Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

O „mineriadă" americană? Bursele nici n-au clipit...

Capitol Hill - Profimedia

Foto: Saul Loeb/ AFP /Profimedia

Parlamentul din Washington invadat de protestatari mânioși, incitați fiind de la cel mai înalt nivel. Forțe de ordine subdimensionate și aparent nepregătite pentru a face față unor manifestații deja anunțate. Mulțumiri adresate protestatarilor de la cel mai înalt nivel, urmate de invitație de a părăsi zonele ocupate abuziv și prin violență. Politicieni scandalizați și politicieni complice chiar și post factum. Manipulări și presă partizană. 

Toate acestea reprezintă un deja vu pentru mulți români și ne duc cu gândul la mineriadele care au dus la un moment dat la ocuparea parlamentului și la un haos total pe străzi. Iar acest deja vu ar trebui să ne ducă la o serie de concluzii extrem de importante și relevante pentru o democrație tânăra precum cea din România. 

O democrație, indiferent de vechimea ei, trebuie protejată și apărată în față celor care, la un moment dat, pot să o pună în pericol printr-un comportament autocratic. 

Aparent, respectabilitatea și mărimea unui partid, nu reprezintă un obstacol pentru transformarea să într-un "preș" la dispoziția autocraților, oportunismul unei părți din clasa politică fiind gata să susțină trecerea unui partid pe persoană fizică. Interesele personale pot fi pentru unii mult mai importante decât interesul național. 

Rolul opiniei publice și al politicienilor lucizi și moderați, moderația, independența și profesionalismul instituțiilor de forță ale statului sunt esențiale în prevenirea alterării grave a unui regim democratic și liberal. 

Iar dacă toate aceste potențiale slăbiciuni și remedii au fost și rămân valabile atât pentru SUA cât și pentru România, există un element care ne arată că, în pofida unor similitudini șocante, sistemul democratic american este în cu totul altă liga decât cel românesc.

Bursele americane și, ulterior, cele globale nici nu au clipit, în pofida imaginilor șocante distribuite cu generozitate de canalele de televiziune. Reacțiile piețelor au continuat să reflecte victoria democrată în Senat și consfințirea victoriei președintelui Biden prin creșteri ușoare. Nicio clipă investitorii nu au fost îngrijorați, înfricoșați, de faptul că evoluțiile din Washington ar fi putut scapă de sub control. Prețul aurului, barometrul fricii, a rămas neschimbat. Un observator exclusiv al piețelor financiare, fără acces la știrile politice, nu ar fi avut cum să aibă nici cea mai mică bănuiala legată de evoluțiile dramatice din Washington. 

Ceea ce face diferența este consolidarea unui stat democratic puternic cu un sistem credibil de checks and balances care împiedică lideri cu abordări mesianice să captureze o țară. Asta e drumul pe care România încă trebuie să îl parcurgă.

Articol apărut pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parerist check icon
    Într-adevăr, bursele au fost dintotdeauna expresia finala a ratiuni.
    • Like 0
  • profun check icon
    Habar n-aveam de barometrul fricii.

    Dar terminați cu cobitul, fiindcă, dacă e așa, cred că le-a intrat ceva morcov: iată uncia de aur a scăzut acum când mă uit acum (Last Updated: Jan 8, 2021 at 9:48 a.m. EST - adică 16:48 în RO) cu $52 (-2.72%).

    Și ... tot scade în timp
    https://www.marketwatch.com/investing/future/gold
    • Like 2
    • @ profun
      check icon
      Ideea e tocmai aceea că în vremuri tulburi cotația aurului crește!
      Argumentul găsit de dvs lucrează în contrariul a ceea ce pare că vreți să susțineți.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult