(Foto Guliver/Getty Images)
În 1997 cunoscutul ziarist și analist politic al CNN, Fareed Zakaria, scria un comentariu vizionar intitulat "The rise of the illiberal democracy" (Ascensiunea democrației iliberale), în care anticipa apariția unei noi categorii de lideri: autocrați populari, care își propun să guverneze fără să dea importanță respectării statului de drept sau libertăților civile. Și asta în pofida faptului că liderii respectivi erau aleși în urma unui proces democratic, în numele căruia însă, apoi, coborau standardele democratice și drepturile fundamentale ale cetățenilor.
Suntem deja în acest film, iar Europa pare să fie în pericol de contaminare începând dinspre Est, Ungaria și Polonia fiind studii de caz în acest sens. Dar are asta vreo influență asupra atractivității țărilor respective pentru capitalul străin? Haideți să ne uităm la Ungaria, o țară în care primul ministru ce conduce țara neîntrerupt de opt ani și-a însușit eticheta de politician iliberal. În tot acest răstimp, Ungaria a beneficiat de investiții străine substanțiale, ce au culminat recent cu anunțul făcut de BMW referitor la o investiție de 1 miliard de euro într-o fabrică ce va produce 150.000 de mașini electrice pe an.
De fapt, dezinteresul investitorilor pentru standardele democratice ale țărilor în care investesc este confirmat și de alte țări, precum Rusia sau China. Este de notorietate dificultatea cu care cancelarul Merkel a învins opoziția marilor firme germane la impunerea de sancțiuni Rusiei, având în vedere apetitul investițional al acestora. Iar în China, firmele occidentale au fost dispuse la compromisuri importante în ce privește proprietatea intelectuală și guvernanța societăților mixte doar pentru a fi prezente acolo.
De altfel, nici agențiile de rating nu utilizează standardele democratice ca variabila de intrare pentru rating-urile de țară pe care le dau, focalizarea fiind în primul rând pe stabilitatea economică și financiară și pe sustenabilitatea politicilor economice. Cu alte cuvinte, existența unui „despot luminat" este suficientă pentru un rating bun.
Deci ce contează pentru investitorii străini cu adevărat? Cred că exemplele enunțate mai sus sugerează că criteriile determinante sunt diverse și pot diferi de la o țară la alta. În cazul unor țări precum Ungaria și Polonia, contează calitatea infrastructurii rutiere, raportul dintre nivelul de educație al forței de muncă și costul ei, proximitatea geografică și, nu în ultimul rând, calitatea de membru al UE. Dar ordinea enumerării nu este întâmplătoare. Calitatea infrastructurii este în mod clar determinantă, cu atât mai mult cu cât fabricile investitorilor străini sunt parte a unui proces de producție (supply chain) care se desfășoară pe un lanț internațional.
Iar peste toate tronează importanța stabilității și predictibilității politice și economice din toate aceste țări. Chiar dacă tabloul oferit este departe de a oferi un model de democrație. Și totuși, care este atunci explicația alunecării Turciei în criză, în pofida faptului că și ea este o piață mare, care ar trebui să atragă investitori? Cred că explicația rezidă în faptul că există o serie de linii roșii, care, dacă sunt trecute de regimurile autocrate, interesul investitorilor în astfel de țări va fi diminuat considerabil. În cazul Turciei, aparent, este vorba, așa cum remarcă FT, despre intrarea cu bocancii de către președinte în politica monetară a Băncii Centrale.
Fobia acestuia în ce privește creșterea dobânzilor, pe care le-a etichetat ca „mama și tatăl tuturor relelor", face ca investitorii să fie din ce în ce mai preocupați de tendințele inflaționiste din Turcia. Pe bună dreptate, având în vedere că inflația a ajuns deja la 16%. În plus, antagonizarea unor jucători economici de mare calibru, precum UE sau SUA, este și ea de natură să alimenteze involuțiile economice din această țară. În aceste condiții, deprecierea semnificativă a lirei este un bulgăre care riscă să măture toate băncile și companiile îndatorate în euro sau dolari. În aceste condiții cred că putem trage câteva concluzii pentru politicienii iliberali din România, desigur, în masură în care ei există. Și veștile sunt bune pentru ei.
Investiți în dezvoltarea infrastructurii țării și în educație, iar investitorii străini vor ignora standardele democratice pe care le promovați. Prosperitatea pe care o veți aduce astfel țării se va transfera asupra populației, care va închide ochii la abordările mai puțin ortodoxe și poate chiar la corupția pe care practicarea excesului de putere ar putea-o aduce. Nu trebuie să uităm faptul că premierul Ungariei, și într-o anumită măsură și cel al Poloniei, au fost aleși printr-o largă participare la vot și nu prin abținerea unei majorități.
Aveți o politică fiscală echilibrată, care să vă permită să alocați resurse pentru dezvoltarea infrastructurii, dar și să dați subvenții generoase marilor investitori, acesta fiind un motiv pentru care BMW a ales Ungaria. Asta presupune venituri bugetare ridicate, la media UE, și o finanțare mai temperată a salariilor publice și a pensiilor. România nu este Rusia, astfel încât indiferent de (sub)dezvoltarea infrastructurii, investitorii să vină, de dragul mărimii pieței. Pe de altă parte, apartenența la UE este un avantaj clar în ochii investitorilor străini.
Dar, atenție, există câteva linii roșii pe care, dacă le depășiți, veți pune țara pe lista neagră a investitorilor. Prima linie este predictibilitatea fiscală și a politicilor economice.
Ambele pot fi furnizate chiar și de un regim iliberal. O altă linie roșie este interferența în politicile monetare ale Băncii Centrale. Asta poate duce rapid la o lipsă de încredere și o situație de criză generalizată. Puteți să practicați un discurs anti UE sau anti SUA până la un punct, atâta vreme cât acesta rămâne la un nivel declarativ. Dar în momentul în care deciziile pe care le luați sunt grave și sfidătoare, așteptați-vă la consecințe care se vor transfera inclusiv în apetitul investitorilor străini.
Cât despre cei care contestă standardele democratice oferite de regimurile iliberale și au suspiciuni legate de corupție, concluzia este una singură. Nu vă așteptați ca investitorii străini să vă rezolve această problemă. Ei se adaptează. Soluția nu poate veni decât dinspre interior.
Articol publicat pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.