Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

România - blestemată sau binecuvântată cu gaze naturale?

Muncitor gaze naturale

(Foto Guliver/Getty Images)

Sigur, este o întrebare care la prima vedere li se va părea multora absurdă. Cum e posibil ca o țară care beneficiază de resurse naturale semnificative să se teamă de faptul că acestea i-ar putea în final crea probleme? Aceste preocupări nu sunt noi și există o întreagă literatură de analiză a acestui fenomen care poartă diferite denumiri metaforice.

The Economist a fost publicația care, în 1977, a inventat eticheta de „boala olandeză" (Dutch disease) pentru simptomele arătate de economia Olandei în contextul descoperirii în 1959 de mari rezerve de gaze naturale și exploatării lor ulterioare. Exporturile olandeze au explodat mulțumită valorificării gazelor, dar ceva nu se lega economic. Dinamica excepțională a exporturilor nu se regăsea și în dinamica internă a economiei. În perioada 1970-1977, șomajul crescuse în Olanda de la 1,1% la 1,7%, iar investițiile din sectorul privat erau în cădere liberă.

Explicația găsită în cazul Olandei a fost legată de aprecierea gulden-ului olandez. Exporturile de gaz au dus la intrări mari de valută străină în țară, ceea ce a dus la o cerere în creștere de guldeni și, în consecință, la aprecierea lui. Consecința a fost pierderea competitivității exporturilor olandeze și, ca urmare, închiderea multor companii sau sistarea programelor lor de investiții și dezvoltare.

Un alt studiu relevant în această privință este cel realizat de economiștii Jeffrey D. Sachs și Andrew M. Warner în 2001, intitulat „Blestemul resurselor naturale". În studiul economic pe care îl fac, plecând de la un larg eșantion de țări, ei conchid în esență că există date statistice robuste care confirmă faptul că țările bogate în resurse tind să crească economic mai lent decât țările sărace în resurse naturale.

Ei menționează faptul că nu există o explicație unanim acceptată pentru acest „blestem", dar amintesc câteva scenarii. O primă explicație ar fi drenarea de resurse din restul economiei de către sectorul exploatării de resurse minerale prin creșterea costurilor cu forță de muncă și a prețurilor produselor și serviciilor netranzacționabile (care nu pot fi importate). Se creează astfel o creștere generalizată a prețurilor, care, combinată cu aprecierea monedei locale, duce la pierderi semnificative de competitivitate a celorlalte sectoare economice.

Dar impactul negativ nu se termină aici, deoarece economia țării respective devine astfel mult mai vulnerabilă la variațiile de preț ale resurselor naturale pe care le exportă. Asta înseamnă că atunci când prețurile vor scădea, nu vor mai exista sectoare economice care să compenseze acest șoc prin valoare adăugată produsă. Ceea ce ne duce spre o altă posibilă cauză.

Sectoarele cel mai bine protejate la volatilitatea ciclurilor economice sunt cele care înglobează multă inteligență și inovație. Or, efectul de drenare amintit mai sus a împiedicat dezvoltarea unor astfel de sectoare, a împiedicat dezvoltarea unei clase antreprenoriale solide, în condițiile în care resursa umană de calitate a fost atrasă în sectorul exploatării resurselor.

Tot un efect de drenare este considerat și faptul că decidenți din instituții guvernamentale ajung să ia decizii în căutare de foloase personale, ducând la apariția de instituții corupte, care nu mai au ca prioritate decizii în favoarea creșterii economice generalizate. Cu alte cuvinte, țările ratează beneficiile economice oferite de resurse acolo unde există instituții slabe, incompetente și coruptibile.

offshore

În acest sens, experții FMI au făcut un studiu care a încercat să înțeleagă motivul pentru care în țările cu democrații consolidate creșterea prețurilor materiilor prime (commodities) exportate duce la scăderea datoriei lor externe, în timp ce în țările cu deficit de democrație, autocrate, datoria externă crește în pofida valorii în creștere a materiilor prime exportate. Explicația, consideră ei, este că în țările autocrate, în care deciziile sunt concentrate în mâinile unei persoane sau ale unui grup de persoane, veniturile din exporturile de materii prime sunt folosite în primul rând pentru creșterea cheltuielilor bugetare, „creând astfel un spațiu discreționar pentru abuzul pozițiilor publice în folosul personal". Ei remarcă faptul că, în astfel de țări, liderii se simț mult mai puțin răspunzători în fața propriilor cetățeni și, ca urmare, preferă utilizări mai puțin transparente ale acestor bani prin intermediul bugetului, în dauna reducerii datoriei externe, care este un exercițiu mult mai transparent.

Ar putea crearea unui fond suveran finanțat din aceste sume să rezolve problemele identificate? Cred că nu obligatoriu. Până la urmă, transparența și eficiența utilizării banilor vor depinde și în acest scenariu de independența și profesionalismul administratorilor de fond. Există numeroase exemple în lume în care banii acestor fonduri au fost deturnați pentru a servi unor obiective politice sau personale. Din acest motiv este esențială punerea lui la adăpost de influențe politice.

În concluzie, doar existența resurselor naturale nu garantează prosperitatea cetățenilor unei țări. Este nevoie de instituții puternice, democratice și de implicarea profesioniștilor, care să ia decizii bazate doar pe criterii economice.

Iar pe termen lung, pentru dezvoltarea echilibrată a unei țări, calitatea guvernării depășește ca importanță bogăția în resurse naturale. Aviz României... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E de discutat ,avem pe de o parte Aramco din Arabia Saudită ( țară autocratică ) şi Fondul suveran de investiții Norvegian ( țară democratică) ambele funcționează bine pentru că au oameni de calitate care văd mai departe de propriul interes dar putem da exemplu Venezuela unde prostia şi corupția fac prăpăd in ciuda uriaşelor sume provenite din exploatări iar la noi calitatea elitelor ne apropie ,din păcate , de Venezuela .In Venezuela resursele au fost folosite doar pentru consum şi imbogățirea unor şmecheri ceea ce pare similar României pe când in Norvegia şi Arabia Saudită resursele sunt folosite pentru dezvoltarea altor ramuri economice care să asigure in timp o mai mică dependență a economiei , a țării, de ramura extractivă dar asta se intâmplă pentru că au o elită care e interesată de soarta țării. Noi alegem o variantă ,,originală" ,pentru că nu avem capacitatea de a gestiona resursele şi nici nu ne propunem asta atunci mergem pe ideea ,,bună" să le dăm altora gratis sau aproape gratis ,atât ne duce capul.
    • Like 0
  • Altfel spus.. daca esti un coker (a nu se intelege cocalar) si ai iesit pe strasse cu ciolanul in gura ai pitbullit-o in stil vienez. Apoi te apuci si integrezi, derivezi pana ramai cu redeventa aproape goala. Cam asa se vede dezgolit de metafore. Sa nu-mi spuneti ca eu sunt cel care le foloseste.
    Articolul e foarte bun dar cine sa auda ?! Aligatorii au stampilat "bine", traiesc la fel cum au stampilat, dar nu sesizeaza diferenta, pentru ca le lipseste punctul de referinta (adica nu au la ce se raporta - marea majoritate traiesc cam la fel sau mai rau ca pe vremea prafuitului (de pusca). Precum stiti, constiinta lor civica, se trezeste de doua ori pe an in perioada marilor migratii cand se revarsa galeata electorala rosie. Un suvoi scurt si bine plasat pentru a trezi si mortii din TeleRoman.
    • Like 0
  • ,,Iar pe termen lung, pentru dezvoltarea echilibrată a unei țări, calitatea guvernării depășește ca importanță bogăția în resurse naturale.” Nu poți să nu fii de acord cu această concluzie a autorului. Însă, domnia sa se abține să facă aprecieri cu privire la situația României ca posesoare de resurse naturale, probabil , din cauză că ar trebui să repete ceea ce știe toată lumea: dat fiind faptul că nu se poate vorbi de o bună guvernare a României, bogăția resurselor nu este o binecuvântare.
    • Like 0
    • @ Gheorghe Anton
      Stie el ce stie!
      • Like 0
  • Cel mai edificator exemplu pentru teoria autorului este Venezuela.
    • Like 0


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult