mai ușoară și mult mai puțin împovărată.

Apoi m-am dus la terapie și a funcționat, am găsit terapeutul de care aveam nevoie și am stat pe linia de plutire atunci când singurul deznodământ părea înecul. Dar câteodată nu ai nevoie să mergi la terapie să deschizi capitole întregi din viața ta, ci doar să vorbești, să ventilezi, să dai afară... pentru că dacă nu o faci s-ar putea să fie târziu chiar și pentru terapie.

Primul walk pe care l-am făcut în Herăstrău cu micul grup pe care îl strânsese A. în jurul ei a fost într-o zi de vară indiană. Dimineața când am pornit de acasă mi-am dosit căștile în buzunar, backup pentru tăcerile lungi care eram sigură că vor urma. La vremea aceea eram convinsă că problemele se discută doar pe canapeaua terapeutului și în rest abordezi personalitatea de Instagram oriunde te poartă pașii. Dar, în ziua aceea, am mers cei 7 km pe nesimțite, fără căști în urechi, pe o vreme superbă, umăr la umăr cu alți necunoscuți. Ne-am vorbit cu o sinceritate surprinzătoare - ca demult în tren – într-un mod extrem de eliberator. Vă spun sincer chimia creierului mi se schimbase de la mers și de la vorbit cu oameni pe care nu îi cunoșteam și față de care nu simțeam nevoia să pun nici o mască. Ziua aceea a fost magică.  

Efectele pe care ruperea tăcerii sociale o are asupra stării de spirit au fost demonstrate în mai multe studii recente. Într-o serie de experimente efectuate pe navetiștii din Chicago și mai apoi pe călătorii din metroul londonez, Nicholas Epley și Juliana Schroder au demonstrat că, atunci când oamenii au fost încurajați să își spună câteva cuvinte în tren sau metrou în drumul lor spre serviciu, au subestimat cât de bucuroși vor fi să vorbească cu ceilalți pasageri, și cât de mult o conversație ocazională ar putea contribui la starea lor de bine.

Experimentul celor doi a pornit de la ideea că ”este dezumanizant să fii înconjurat de oameni și să nu interacționezi cu ei”. Problema este cu atât mai acută în orașele mari, unde astăzi rata depresiei este la cote cu adevărat alarmante, și unde tindem să îi trătăm pe ceilalți ca pe niște obstacole, nu avem nici un fel de contact cu ei, nu schimbăm nici o vorbă, iar asta ne face să nu îi mai privim ca pe niște oameni. Astfel ajungem să ne simțim singuri și izolați în orașe cu sute de mii, milioane de locuitori.

Nimeni nu are nevoie de atenție nedorită, dar dacă reușim să trecem de autoimpusa barieră a izolării sociale, s-ar putea să ne înseninăm zilele; chiar dacă asta nu va fi suficient, la început, pentru a ne vindeca de depresie și anxietate. Cercetătorii sus menționați consideră că unul din motivele pentru care vorbitul cu străinii s-ar putea să funcționeze este pentru că să auzi vocea unui străin te face să înțelegi că și el la fel ca tine are gânduri, sentimente, trece prin greutăți și provocări. Să scoți capul din telefon și din social media unde cu toții ne etalăm viețile perfecte (me included) ne vindecă de izolare, iar acest lucru e primul pas spre o bună sănătate mintală.

Să reînvățăm să spunem bună dimineața unui străin, să îl întrebăm ce face s-ar putea să fie puțin inconfortabil la început, însă efectele benefice nu vor întârzia să apară. Ce a făcut izolarea din noi nu e necesar să mai menționăm, dar poate că acum e timpul să ne vindecăm folosind inteligența primordială a ființei umane: conectarea la celalalt.

Buna dimineața, să ai o zi bună – s-ar putea să fie bagheta noastră magică.

Dacă vreți să vă antrenați vorbitul cu necunoscuți și să vă ventilați puteți încerca grupurile de walk ale societății omului sănătos. Vin la pachet cu beneficii pentru corp, minte și spirit.

*daca vă interesează grupurile noastre de walk scrieți-ne pe contact@societateaomuluisanatos.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp